Blogul lui Eunescu -- Arhiva Octombrie 2012 (6)

Trup de femeie

se arată ca şi cum ar fi,

mai mult decât imagine,

mai puţin decât gând,

femeie!



trup care ucide trecătorii cu tocul pantofului,

zâmbind apucăturii

de a împrăştia sânge pe caldarâm.



fantasmă a furtunii din ceruri

ce se naşte pe sine din durerea umplerii de aer,

subjugând un biet pământean.



formă a firii care nu are deznodământ,

spirit critic, minciună a liniştii,

fierbere care devine fulger în vertebra unui suflet… Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 24, 2012 la 10:32am — Nu sunt comentarii

Singur

strigăt al tăcerii care eşti

curgătoare pe braţele ochiului,

taci!



taci tu, tăcere,

care loveşti timpanul arterelor

cu lacrimi de trup,

foindu-ţi armurile în meteorul suliţelor de război.

taci!



fiindul ochilor nu e vultur

să despice stelele care mor,

nici linişte a apelor

care să sărute cerul înaintea ultimului somn.



o să vină noaptea să îmi despice ceasul

cum literele desfac cuvântul în… Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 24, 2012 la 10:32am — Nu sunt comentarii

Mărturisirea femeii

nimeni nu ar putea să spună că a ştiut,

nici chiar jurii,

înaintea veştii că ar fi lovit ceasul

umbra unei dimineţi,

că eu,

în ascunsul nopţii,

aş fi intervenit pe lângă zeităţi să deschidă tâmpla unei femei,

a unei singure femei,

pentru a-mi face loc în gândul ei.

nici ea nu ar şti,

sunt sigur,

să definească într-un fel anume că la operaţie eram întins,

lungit de-a gandul, de la nivelul frunţii

până în jurul intestinelor, şi pană… Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 23, 2012 la 8:51pm — Nu sunt comentarii

Cântec vechi

senzaţia atingerii pare
a fi
sângele literei dezvelit ochiului
cenuşiu al nefirii.

nimic nu e viu în afara zbaterii,
numic nu se revoltă înainte de a fi.

eu muşc din tine,
cum aş musca din Dumnezeu,
şi strig cărnii,
poemului care eşti strig:
să nu pleci, auzi, să nu pleci
niciodată din mine.

Adăugat de Eunescu la Octombrie 23, 2012 la 8:50pm — Nu sunt comentarii

Lipsa de sine, 2

aer, aer sunt,

apă amestecată cu gol în pângărirea serii,

ca şi cum, ce searbăd paradis,

n-ar fi atât de des ştiindul măscărici

dansând praf, ţărână,

pe lujerii zilei ce a plecat.

eu sunt, ştiu ce sunt,

chiar dacă întruparea mă strânge,

nemernic,

paradoxul fiind în carapacea cărnii

pentru a se cere, apoi, nefiresc,

nimicului stăpână.

îmi ating ochii, care nu sunt ochi,

de gândul, care nu e gând,

în mod…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 22, 2012 la 12:49pm — Nu sunt comentarii

Facerea, fără număr

primul gând a fost că existăm.

atingerea s-a transformat în ochi,

gând rupt din tăcerea luminii

în foton

ca rostogolire a sinelui

dincolo de finit.

finitul nu s-a mai oprit,

a curs, a curs

până am fost.





ştiu sigur că am fost înainte de a se număra

strigătul.

doar eu strigam.

eu,

doar eu.



apoi, s-a fisurat cerul.

aşa,

aşa,

s-a fisurat

în liniştea unei treceri,

din nod în… Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 20, 2012 la 8:54pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor