uns cu oameni
pământul alunecă pe o roată dinţată
îngălbenită
timpul pedalează
pedalează cu milioane de inimi
putere
într-o cursă nebună
în fiecare lasă o ştafetă
şi trece
cu blugii roşi în fund
pentru el nu există linie
de sosire
(4 iunie 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Iunie 5, 2011 la 3:26pm —
2 Comentarii
copiii au izbucnit pe stradă
la prima oră din mine au ieşit
zâmbete zâmbete ca regimentele bunicului
au bătut pas de defilare prin sufletul meu
apoi au depus jerbe
(1 iunie 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Iunie 1, 2011 la 11:08pm —
Nu sunt comentarii
când am deschis fereastra
prima dată în seara lăsată
pe gânduri
chiar pe glaful dinspre
grădina de stele
luna părea un instrument
de ciupit
o mână divină
pe lângă coarde
le-a atins din mers
ele s-au legănat… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 28, 2011 la 11:22pm —
Nu sunt comentarii
de fiecare dată când mă întorc
în apartamentul meu totul mi se pare schimbat
sunt altcineva
niciun obiect nu-şi mai află locul în imaginaţia mea clătinată
îmi cresc altfel de rădăcini
ale altcuiva instalat în mine
ca în canapeaua de la fereastră prin care
chiar cerul a îndrăznit să se tulbure
deasupra trecătorilor neobişnuiţi
orice lucru atins de privirea mea se retrage în el
aş pipăi zadarnic… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 27, 2011 la 7:59pm —
3 Comentarii
se tăvăleşte pe parchet
prin carnea ta genunchii mei şi encefal
cotrobăie în disperarea celuilalt
hoţul de suflete
se satisface psihic
în timp ce noi
ne umplem de el
şi ne vărsăm reciproc
într-un fel de
îmbrăţişare
fără rost
sfâşie hainele
pe măsura trupurilor noastre
aflate în căderea din fiinţă
obositor de lentă
până când
vom înţelege că viaţa nu… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 25, 2011 la 6:54pm —
Nu sunt comentarii
să fie vreun an de când
o muzică se construieşte
pe un portativ
uman
notă cu notă fiecare ţesut
reverberează
simt dansul
cuvintelor le trebuie atât de puţin
să se acordeze
ascultă
acolo este şi un diez
din tine
(15 mai 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 21, 2011 la 8:42pm —
2 Comentarii
oamenii se măsoară cu firele de iarbă
umblă în bisericuţe şi toţi poartă căciuli albe
lumânări lângă lumânări
ard Sul soarelui
nu trebuie decât să suflu şi cerul
se va umple de oscioare
ploaia va cădea
cu dorinţe
(9 mai 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 9, 2011 la 7:44pm —
Nu sunt comentarii
o boare îndrăzneaţă mă ia cu asalt
nu mă lupt
cu un asemenea duşman
cad prizonieră dar
nu-mi pasă din moment ce
în curtea mea înfloreşte un fel de
pene zburlite într-un arbore de hârtie
prin care vrăbii suav ortografiate se întrec în oratorie şi
desene cu aripi şi cer
în platoşe de cărăbuşi
oşti florale au scos armele
mă înţeapă cu vârfuri… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 7, 2011 la 2:41pm —
Nu sunt comentarii
noaptea se luptă
dâră de sânge
impresionist împrăştiată pe o
lamă de laborator
nu ştiu dacă să-i zic durere
sau piercing cu cleşti de rac
în cărnurile unde credeam că
doar iubirea
pe tava brumărie
tumoră încă fierbinte
sufletul e undeva
în stare de
imponderabilitate
întind mâna şi mi se pare
că e al meu
niciodată
nu mă voi mai găsi cea… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 6, 2011 la 4:55pm —
Nu sunt comentarii
Te-am căutat peste tot
cu nevoia părăsitului
numai în mine nu
erai înlăuntru de o vreme făcusei
curăţenie
ai trecut prin fiecare om
care mă locuise
acum retras în cea mai
sacră linişte
ai aprins câte o
lacrimă
în mine s-a făcut lumină
sunt aşa de schimbată ca după
chipul şi asemănarea
Ta
(2 Mai 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 3, 2011 la 9:07pm —
1 Comentariu
(ca două grădini înflorite)
iubirea este
cu tălpile goale
pe iarba
darnică
în verde crud
ochii tăi când fac schimb
cu ochii mei
două lifturi
mişcăm
unul prin celălalt
blocaţi
între oameni
nu strigăm după ajutor
iubirea se umflă
plutim
nu ne pasă că alţii aşteaptă
de mult
să coborâm
(27 ian. 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 1, 2011 la 10:21am —
2 Comentarii
(viaţa)
se stârnise furtuna
ca o tuse bronşică
scuipau buzele de pământ
iarba se îneca aşa
ca un prosop de borangic
în râuri
cu capul în jos lumea părea
un univers bont
gemea
era vremea
am venit ca o plută
pe braţe
s-a înseninat
(26 ian. 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 28, 2011 la 9:06pm —
Nu sunt comentarii
zâmbesc
în timp ce
lupţi
cu mâine
bătrânii îşi caută cel mai strâmt loc
să se poată retrage lăuntric
copiii se ascund după lacrimi
întru părinţi
ceilalţi cultivă motivaţii pe sub piele
fiindcă încă nu s-a declarat o zi a iubirii
cât viaţa
cei mai dureroşi oameni
continuă să uite zâmbete
în noi
sfidarea
damă de companie
(23 aprilie 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 24, 2011 la 9:13am —
3 Comentarii
poarta s-a trântit
ca un gând descumpănit o horă de frunze
cu suflet pelerin
nelinişti lovesc din coadă de
scorpion
trupul stigmat
de timp
plimbă o umbră gravă pe ceea ce
presimt
distanţă între noi
trecutul a ars
în carnea mea odihnesc doruri
în aură de foc durerea
flutură văl de văduvă
am palme ghimpate
când ating trandafiri
în… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 17, 2011 la 8:14pm —
Nu sunt comentarii
pe lângă cei dragi
mie în viaţa aceasta
mi-aţi devenit şi voi
mi-e dat să vă am prieteni
simţiţi fericirea mea
sparge echilibrul reacţiei în lanţ
crescând vertiginos
înspre nemurire
mi-e dat să ating
tălpile lui Dumnezeu
prin sufletul vostru
care mă înalţă
iată
am devenit
sunt un om cu aripi
de înger
(15 aprilie 2011)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 15, 2011 la 6:36pm —
17 Comentarii
(nesuperficiale)
mucegaiuri mă scutură
irascibil
frigul strânge
în chingi rămăşiţe
dincolo de pereţi de piatră râcâie
toamna
ruginite prin mine ploile
se storc
zac în iubirea
cea mai vânătă
(16 oct. 2010)
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 13, 2011 la 4:36pm —
Nu sunt comentarii
o boare îndrăzneaţă mă ia cu asalt
nu mă lupt
cu un asemenea duşman
cad prizonieră dar
nu-mi pasă din moment ce
în curtea mea înfloreşte un fel de
pene zburlite într-un arbore de hârtie
prin care vrăbii suav ortografiate se întrec în oratorie şi
desene cu aripi şi cer
în platoşe de cărăbuşi
armate florale au scos armele
mă înţeapă cu vârfuri cromatice
lăcrimează curcubeie din ochii… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 11, 2011 la 11:00pm —
5 Comentarii
vremea e mereu veştedă
o pasăre vine rotind aerul
îmi cântă de
pocnesc mugurii
timpul meu nu mai înmugureşte
braţele sunt nişte
obiecte de piele
te simt în sânul lipsă
ca o gheară care scurmă
în frac primăvara
acordează cu fineţe
zile
câte una se rupe
şi nu o mai pot repara
nu mă mai tem
decât că
durerea a prins faţă… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 10, 2011 la 9:13am —
3 Comentarii
(în ultima vreme)
cuvinte
cuvinte cuvinte cuvinte
şi poate nu
credeţi
am rămas
mută
unii mă veţi
înţelege cu ochii
pe mine
acum cea din
cuvinte
m-am plimbat prin
vechiul oraş imperial
la vremea cireşilor când
vinovat de iubire
este doar sufletul
deodată
din spatele ferestrei
veronika se hotărăşte să moară
în timp ce
mă rog… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 3, 2011 la 8:12am —
Nu sunt comentarii
bărbatul virtual are tot timpul
un motor
de căutare
colindă lumea în viteză
prin pagini ca pe autostrăzi
deschise pe loc
dacă vrea îşi ia un teren îi zice sait
îşi ridică o bibliotecă
şi cheamă prietenii în fiecare seară
să răsfoiască
nu se aude decât sorbitul biţilor
ca o cafea amară
de companie
când taie cineva curentul
ca la cărţi
se însingurează
(31… Continuare
Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 2, 2011 la 10:22am —
1 Comentariu