Blogul lui Eunescu -- Arhiva Decembrie 2012 (14)

Altfel, firesc

limpede straluceai, ca cerul,

în apa mea care era linişte

de somn,

orhidee erai

pentru că deveniseşi privelişte

sub mâna mea zdrelită,

ochi,

pentru că ochiul meu intrase adânc,

în ochiul tău, dezvelind lumina,

aer arai tu

căci te jucai cu vrăbiile

în atingerile mele neliniştite,

şi respirai,

pe mine,

cum eu te respiram

din miezul unui trandafir alb.

mai apoi,

nu ai mai avut picior,…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 30, 2012 la 11:36am — Nu sunt comentarii

De-a ne-suflet



de-a zvârlitul ai vrut să ne jucăm,

în mijlocul iernii,

ca şi cum ar fi la îndemâna oricui

să ridice piatra

nealterată

a orientului

şi să o zvârle, hăt,

între ochii albaştri ai unui om.

hai să clipim mai întâi,

ai spus,

din trestia genelor tremurânde să clipim

cu de-a amănuntul,

iar când va fi să fie stingere,

liniştea neatentă a diavolului pusă pe un blid,

zvarrrrrl, piatra…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 28, 2012 la 3:20pm — Nu sunt comentarii

Muşcă din mine

muşcă din mine, câine, muşcă din mâna mea

uitată

pe brâul unei fântâni în care

drumeţii îşi aruncă,

sictiriţi,

restul lor de gunoaie.

ochii nu au culoare

ca şi cum, ca şi cum

umbra s-ar fi desprins din chingile trupului

să bântuie,

singură,

fumul

unui cântec străin.

muşcă din mine, câine al lunii,

muşcă din tăcerea mea

agăţată de creanga traznită a unui copac

fără nume.

hai, e ospăţul de…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 27, 2012 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Tu, iarnă

ce întinsă eşti tu, iarnă!

de la un capăt de umăr

până la respirul unei albine căptuşite în ceară

tu, iarnă, ai întins tremurul alb,

starea de fugă osândită la nemişcare

rodind alb, cămăşi de alb

în care se ascund mirosurile

lovite de atingerea lipicioasă a serii.

mâinile tale, iarnă,

se întind peste ochii orizontului

opriţi într-o fixaţie de promoroacă,

boarea sonorizează atingerea

cu îmbrăţişarea ta, iarnă,…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 27, 2012 la 5:17pm — Nu sunt comentarii

La multi ani frumosi!

La multi ani frumosi celor avuti, celor neavuti, celor care bajbaie prin meandrele vietii, celor bogati in toate, celor tristi si celor fericiti!

Adăugat de Eunescu la Decembrie 24, 2012 la 4:01pm — Nu sunt comentarii

Sub dalta piciorului tău

ai venit,

ai văzut,

nu ai mai plecat

din inima mea îndoită de întrebări

despre soare,

uneori şi despre stele,

ca şi cum acolo, în aortele ei,

ar fi loc de popas

pentru trecătoarele cu părul lung,

puţin buclat,

cu sănii rotunzi şi fierbinţi,

ca două planete abia desprinse din incandescenţa materiei,

cu bustul, şoldul, pulpa piciorului

deasupra de înţelegere,

cărora femeie li se spune.

nici măcar nu ai…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 24, 2012 la 9:15am — Nu sunt comentarii

Starea de trecere

de foamea de a fi, nu de sete
plâng eu.
de orb şi de strigăt desenez litere.
de foamea neuitării lăcrimez,
nu de arşiţa că sunt, nu de păgân lup
al tăcerii
am eu cearcăn pentru trecere.
cuvânt al atingerii
să fiu
înainte de a fi foame.
atât.

Adăugat de Eunescu la Decembrie 17, 2012 la 8:03am — Nu sunt comentarii

Pasărea colibri

îmi aşez mâinile pe covata din piele.

lângă fiecare deget

un corb numără planetele cailor

albi,

ca şi cum ar veni în faţa voastră

şi ar spune:

uite, îmi las mâinile să plece

dincolo de ordinea încheieturilor

şi nici nu ştiu,

nici nu ştiu,

nici nu ştiu care e limita răbdării.

îmi las foamea din apedince

să cutreiere liberă, pe sofaua priveliştii,

şi nici nu ştiu,

nici nu ştiu,

nici nu ştiu care izvor e…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 13, 2012 la 6:56pm — Nu sunt comentarii

Nu te dezbrăca de nimic, te rog

îţi văd doar vârful picioarelor,

sunt desculţe,

atât de desculţe încât pot să le sărut

când treci peste gândurile mele

aşezate între doi paşi ai tăi.

ştiu că vine primăvara,

o simt după cum calci,

după aroma pielii atinse de ochii mei

şi mă bucur că vei fi din nou

ramură de sălcie

lângă o fântână a inimii.

nu te dezbrăca de nimic, te rog,

rămâi cu carnea, cu oasele, cu tremurul tău

atât de imperceptibil,

eu…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 9, 2012 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Cu vremea vei înţelege

cu vremea vei înţelege, ochii nu au o lumină a lor

dacă nu ating nervul mişcării,

al nemişcării,

de dantela fluturelui

scăldată în incandescenţa fluidă a galaxiilor.

e simplu să crezi că eterul, prin sine formă a inducerii,

se dilată cu somnul alb,

se desface cu grăunciori de piatră,

tremură şi se îngână subţire

când griul trece, triumfător, printr-o albie de gri,

dar nu e aşa.

cerul ochiului, steaua luminii, fântâna de eden…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 8, 2012 la 8:00am — 1 Comentariu

Nici o foame, nici un gând

arşiţă a canibalilor,

fără a se fi atins de nimic.



arderea ca semn

pusă în vena cu care îmi înnod degetele

ca să pot lovi cerul.



magie a lunii

din care curg singurătăţile unui ochi

suspendat.



nu, nu e linişte.

auzul nu percepe nici o formă a foamei de fluture,

dar nu e linişte.



nimic nu e!



stegarii sinelui dorm pe marginea trupului,

netemători că trece un râs,

un râs alb,

prin mandibula… Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 6, 2012 la 9:55am — Nu sunt comentarii

Reîncarnare

vei trăi, omule,

vei trăi să revezi cum a fost să fie

gândul dintâi, fără de trup.

da, da, vei fi din nou tu ce a fost el

înainte de a se şti sine,

mai mult decât o plutire prin văzduh.

dumnezeu l-a făcut pe om

după ce, mai întâi, i-a făcut gândul.

izvorul care încă nu năpădise trupul

era linişte în faptul luminii,

cal fără de cal, zburând de la un întuneric la altul

ca şi cum ceva îl silea să atingă

încă neatinsul…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 2, 2012 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Reîncarnare

vei trăi,

vei trăi să revezi cum a fost să fie

gândul dintâi, fără de trup.

da, da, vei fi din nou tu ce a fost el

înainte de a se şti sine,

mai mult decât o plutire prin văzduh.

dumnezeu l-a făcut pe om

după ce, mai întâi, i-a făcut gândul.

izvorul care încă nu năpădise trupul

era linişte în faptul luminii,

cal fără de cal, zburând de la un întuneric la altul

ca şi cum ceva îl silea să atingă

încă neatinsul fluviu al…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 2, 2012 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Din cartea facerii, 12

la început a fost atingerea!

el atingea o silabă de gând

în timp ce ea,

neatentă,

atingea franjurii unei frunze exotice,

fără să ştie nimeni de ce dumnezeu a inventat simţurile

ca parte a vorbirii;

apoi au apărut literele:

a de la astru,

o de la orhideea unei nopţi comune,

u din urletul unui vulcan rămas prieten,

i de la punctul devenit liliac

şi surorile lor toate,

fice de zei.

exista o tăcerea care se…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 1, 2012 la 6:55am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor