Blogul lui Daniel Aurelian Rădulescu -- Arhiva Noiembrie 2015 (15)

Levitație

ce-am pățit, doar adormisem

-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,

apoi înconjurat de-atâta bine-

dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem

și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce

să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine…

 

mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie

și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei…

și…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 22, 2015 la 2:38pm — Nu sunt comentarii

Ultima ieșire... de serviciu

E prea des moartea, omniprezență,

La fiecare în parte una,

Că-i ca o hidră… ca și Luna,

Cu-o parte ascunsă, în decadență…

 

… Căci e-n perpetuu anacronic,

Doar ea persistă într-un etern

De neschimbat, mai mult infern…

Că rai, se pare-i doar canonic.

 

Eu, am mai conversat cu ea,

În fond ea a…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 21, 2015 la 1:36pm — Nu sunt comentarii

Incendiar...

… nedefinit,

alb scânteiază

roșu asfințit,

albastră rază

în grena condens

spre negru fum

de gri intens,

brumăriu scrum…

închis potent

în foc deschide

ardent, ardent

atins cuprinde

dintr-un nimic,

ajuns scânteie,

exultă-n pic

văpăi de…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 20, 2015 la 6:11pm — Nu sunt comentarii

Duhovnici

S-a adunat atât de multă, multă jale

Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,

Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,

Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.

 

Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor

Acum o masă, pe junime judecând atât de laic…

Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,

De-ar fi numai doar…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 17, 2015 la 11:08am — Nu sunt comentarii

Iubirea morților

În vis poate apare în chipuri știute

De mame, de tați cu suflete mute,

Doar poza de-un aer fugar, milostiv…

O noapte, ce zi și-o trăiește motiv.

Se adună-ntr-un Graal, ce se așteaptă sorbit,

Ascuns pe-undeva, între abis și Zenit,

Simțită o adiere de cald, revărsată

Mai mult decât ce-i existența lăsată…

Un ceva ce nu-i la frontiera cu este,

Un…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 15, 2015 la 3:35pm — Nu sunt comentarii

În extincție

Parcă am tot neamul în război…

Așa-o fi fost când nu eram,

Sau gând făceau unul din doi

Ai mei, ce m-au tot plâns, duream.

 

Căci neamul meu se împuținează

De atât fugit pe alte fronturi,

Unde se plâng, se căinează

Case să-și facă… stând în corturi.

 

Și mai dramatic, se subție

De număr, suflete…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 14, 2015 la 5:04pm — Nu sunt comentarii

Cu premeditare

V-au strâns aleșii asasini și v-au dat foc,

V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei

Mai bine oxigenați, hapsânii derbedei

Și, nici răniți nu vă mai lasă trai, deloc.

 

V-ascund printre spelunci, zise spitale,

Cu pumn în piept bătându-se eroi,

Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi

Tot mai mulți, mulți, ne lăsați dor și jale.

 

Ei…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 13, 2015 la 12:50pm — Nu sunt comentarii

Hal... patriar... hal

Există castul bestial,

Adică bestia în alb…

Preafericitul nostru dalb,

Patriarhatul imoral!

 

E cel cu totul aurit

Topind și morților inele…

Bărbați, femei, încă-n obiele,

Ce-și pleacă lui capul, smerit.

 

E poli… trucul, plin de truc,

Ce joacă poli patrafir…

Un securist mai…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 12, 2015 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

Toți, prezumați

De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,

Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,

Să faceți planuri de hoții, sau să stați într-o flecăreală

Și, vă școliți să reușiți, că nu puteți fără de școală.

Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, să trăiți bine

Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,

Stând doar la pândă să ia vieți încet, încet, cu…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 11, 2015 la 1:20pm — Nu sunt comentarii

În stare critică...

 

Ah, cât bun simț și umilință e-n plâns de-atâtea, atâtea mame

Și câte lacrimi seci au tații, parc-ar fi surzi și muți deodată,

Cum și iubiți, iubite odată, sunt sfâșieri de poze în rame

Ce-au înghețat, ca în icoane… doar cu privirea, devastată.

 

Și cât de crud e că nu sunt în stare critică făptașii,

Cei vinovați, călăi ascunși sub masca vorbelor deșarte

Că nu sunt ei…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 10, 2015 la 12:11pm — Nu sunt comentarii

SMS de copil... de dincolo

Ascultă mamă, nu mai plânge,

Căci seci… și-ai dat tot ce-ai avut.

Știu, inima-ți de piept se strânge

Doar gând la gând că m-ai pierdut.

 

Tată, mă iartă, nu ți-am spus

Că o să plec fără de veste…

Și-ai rămas singur, ți-am răpus

Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.

 

Prietenii mei buni, lăsați

Cu mai puțin suflet…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 8, 2015 la 2:54pm — Nu sunt comentarii

Asamblare, din scrum

Mă refac greu, din părți ce mi-am pierdut

În cioate arse, scalpul mi-am lăsat…

Părul e-un pumn de scrum, c-un neștiut,

Iar talpa stângă e-un cărbune în ciorap.

 

Îmi caut pielea, ce mi-a curs, topită,

Iar simțuri nu mai am demult, algie…

Urechi, ochi, nas, dorințe-mi sunt, ispită,

Iar palme-s degete unite pe vecie.

 

Glas n-am…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 5, 2015 la 6:55pm — Nu sunt comentarii

Să plângem...

Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie

Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat.

Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat’

Și îndrăgostiți eterni, rămași fără perechea, mai deunăzi vie.

 

Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare

Și cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.

Să plângem ultima atingere, ultim sărut…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 4, 2015 la 10:54am — Nu sunt comentarii

Neveșnic viril

E timp când și floare își pierde pistil,

Când floarea, de jună, se arde de soare

Și fruct nu va fi, văduvit de viril…

Pământ va fi tern și curaj va dispare.

 

Pământul meu simbol e parcă sărac,

Rămas fără vlaga flăcăilor dârji

O noapte, ce zi și-a pierdut de colac…

Cum iepe de soi n-apucând să dea mânji.

 

A strâns într-un laț pe…

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 3, 2015 la 12:11pm — Nu sunt comentarii

Feminitate pierdută

Mi-am pierdut, oh, iubitele închipuite, în foc,

S-au mistuit de atâta, atâta frumusețe,

Desfigurate, de durerea ce nu știe blândețe,

În tragedia întâmplării, nedesmințită… joc.

 

Le aud țipetele disperării să nu piară,

Niște copile, multe, înnegrite în scrum.

Retina-mi… și ea neagră, mi se întreabă cum

De soarta își alege relele doar……

Continuare

Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu la Noiembrie 2, 2015 la 12:07pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor