aş putea nega că te-am iubit

tu ai face probabil la fel în locul meu

dar nu ne-ar folosi la nimic

ne-am împiedica unul în ochii celuilalt

irişii s-ar deschide dureros de adânc

privind în întunericul camerei uşa care ne separă

deschide

îmi şopteşti

deschide

îţi spun

parcă am negocia preţul fericirii

carnea…

- E toamnă pe-aici ca şi cum dintr-o dată

Ne-nvige rugina, ne roade prin trup

Şi flăcări din mine a toamnă erup

Tu vii să mă stingi ca o ploaie uitată.

Sunt tălpi care merg pe jăraticul lunii,

E toamnă pe-aici ca un rug despletit

Pe care-am fost arşi, dar cândva,-n asfinţit,

Cenușa-ntr-un scrin ne-au închis-o nebunii.

De-atunci nu mai ştiu cine…

- Din vară parc-a mai rămas un strop

Cât să-mi îmbrace sufletul fierbinte

Cu amintiri pe care le dezgrop

În nopți târzii, când luna nu-i cuminte

Și mă îndeamnă să-ți trimit un semn

Ori să te caut culegând din slove

Metafore aprinse și solemn

Să-ți spun că suntem două supernove,

Pe cerul de smarald vom frământa

Și-n zilele de toamnă…

Mi-am îmbrăcat cuvintele în straie

Mai ruginii, așa cum e răpciune,

Cu ploi acide, prafuri și noroaie

De parcă e altă dimensiune.

Doar fluturi argintii și frunze moarte

Sub felinar dansează împreună,

Când scriu răvașe lungi, privind spre Marte,

Și le arunc cu ciudă-nspre furtună.

Va trece poate-o adiere mută

De toamnă despuiată de…

viaţa m-a jucat la ruletă

m-a pierdut şi m-a recâştigat de-atâtea ori încât

nu mai ştiu a cui sunt

de fapt nici nu-mi pasă

târziu prind caierul nopţii în furcă

torc fire de-ntuneric

pentru cămaşa bărbatului meu

mereu absent

când obosesc

îmi aşez capul pe lespedea timpului

aşteptând ca-n buclele răsfirate

să se-mpiedice…

- Suntem fluizi ca lacrimile ploii

Curgând pe chipul geamului opac,

Tomnatic vântu-nlănțuie strigoii

De ramurile bietului copac

Ce până ieri îşi contura splendoarea

Deasupra noastră şi credeam că-ncet

O să plecăm odată cu-nserarea

Spre alte vieţi, dar n-am niciun regret,

Când mă preling pe pieptul tău fierbinte,

E vara mai reală…

Dacă privesc spre mine cel de ieri,

născut printre fecioare-n prag de toamnă,

sunt un condei pe bolta unei seri

la care orizontul mă îndeamnă.



Sortit în luna-n care zei au plâns,

pe acolada unor asfinţituri,

printre solfegii care m-au constrâns,

alerg cu toamna către infinituri.



Din partea mea de orizont am prins

un strop plăcut din ploile de vară,

săruturi care curg spre necuprins,

pe-o pagină de vers,…

- Mi-aș plămădi din toamna asta brună

Un anotimp cu nume de copil

Să-mi amintesc de clopoțel cum sună,

Să cred că viața este-un vodevil

Și o trăiesc cum vreau... De-mi place mie

Am să-mpletesc din fluturi curcubeu

Și dragoste-am să fac în poezie

Chiar dacă deranjez vreun fariseu.

Nu-mi pasă de strigoi ce umblă noaptea

Pe la ferestre…

- E mult prea rece și mi-e dor de vară,

Iar cântă vântul pe la demisol,

Plouă prea trist și nu mai ies afară,

Ascult Bon Jovi, fumul rotocol

Îmi desenează-n goană pe fereastră

Ochii căprui și părul mătăsos

Și mă gândesc, iubirea mea albastră,

Cum trupul tău se unduia frumos

Sub razele de lună în Dumbravă...

Și eram beat de tine, și…

- Pe tâmplă simt sărutul tău,

Aroma buzelor, gutuie,

Pe care-o savurez mereu -

Îmi place... dulce-amăruie,

Un glas suav, un fulg de nea,

Ce poate-n luna lui april,

Va înflori... şi-mi va cânta

O simfonie sau un…

- Mai dă-mi un strop de toamnă să-mi îngrop

În fantezii poemele cu tine

Și să-ți alint, cum scrie-n horoscop,

De sus în jos curburile aldine,

S-adorm apoi cu gândul pe-un picior

Visând că naufragiez în ansă

Ca Robison Crusoe, că mi-e dor

Să mă atingi, să cad ușor în transă.

Mai dă-mi un strop de elixir să beau

Că se anunț-a fi o…

- Vin iarăși ploi și toamna-i însetată

De vinuri bune, nopți la șemineu,

Eu voi petrece iar ca altădată

Cu buzele pictând pe trupul tău.

Ai să mă lași cu greu, dar nu contează,

În dinți să sparg aluna sânilor

La care gura mea demult visează

În ciuda toamnei și-a dușmanilor.

În anotimpul ăsta plin de roade

Poate și fructul nostru dă…

pășesc impar

la fiecare strigăt al pendulei

gândindu-mă în ce nuanțe să-mi colorez orologiu

să nu mă lase timpului dezbrăcat și fără blazon

printre chiștoacele de țigară

aruncate de filfizoni în scena balconului

și cât de târziu vin trenurile personale

degeaba le-am construit gară în intersecții

tuneluri și viaducte la scară

că nu pot atinge…

nici nu mai ninge

nici nu plouă

piața

are alei bolnave de vărsat

la primul semafor

se sparge ceața

iar noaptea-mi pare un bazar pictat

cu licurici ori fante de lumină

și cai nebuni ce fug prin iarmaroc

de parcă viața asta-i o cutumă

iar diavolul a devenit proroc

nu sunt andive

niciun…

era demult

într-o primăvară

când nopţile mai mergeau perechi

două câte două

pe la-nceput de seară

apoi stăteau îmbrăţişate

până le spăla roua picioarele

iar primul descântec le săruta

obrajii îmbujoraţi de ultima ninsoare



mai târziu

s-au asfaltat drumurile de ţară

carul cu boi a fost furat

şi pus în loc de icoană

de se-nchină şi-acum lumea la el

şi ne-am trezit în…