Blogul lui Eunescu -- Arhiva Noiembrie 2012 (8)

Din cartea facerii, 10

în mine, albastru, năruit, strâns,

ochii femeii rup oiştile lunii strigând, în sinele strigătului,

că nu e îndeajus

cât de alb e osul

morţii.



ea ştie că sus,

într-o talpă îngheţată a cerului,

se desenează zăpezile criptelor,

dar îi place să muşte,

muşcă din mine în văzul nopţii,

spunându-mi:

iată ce frumos te iubesc eu!



tu!

strigă eul unei forme a umbrei,

tu vei fi stăpâna nesărutului meu,

şi linişte tot tu… Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 22, 2012 la 6:56am — Nu sunt comentarii

Bună dimineaţa, literă!

era un joc de cuvinte

gardul pe care ne cocoţam, dimineaţa,

înainte de a deschide pleoapa,

trecătorilor de cu zi;



tu smulgeai literele din crăpăturile albe,

eu le aşezam în trepte peste poveştile ochilor,

amândoi voind să fim apă,

să fim cer

în rostogolirea limpede a cercului solar.



liniştea mea s-a lovit, de multe ori, de neliniştea ta

şi a tresărit,

fluturii tăi au devenit, adesea, fereastră

în imaginea mea ca… Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 19, 2012 la 6:25am — Nu sunt comentarii

Ce ne trebuie?

de ce ne trebuie urechi, întreabă un poet,

pe un alt poet,

în timp ce din cer cad tunete reci

în mijlocul întrebării.

să auzim ce nu aude Cel de sus,

răspunde poetul, poetului care a întrebat,

s-a intrebat.

la ce ne sunt folositori ochii, întreabă un făuritor de litere,

pe un alt făuritor de litere,

în timp ce fulgere roşii

despică întrebarea surprinsă între pupile.

să vedem, prietene bun,

să vedem tot ce nu se vede, din…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 12, 2012 la 4:14pm — Nu sunt comentarii

Ceea ce este gând

ceea ce este gând, nimic este.

înfăşurat în franjurii ochiului, nu are degete,

buze să fie atins

de fina tresărire a lui ceva,

ce este.



dispersie.

da.

niciodată punct.



piciorule, tu eşti,

tu, zăpadă, te ating,

contur al trupului, tu gemi

când mă primeşti, sub pleoapa ta, pe mine,

cu care devii eu.



numele ce este fără a fi,

gând e,

“â” în sine şi împrejur,

domesticire a furtunilor cărora, unii,… Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 11, 2012 la 6:57am — Nu sunt comentarii

Strigăt

strigătul,

care a fost tăcere mai întâi,

îşi duce mâna către fruntea zidului

fost înainte de a fi.

nimic nu e dinainte,

spune strigătul unei privighetori prinse în laţ,

nimic nu s-a născut înaintea luciului

ca să îşi fie sieşi urmaş,

nimic nu a fost noapte

înainte de a se fi descoperit întunericul

iar zi,

nu a fost niciodată zi

înainte de a striga eu Cerului să se despartă

în atingeri.

luaţi seama, luaţi…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 9, 2012 la 8:29am — Nu sunt comentarii

Tu nu eşti frumoasă

tu nu eşti frumoasă pentru că zic.

nici măcar nu îţi spun că eşti frumoasă.

e inutil să spun în fiecare clipă:

uite, e lumină!

toată lumea ştie că e lumină.

nu pot să mă îmbăt pentru că beau apă,

ca şi cum apa nu ar fi atât de firesc de băut

dimineaţa,

la prânz,

seara,

uneori şi între ele.

nu ştiu cine, când de ce a inventat oglinda,

dar ar deveni obscen să tip:

“uite mamă, uite, sunt eu.... eu mamă, sunt eu!”…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 5, 2012 la 7:55pm — Nu sunt comentarii

Falange

de te-aş putea desena pe o copertă de Shakespeare,

cu sahara,

cu alba câmpie glaciară în loc de privire,

cu plopii fără număr puşi la învoială

în crăpătura buzelor,

cu roua de lacrimi nededată întrebării

de a fi,

de a nu fi curcubee în oglinda din baie

printre zulufii petalelor nude,

de aş putea eu să te zămislesc literă

în cununa florilor albastre,

cer invadat de flăcările şoaptei

când trec stelele dintr-o dimensiune…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 4, 2012 la 4:28pm — Nu sunt comentarii

Bună dimineaţa!

tremurând,

precum o linie plană pusă pe cercul soarelui,

altcineva este,

în verdele gândului,

germen pentru o floare.



ochii nu sunt ochi.

nici mâinile mâini;

cineva împarte, de sus,

porumbei în formă de sărut

ca şi cum aşa s-ar plăsmui mirosul.



de jur împrejur,

o mână nevăzută înfăşoară sfori,

cu nodul ascuns în ţipătul strident al cărnii;

bondarii rup bucăţi mari,

de polen,

din trupul paralizat de… Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 3, 2012 la 6:52am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor