Blogul lui Eunescu -- Arhiva Iulie 2012 (29)

Atingeri

de-ar fi gând lângă gând

şi ochi lângă ochi, cum se spune,

de ce ar mai trebui braţele să caute,

cu atâta disperare, atingerea ca respir?

nu s-a ştiut niciodată de unde vin fluturii

care muşcă din linişte,

pietrele care nasc munţi

în poala oceanelor,

dar se întâmplă minuni din astea,

ca plopii să scrie destine noi.

chiar trecerile dintr-o caracatiţă

într-un porumbel

nu sunt lipsite de iluzia ploii

de a fi gând…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 31, 2012 la 10:45am — Nu sunt comentarii

La 15 ani

am început să îmi simt degetele cum curg,

de-a lungul falangelor,

în minereu alb,

pe la 15 ani.

în mine se năşteau alte degete,

eu naştere, ele zdrenţuire de cer,

puse în mijlocul planetelor

ca fiinţa care află că e.

eu aflam că sunt.

în afara şi înlăuntrul meu

învăţam să strig că exist,

existam pentru că strigam,

ştiam că strig.

dar strigătul nu eram eu,

era un ochi cu care nu mă născusem

dar…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 31, 2012 la 10:45am — Nu sunt comentarii

Strigătul

strigătul, ca şi fiinţă a vorbei

care cunoaşte aerul în mod obsolut,

nu e mai mult decât prispa unui vultur

preschimbată în ‘o’.

‘o’ ca şi gol al vorbirii, cu ‘A’ mare, cu ‘a’ mic,

aşezate, în mod fluid, la capăt de fiinţă,

de frigul rostogolit prin zăpada prinsă,

cu încăpăţânare,

de marginile lui, ale frigului,

într-un ‘o’ care se prăvale peste secundele lunii.

strigătul e gaura pe care o fac literele

în corpul nostru,…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 30, 2012 la 6:33pm — Nu sunt comentarii

Despre linişte

despre sine, nimic.

despre logica fructelor,

putem vorbi,

despre existenţa aerului,

putem discuta,

chiar şi invocând raţiuni din afara rotundului,

despre golul clădit de cuvinte,

putem emite analize,

teorii abstracte şi nude,

cu deformări acceptabile ale contemplărilor

de a fi.

sigur, putem să facem toate astea.

putem să ni le legăm de picior

pentru când vom avea tăria ruienelor,

dacă pricina de a le gândi…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 30, 2012 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Nimic despre poezie

nu ştiu dacă ar fi existat

de nu am fi inventat cuvântul,

fost şi rămas,

întâietate în faţa lui Dumnezeu.

poate era un îngheţ,

cu care cercurile îşi robeau galaxiile

încolăcite pe sânul mort al unei idei,

sau poate că negrul devenea atât de alb

încât se desfinţau culorile.

nici despre sunete nu ştim nimic,

din spargerea liniştii

în explozia de fildeş a zeilor fierbinţi,

ca să statuăm vorbitoarele

în funcţii…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 29, 2012 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Poezia

sigur nu a inventat-o cineva

să fie în fapt.

poate nici nu are o facere a ei,

cum am spune despre noi:

de la Adam şi Eva!

nici despre timpanele auzului nu s-a pomenit

că ar fi eliberat-o aerului

din ascunzişul unor mărăcini preistorici,

ori mult prea devreme înainte de a fi.

e atât de solemnă că nici nu se socoteşte,

chiar dacă zilnic muşcă din strigătul florii

ca şi cum ar desena porumbei albi,

printre nori.

ea…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 29, 2012 la 10:59am — Nu sunt comentarii

Franjuri triste

era lumină pe vremea când

mâinile mele se umpluseră de mâinile tale,

cum oceanul se umple de râuri,

lăsând florile să îl miroase

din marginea trupului până în adânc.

eu eram floare pe atunci,

curcubeu al sângelui transformat în stamină,

atingând fluturii.

şi ceaţă de cerbi eram,

căutând castelul căprioarei adormite

în ochiul unei liane cu porumbei,

fără să îmi pese că am să lupt, până la epuizare,

eu cu lăuntrul, să te…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 28, 2012 la 9:30am — Nu sunt comentarii

Sfârşit de simfonie

se auzeau atât de tare stelele cum cad

din poema luminii pe încălţările noastre

că am îngheţat de spaimă:

dacă or fi căzut şi sunetele

şi nu o să ne mai auzim,

dacă se vor fi răsturnat şi furnicile care

scormonesc inima,

dacă se va fi răspândit şi aerul

care pluteşte între mirosuri,

noi cum ne vom mai recunoaşte?

vino înăuntrul meu, iubitule, vino înăuntrul meu,

te voi ţine aici cât vor dăinui stelele.

ah fiară, demon,…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 28, 2012 la 9:30am — Nu sunt comentarii

Declaraţia sinelui

ceea ce este iarbă nu poate fi gând

alb, negru, violet,

obligatoriu a se câştiga printr-o atingere.

chiar câştigul ochiului se pierde

în povara rădăcinii,

când muscă şarpele infernul unei alte lumi.

ceea ce este intim,

obligatoriu definit ca şi univers,

nu poate fi răspândire,

din pace în linişte,

ca o furtună de timp.

ceea ce eu privesc nu poate fi mai mult

decât eul meu răspândit apei,

în tremur de…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 27, 2012 la 9:09am — Nu sunt comentarii

Taina cinei din sine

strat peste strat aşezăm, în liniştea timpului,

cinând, din propria străfulgerare,

cecotrofele spaţiului dintre noi şi noi,

fără să ştim:

adausul de sine e cel ce aduce sfârşitul,

ori împăcarea cu sine

dăruie pasul ieşirii din pupă?

cine să ştie?

ne obişnuim atât de tare cu propria ştire

despre sinele vânt,

încât nu ne mai surprinde nimic.

pare o încremenire a descrierii

tacite

încât oglinzile devin de…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 27, 2012 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Până şi Dumnezeu…

cum să fiu eu litera
dacă nu s-a inventat cuvântul
care poartă cerul de la o stea la alta?

cum să fiu eu auz
dacă nu s-a inventat urechea care să poarte
zgomotul notei
de la o privighetoare la alta?

cum să fiu eu deget, spune, cum să fiu,
dacă atingerea încă nu a fost inventată
ca fluture,
ca alb,
ca zigzag de ceruri
în imensitatea mării care e ea?

vezi, vezi, până şi Dumnezeu a avut nevoie
de femeie.

Adăugat de Eunescu la Iulie 26, 2012 la 4:36pm — Nu sunt comentarii

Trupul

caut în mine ca şi cum aş fi

nu mai mult decât trup,

carne, materie de mutat de aici până acolo,

din larg până în strâmt

cum iei cuvântul din forfota literelor

şi l-ai pune breloc

la subţioara unei poveşti.

dar nu sunt, nu sunt.

ochii mei se izbesc de degete

şi spun: nu sunt carne,

nu sunt trup de ceva,

fără să fiu,

nici cuvântul meu nu e mai puţin inimă,

mai mult somn, în marginea culorii,

nici curgerea nu…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 26, 2012 la 4:35pm — Nu sunt comentarii

Revolta

zicerea despre sine,

strigăt în surzenia unui perete

căruia nimeni nu i-a tălmăcit rostul de a fi.

copacii îşi ceartă frunzele

că îmbătrânesc prea repede.

nici Istoria nu are alte deznodământ;

trece alergând!

în marginea cerului

un ins, cu braţele dezlânate din gât,

îşi numără avutul,

cu degete tremurânde, şi reci.

“el, ea, ei toţi, absolut toţi

sunt pietrele cu care vorbesc

printre degete,

ochi de…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 25, 2012 la 8:05am — Nu sunt comentarii

Linişte! va rog, linişte

mâna albă atinge ochii depărtării de trup

ca şi cum ar suna clopoţeii de recreaţie:

e pauză!

lăsaţi totul la intrare şi plecaţi.

e pauză!

ochiul se înfige adânc în fântâna osului

şi strigă:

unde eşti sânge,

măscărici al forfotei, unde eşti?

unde eşti carne,

tufă a Venetiei ude, unde eşti?

unde eşti inimă,

tu cea care împarţi şi desparţi,

tu care iei tribut şi din privire, unde eşti?

ochiul rămâne suspendat…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 25, 2012 la 8:00am — Nu sunt comentarii

Conjugal

pentru că te-am atins cu ochiul,

tu ai tresărit.

ştiai, sigur ştiai că e ochiul meu,

dar mi se lipiseră degetele de el

şi tu le-ai simţit pe piele.

ţi-am spus că nu e şarpe;

şarpele de casă nu muşcă,

şarpele de casă nu are venin,

doar bea lapte

din parabola unei întreruperi de linii

furioase.

eu nu sunt şarpe,

ţi-am spus că nu sunt şarpe,

doar ochii curg,

ating,

se târăsc pe cristalele pielii tale…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 21, 2012 la 12:11pm — Nu sunt comentarii

Prima mângâiere

ce firesc pare
nefirescul de a gândi la ochii tăi
transformaţi în piele.
pupilele mele, ascunse în buricele degetelor,
smulg hainele frunzei schingiuite de aşteptări
şi, uitând de copilul din mine,
se înfăşoară în petalele mirosului de cer
căruia Dumnezeu, doar Dumnezeu,
i-a spus femeie.

Adăugat de Eunescu la Iulie 21, 2012 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Tornade

lângă ochiul vulturelui am aşezat

fluierul penelor care nu mor;

albe, verzi, în nici-o culoare,

doar sunet sunt,

spovedanie de aer ieşit în lumină

ca un scut.

eu nu am fost vultur,

nu am crestat circumvoluţiuni

în scara gândului

mai mult decât s-ar fi cuvenit

dar,

cu mâinile pline de fluturii cerului,

am atins aripa păsării

şi ea, pasărea vultur,

m-a lăsat să…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 20, 2012 la 4:05pm — Nu sunt comentarii

Primul cuvânt

eu nu îmi fac gânduri

cu mine:

ştiu că am un ochi

de fiecare parte a cerului,

şi când unul doarme,

celălalt îşi caută furtuni

prin Peştera Muierii.

nu, nu e nici o legătură între femeie

şi adâncul unui munte,

chiar dacă ea s-a tolănit

în pântecul lui.

vorbeam despre trupul meu zdrenţuit,

privind cum îi curg spintecările

de la subsolul ochiului

direct în cercul unei pietre care pare

atât de frumos a fi…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 20, 2012 la 4:01pm — Nu sunt comentarii

Păcatul de a fi

mi-am atins fruntea cu osul propriului gând

şi am tresărit;

nu credeam că gândul poate fi simţit

asemeni unui miros trandafiriu

înfipt în catedrala unei iluzii,

dar el era acolo,

ca zborul unei capitale a luminii

din negrul unei tăceri

în stepa unei neaduceri aminte.

chiar şi culoarea mirosului devenise

atât de vie încât ochii au plămădit în sine,

în mod miraculos şi tăcut,

o invazie de lacustre strălucitoare,…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 19, 2012 la 4:22pm — Nu sunt comentarii

Dictat

ce trist păreai,
deşi te făcuseşi strigăt
în căciula unei libelule
fără ochi,
şi oricât ai fi sărutat tu salcâmul,
înlăuntrul florilor tale,
el va naşte mereu ghimpi,
cât timp tu ucizi bucuria celuilalt
de a fi
ceea ce tu crezi că nu are voie.

Adăugat de Eunescu la Iulie 19, 2012 la 4:21pm — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor