Eunescu's Blog (203)

Mergeam în urma crucii...

mergeam în urma crucii

cum umbrele merg în spatele tăcerii

fără să întreb

unde mergi tu spaimă a necuvântului

unde taci tu neauz fără întorcere

unde apui tu care nu răsari niciodată

mirosea a soare mort în ochii mei

în ochii fetei

în urletul fără litere al băiatului

a frig cumplit de desprimăvară

mirosea

cine să știe

vîntul tăia carnea cu starea de ne-gând

pietrele ni se izbeau de frunte

ochii plăngeau cum plânge…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Aprilie 11, 2013 la 7:44am — Nu sunt comentarii

La moartea sotiei mele

iată această izbândă a nopții
aceasta ningere a pietrei
pe care o așez căpătâi
ochiului din mine

el nu plâge
s-a secătuit

s-a făcut noapte secunda
în care se izbesc fluturii
s-a facut liniște piatra
de măcinat copitele de cal
s-a făcut că mă iubești
moarte
dar m-ai înșelat

Adăugat de Eunescu la Aprilie 9, 2013 la 7:27am — Nu sunt comentarii

Pupa călătoare

încă nu s-a născut vreun om

din nimic

încă nu s-a născut piatra

din elementele moarte într-o caprioară

încă nu s-a născut adevarul

de cum ne naștem

călători din frunză în interiorul seminței

din pastel în pământ

fluturii vin

de unde nu sunt fluturi

din pupă vin fluturii dar ei nu știu

din moartea pupei vin ei

din sfârșitul unei vieți care a fost

așa învață ei să zboare

deasupra restului de trup

așa învață ei să…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Aprilie 8, 2013 la 10:59am — Nu sunt comentarii

Norul și ploaia

mă lovește un corb în privire

tronc tronc

plesnind sunetul de intrândul cunoașterii

ca o retină în tăcerea unei clipe

apoi

neajutorat

se lovește pe sine de întindere

cum se lovesc între ei creveții

înainte de blestemul asfixierii

și tace

el nu este zid

între mine și sărbătoare

nu e trandafir pe o insulă de piatră

e sânge

aer care zboară de la înger la întâmplare

cu porumbeii albi pierduți în fum

mă lovește un…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Aprilie 5, 2013 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

In chinga unei lacrimi

(Cu gandul la imaginea sotiei mele dragi ce tocmai a devenit inger)

iau mâinile mele reci și mi le azvârl

căite că au degete

cu care să simtă

crucea tâmplelor o smulg din încheietura gândului

și o azvârl

sugrumată de vuiet

peste amintirile înțelenite în sterpul unei întinderii ne-fiinde

iau ochii și îi răsucesc

cum răsucesc lupii hăulitul lucrului stins

și îi azvârl

cu tot ce e dinaintea si dinapoia lor

îi azvârl

în…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Martie 29, 2013 la 8:40pm — Nu sunt comentarii

De la A la infinit

în strigătul că este
acolo
se adun cetățile părților
de cuvânt

în atingerea fluierului
acolo
își dorm literele
fărâmele de aer
cu care înconjor zisul

în tăcerea lor în tăcerea lor
colorată
se moare cel mai frumos

Adăugat de Eunescu la Februarie 16, 2013 la 11:04am — Nu sunt comentarii

Păpădia care aleargă

imaginea păpădiei care aleargă

rotindu-și faldurile de mireasă

în inima aerului

mă urmărește

în pielea goală dansându-mi sufletul

când o vede



nu este mai mult decât o biserică vie

care plutește

de la o religie incandescentă

la altă religie incandescentă

atingând corzile inimii

înainte de a se preface în lumină



este ea

femeia care vine

păpădia care zboară



aerul care o poartă în jurul ochilor mei

mă… Continuare

Adăugat de Eunescu la Februarie 12, 2013 la 8:29am — Nu sunt comentarii

Odă sângelui

în singura noapte pe care am cunoscut-o

am vorbit cu un greiere

și cu fratele său de pământ

păianjenul



păreau amândoi străini

în starea de atingere

unul legat de ovulele adâncului

altul lovindu-se de propriul sunet

ca două pietre aflate în rostogolire



nimic nu este astfel

a început să spună cel ce ucide

cum aripa ta atinge aerul

nimic nu se aseamănă

cu respirația literei înainte de a fi număr

în adâncul unei… Continuare

Adăugat de Eunescu la Februarie 8, 2013 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Nici lucru nu sunt

stare de fals

aceasta este greutatea piciorului

pus ostentativ pe brațul unui fluviu

surplus de identitate

acesta este desenul irisului

zvârlit simultan unui păienjeniș de lucruri

aflate în echilibru precar

iluzie a corpului că atinge

aceasta se repede a fi conștiința

pusă să își strige singurătatea

în conul unei singure lumini

să fie ochiul mai puțin decât lumină

mișcarea să se definească mai puțin decat întindere

se…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Februarie 3, 2013 la 12:01pm — Nu sunt comentarii

Atac la persoană

nu există

păsări care să plângă înlăuntrul oului

în pana cu care îşi acoperă golul

nu plânge păunul

omul

cu sternurile altcuiva pare el

să fie lacrimă

nu e plâns în sânul retinei

durerea vederii este

zvârlită prin timpan ierburilor care dorm

în sufletul său

sinele de om

muşcă din furia vulcanilor cu viermi

din truda cariilor se plânge el

fără să audă

e musai să fie noapte

în strigătul gol …

Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 28, 2013 la 11:11pm — 17 Comentarii

Dans de cuvinte

este liniar spațiul

este drept

este împotriva oricărei linii

care nu pare a fi cerc

neatins de strigătul privirilor

el nu are margini



în măruntaiele sale mor copaci

ca să existe timp

să creadă adevărații copaci

încă nenăscuți

că spațiul se întinde cât rădăcina lor



nici cuvintele nu sunt altfel

se rup din acele ceasornicului

și devin nesfârșite

ode de linii puncte parfumuri

aduse lor înșile de… Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 27, 2013 la 7:30pm — 2 Comentarii

A vorbi despre liniște

a vorbi despre liniște este ca și cum ai lovi tunetul

de mantinela unui curcubeu

el este viu

înfățișările sale nu au culoare prescrisă

doar verterbe pe care noi le atingem diferit

cum ai vorbi despre litere

a

b

c

d

f

l

liniște în cauza cuvintelor

dar cuvintele se aud în vióla unei primăveri

fără a despica aerul

ele sunt si atât

a rosti liniștea este asemeni morții

vine însoțită de făptuitori curioși să…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 23, 2013 la 7:31pm — Nu sunt comentarii

Stare de fapt

nu mai bate
uite
nu mai bate aripa păsării
în răsăritul soarelui

chiar aerul
chiar aerul s-a oprit
la subțioara ei

e veșnic sa mori strigă nourul
e pururea să atingi
și el și el coiotul pădurii
își dă cu părerea în semn de piatră

nimic nu trece dincolo de întunericul osului
să nu uiți
nimic nu se oprște aici
fără să atingă aripa păsării
uitate pe cer

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 21, 2013 la 9:44pm — Nu sunt comentarii

Construcție idolatră

ce simplu este să fii tu

cuvântul atingerii dintre tine și aer

între ochi și miros nu există mare deosebire

cinci centimetri de verosimil

peste care este lăsat să curgă

primul născut al tău

chiar și urechile aud altfel

dinspre aducere înspre prinos

cu ghiotura sinelui dispersat

în seisme respiratorii

nu exiști fără să fii

știi că nu poți fi în afara lăuntrului tău

ghilotinat de popândăi sferici

dar te întinzi

ca un…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 20, 2013 la 9:09am — Nu sunt comentarii

O singură dată…

o singură dată s-a întors gândul din drum

speriat de mersul înainte al frunzelor de plop

care păreau pietre

o singură dată l-am întâlnit eu

în marginea opacă a vidului

si l-am întrebat

ce cauți gând

pe urma cocostârcilor de mlaștini

tu care nu poți fi întoarcere

tocmai asta caut întrebare

asta caut eu

colțurile cuvintelor care au fugit

fără să fie atinse în privire

starea lor primordială de dinaintea rostirii

caut…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 19, 2013 la 4:56pm — 4 Comentarii

Tu ești un greiere

tu ești un greiere
sunet care se lipește de linitștea nopții
când dorm copacii lângă umbra unui fluture
nu
nu tremură nimic
doar firele de păianjen se agață
tiptil
de cuvântul transformat în literă când libelula
sfâșiata de atingerea lunii
întreabă șoptit
tu ești un greiere
de ce cânți

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 17, 2013 la 9:50pm — Nu sunt comentarii

Ah eu

eu nu am învățat sa mușc din mine

cum s-ar crede

când mama plângea de dragul meu

la mijlocul serii



nici să mă dau de mâncare la câini

la urletul lupilor nu am învățat

când au strigat vecinii

moare moare

tata neapucând să își ia rămas bun



nici când au înghețat bocancii

în dedesubtul privirii tale

nu am strigat



abia acum știu eu cum e să mori

fără să fii în cărțile morții

abia acum știu eu

ah eu

cum… Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 14, 2013 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

De unde nu ai fost

te-am prins de mână si ți-am spus
stai nu pleca nu acum
nu înainte de a ști
ceea ce nici eu nu știu
dacă poți să pleci
de unde nu ai fost niciodată

ochii mi se despart de buzele frunză
când te întreb
poți tu să pleci
ca și cum te-ai întoarce de undeva
de unde nu ai fost

am cearcăne pe timpane
am râuri care îți strigă furios
poți tu să pleci
atât spune
poți să pleci
de unde nu ai fost niciodată

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 13, 2013 la 8:38am — Nu sunt comentarii

Scrisoare către vânt

strânge din ceară ochii
căzuți în ploaia lupilor
când cuțitul atinge carnea de miel
cu liniștea mâinii
strânge lobii inimii din sterpe fântani
tu vânt al tăcerii
până la ziuă să nu rămână nimic
dar nimic să nu rămână
din genunchii care au înroșit
fluturele alb

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 12, 2013 la 8:11am — Nu sunt comentarii

Starea știută

starea de fapt pare să fie un fapt

starea de lipsă nu pare să fie

între anotimpurile tăcerilor

liniștită adiere

există un răboj pe care fiecare își scrie numele

chiar și formele care nu sunt

definite ca fiind

își pun știrea în mijlocul unei litere

unii îi simt oboseala atingerii

alții dorm înlăuntrul fiecărui fapt

fără să îi desmierde scutecul

ochiului

este cât se poate de clar

nimic nu poate fi fără să fie

nimic…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 11, 2013 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor