Blogul lui Eunescu -- Arhiva Martie 2012 (15)

Prostul satului

el nu este.

deşi îl întâlneşti des,

pur şi simplu nu este.

doar că întreabă uneori

despre nori

ca şi cum ar fi stele,

şi dă să mănânce unei puşlamale de viezure

tratate de filozofie antică.

el însuşi e antic.

dar nu a ieşit niciodată din măruntaiele lui

pentru a da bună dimineaţa

unei arhive.

nici arhivă nu e.

nu e nimic.

un sine care lipseşte din sine,

şi căruia copii şugubeţi îi spun

prostul…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 30, 2012 la 10:11am — Nu sunt comentarii

Epistolă după Hegel

nimeni!

aşa e scris în Facerea unei alte planete.

nu e nimeni pe pământ.

nici nu a fost vreodată.

pământul soarbe umbre, din umbra adormită

a unei fantome numită pământ.

nici pământul nu e.

iluzia unui suflet pribegit în univers,

desenează fantome

pe peretele unei puşcării,

crezând că astfel vor învia în oameni,

în fiare, multe din ele tot oameni,

în plante care vomită verde, în peşti,

în cer şi întindere ca o…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 29, 2012 la 9:13pm — Nu sunt comentarii

Tu

te-ai prins cu ghearele, cu ochii, cu dinţii
te-ai prins de sufletul meu liniştit,
şi acum stai agăţată de el
ca o stea de cerul ei albastru.

uneori mă latrii, ca şi cum ai fi câine
înjunghiat de lună.
alteori mă săruţi
ca roua, stamina culorii.
fugi şi alergi în mine
precum o galaxie în jurul altei galaxii,
şi cânţi.
cânţi sublim!

de unde era să ştiu că tu
eşti eu?

Adăugat de Eunescu la Martie 28, 2012 la 9:25am — Nu sunt comentarii

Iartă-ne, Rodica!

sunt atât de trist,

de parcă azi aş privi întâia oară cerul;

cerul devenit ruină

în inima lui Radu, în inima Oanei,

în prăbuşirea unui soţ

pe lângă care vom trece ca şi cum azi ar fi înflorit

prima muscată a luminii.

uite, vin oameni prieteni.

vin oameni străini.

vin rude care nu se cunosc, să se ospăteze

lângă catafalcul unui suflet frumos şi lin.

muşcă din măr! muşcă din măr!

îmi strigă legenda fără cusur. …

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 21, 2012 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Evoluţie

omul de Cro-magnon a găsit, intr-o peşteră, un cuvânt.
omul de Neanderthal a găsit şi el, intr-o altă peşteră, tot un cuvânt.
amândoi oamenii aveau un cuvânt de spus!
târziu, când mâinile unuia au intrat adânc în mâinile celuilalt,
s-au văzut limpede, cu ochiul liber, două cuvinte mergând,
umăr lângă umăr, pe marginea unui izvor.

Adăugat de Eunescu la Martie 16, 2012 la 6:01am — Nu sunt comentarii

Femeie fără chip

te-ai tolănit în mine, femeie fără chip,

cum astfel soarele s-a întins peste trupul pământului,

cum razele sale împânzesc galaxia,

sărutând punctul, ca pe un izvor al renaşterii.

te-ai împânzit în mine, femeie fără chip,

cum astfel parfumul peste braţele luminii,

cum fluturii devin porumbei ai unui dor,

sărutând gândul, ca pe un descălecat de zei.

tu nu ştii.

uneori muşc din mine, cum muşcă peştele din apă,

să-ţi simt gustul…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 16, 2012 la 5:44am — Nu sunt comentarii

Fructul interzis

şarpele lins s-a preschimbat în femeie.

în degete tandre, de femeie, s-a preschimbat.

în buzele ei moi, suave, fine,

în sâni de femeie, în şolduri de femeie,

în pielea ei catifelată şi moale s-a îmbrăcat şarpele

lins

înainte de a deveni şoaptă.

şoapta a alunecat uşor pe marginea auzului,

gadilandu-i, cu fărâme de splendori, universul

eului sau încă neştiut.

a resuscitat imperiul de curcubee

dormind în el, în Adamul cel…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 15, 2012 la 8:58am — Nu sunt comentarii

Ai ales să fii femeie

nimic nu este

cum ar trebui să fie.

tu nu ar trebui să fii femeie,

aer ar trebui să fii,

să respirăm frumos încă de la naştere.

apă ar trebui să fii,

cu care să ne umplem celulele

mai mult de 70%.

linişte ar trebui să fii,

să fim cer

în propria noastră existenţă.

floare ar trebui să fii,

cântec, poveste a luminii,

gând,

tremur,

vis plutind prin branhiile sângelui,

pipăit,

miros,

gust,…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 14, 2012 la 8:14am — 1 Comentariu

Poezia

alerg!

câmpul liber, plan, tăcut, îşi aşteaptă primăvara,

o primăvară desenată cu fluturi multicolori.

mă întreb: cum de nu pricep ceilati ce simplu e?

alerg fără să respir.

respiraţia devine ea însăşi un afront

adus bucuriei de a fi.

alerg, până la baza unei piramide antice,

fără a mă întreba nimic.

ceilalţi nu ştiu, nu ştiu.

urc treptele, abia atingandu-le,

ca o mireasmă

împrăştiată peste petalele unui crin imperial…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 11, 2012 la 8:39am — Nu sunt comentarii

Am atâta tăcere in moalele capului

am atâta tăcere în moalele capului.

înlăuntrul capului, îmbrăcat de noapte, am atâta tăcere

furioasă,

că mi se împrăştie, din ochi, berzele negre ale fundului de gând

peste stafiile fumegânde care au fost ieri

cupolă de vis.

latră doar câinii, uneori,

ca într-un doliu răstignit peste mormintele din care,

caii negrii, mascaţi de umbra tremurândă a unei amintiri subţiri,

îşi fac rondul duminical

din creierul meu mic, în cimitirul lor…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 10, 2012 la 3:13pm — Nu sunt comentarii

Cum doar iubirea stie

eu te iubesc cum doar iubirea ştie.

doar ea ştie să spună cum te iubesc,

fără să precizeze cât.

ce poate fi mai mult decât iubirea?

te iubesc cât iubirea!

e un absolut peste care nu se poate trece.

e un desăvârşit sub care nu se poate coborâ.

iubirea mea e cât iubirea; nici mai mult,

nici mai puţin.

ştiu că uneori mă urăşti.

poate la fel te urăsc şi eu.

ştiu că uneori mă bârfeşti cu năduf, cu încrâncenare.

şi eu te…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 8, 2012 la 9:51am — Nu sunt comentarii

întoarcerea în timp

oase albe, de cai negri,
îşi adună copitele
din câmpul de maci peste care
sângele lui Nichita
a desenat prima literă.

hai Nichita, urcă-te pe aripa
vulturoaicei
să mai fii odată ou.

Adăugat de Eunescu la Martie 5, 2012 la 11:28pm — Nu sunt comentarii

Sufletul visează

nu ţi-a atins nimeni sufletul cu mâinile,

chiar dacă mâinile mele au răscolit pădurile de glicine,

ondulându-le florile mov

în formă de ciorchine cu clopoţei dantelaţi,

sperând să îl atingă.

nici ochii nu au spart lumina,

chiar dacă ochii mei s-au repezit dincolo de retina

ochilor tăi,

sperând să vadă incandescenţa căldurii

cum se fierbântă în izvor.

gândul tuturor nu a reuşit să desfacă legăturile gordiane

din lăuntrul…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 5, 2012 la 9:48pm — Nu sunt comentarii

Luna din copitele de fier

zburau caii albi, şi caii albaştrii zburau

încolăciţi pe copitele negre, din care

fântâni întoarse în jos, curgeau într-o cărare

lacrimi sparte în burduful unei nopţi gri.

ochii mei se îndesau în fântânile cailor

care zburau cu lacrimile împrăştiate în alizee.

zburau caii.

zburau ochii mei întorşi spre cer

într-o perpetuă şi nesfârşită simbioză a fântânilor care

curg, din cer, în retina ochilor mei,

a lacrimilor mele întoarse…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 4, 2012 la 6:21am — Nu sunt comentarii

Ghiocei trişti

aş putea să îţi scriu o carte,

poate şi un monument să îl aşez

în locul fântânii cu ciutura de lemn şi

cumpăna din amintirea unui salcâm trufaş,

să îl ai de bună dimineaţa când

nu vor mai fi turturele prin grădini.

aş putea, chiar, să desenez şi trotuarul

cu imagini reci.

dar nu vei şti.

nu vei şti cum, piramida de zăpadă s-a topit brusc

inventând o mare, cu unduiri verzui.

calota de întuneric s-a fisurat

în chiar invelişul ei…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 1, 2012 la 9:59am — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor