Era târziu

și alergam pe plajă,

doi rătăciți pe un atol pustiu,

aveam pe buze stropi dintr-o speranță –

eu te iubeam,

dar tu spuneai: nu știu...

Eram copii,

cu mintea prinsă-n palmă,

castele construiam, nisipul argintiu,

într-o lagună cu surâs albastru –

eu te doream,

dar tu spuneai: nu…

A bătut cineva la mine în poartă.

Prea târziu ca să pot deschide,

prea devreme ca să fiu acasă,

dar am deschis o uşă…

Din candela speranţei, stinsă,

printre sonete fără niciun rost,

de amăgiri mereu surprinsă,

azi viaţa mea este un joc anost.

Mă simt ca Faust, singur în decor,

plutind prin amintiri, ca un vâslaş,

cu visele spre mâine mă strecor –

să evadez din haina de ocnaş.

Mefisto, unde eşti când te invoc

şi vreau să dau pentru iubire…

Pășesc pe nisip și mă doare tristețea,

Se nasc orizonturi ascunse în drame,

Te duci iar departe și-ți plâng frumusețea,

În mine e noapte, plutesc anagrame.

Mă strigă uitarea și lacrima-i rece,

Te caut în vise, pe margini de apă

Plutește tăcerea și vrea să înece

Pianul ce cântă pe-o singură clapă.

Pășesc pe nisip și sărut umbra…

Azi, te-ai jucat cu dorul meu

Pe marginea unui apus,

Unde vibram, în zbor - un zmeu

Ce nu demult a fost…

În zori de zi, îmi spui ceva,

Îmi lași imagini dintr-un vers,

Un zbor înalt pe undeva;

Sunt un ceasornic ce n-a…

În clipele târzii, de când te-aştept,

Iubito, scriu o ultimă scrisoare,

Apoi adorm cu poza ta la piept

Semnată cu o lacrimă şi-o floare.

Te caut de un secol şi un sfert

Prin drama ce statornic e jucată;

Mereu se vrea un epilog incert

Şi o cuprindere alambicată.

Astral şi trist mă-nvălui în destine

Şi dorm la nesfârşit pe-un val…

Era târziu și marea zâmbea calmă,

Cu despletite valuri îngenuncheată-n vânt,

La orizont un fulger ca o armă,

Reaprindea lumina albastră pe pământ.

Te invocam s-apari pe țărmuri albe,

Desculţă ca Elena venită din Olimp,

Să-ţi pun la gât, din scoici și perle, salbe,

Să-mi dăruieşti, iubito, măcar un anotimp.

Aştept aici, nici nu ştiu din ce…

am desenat

în palma mării flori

și două amintiri cu zâmbet de copil

cu plete de nisip în ochi

și versuri albe scrise pe-un picior

am inspirat

parfumul tău hoinar

printre meduzele de la Olimp

când tu mi-ai dăruit primul sărut

împachetat cu ochii tăi cuminți

îmi amintesc

de scurtul nostru…

Cum treci pe strada mea cântând,

Prin inimă îmi sapi un ghint

Și port mereu, să știi, nu mint,

O lacrimă de-a ta în…

Din toate clipele

cu chipul tău pe aripi

și visele în care te-am pictat

rămân doar florile de crin albastru…

Trăiesc și azi povestea noastră-n doi

Cu nuferi albi, pe un debarcader

Și o căsuţă pentru amândoi -

O port în suflet ca…

un timp,

am rătăcit pe mare,

n-aveam cu mine niciun rost,

eram pierdut, o închisoare

părea întregul orizont,

am haşurat cu pana mea

solfegiile pe un val,

un trist refren lâng-o meduză

păreau arpegii de şcolar

tu mi-ai zâmbit

dintr-un abis

cu stele reci înfipte-n coamă

şi ai crezut, plutind prin…

Îți simt uneori pașii

cum lunecă pe ferestrele sufletului meu

ca-ntr-un tablou cu abisuri albastre

în care ai lăsat căluții de mare să viseze

primăveri terestre.

Peste tot se leagănă

gustul sărat al depărtării

și parfumul tău –

elixirul zilelor toride și-al nopților

când rătăcești prin labirinturile

unei inimi însetate

de…

Eu caut fata mea din vis

Prin anotimpuri efemere,

Prin alte galaxii şi sfere,

Prin litere de manuscris.

De mic copil, eu ştiu precis

Că n-o să am nicio avere;

Eu caut fata mea din vis

Prin anotimpuri efemere.

În jurul meu flori de cais,

Purtate de o adiere,

Ce mă invită cu plăcere

Să stau cu tine pe…