Mihai

astăzi am băut o bere pe terasa de lângă bloc

aveam căști minuscule la urechi și nimeni nu credea că vorbesc singur

într-o zi trotuarul va fi un display și nimeni nu se va mai mira că acel copil din tine și din mine

numără frunze căzute în miezul arșitei

singura masă liberă era lângă un bancomat

și mă gândeam ce ciudat că au fixat ziua de salariu tocmai în sămânța lunii

și coada se lungea și bancnotele sâsâiau în fantă ca un șarpe

altă…

se făcea că luna îşi croia lumina prin apă

nu exista un cuvânt pentru timp

era doar un sentiment al curgerii line şi negre

mersul pe crusta lavei fierbinţi

până te desprindeai de trup



cuvintele dormeau printre bozoni şi fermioni la marginea lumii

nu avea nevoie de ele

pentru că mintea lui cuprindea totul

şi nu…

vorbele nu pot face o aură în jurul capului

ele fug într-un lego complicat

câteva piese risipite îmi amintesc de mine

trecând peste podul Charles

cuvântul se legăna în brațele tale  

ca un…

absenţa ta este o matcă,

în jurul ei un stup creşte ca un turn Babel –

miere şi venin se pândesc în faguri;

esti geamănul resorbit înainte de naştere

văd prin ochii şi palmele tale

descânt iubirea pe îndelete,

ca într-o cină de taină –

în balansul anotimpurilor

sunt atâtea porți și niciun popas,

cine s-ar fi gândit să înnoade amiezile cu vitralii prăfuite

de cordonul ombilical al poeziei?

cine ar fi crezut că un soldat de plumb…

dimineaţa asta are urme de îngheţată pe buze

deschid portbagajul

dincolo de ele se văd vârfurile tuiei

strivită astă iarnă de muntele de zăpadă

scăpat dintr-un excavator

angrenajul ţipă scurt

albastrul e gata să lovească luneta

durerea din umăr a dispărut

semnele morţii apar si dispar ca o viespe

lichidul…

cu băieţii la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei

se măresc apoi dispar suflate de un copil

ca într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală

vezi adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient

pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

vei spune că suntem un apendice al absurdului

precum un poem perfect rupt…

savanţii au clonat urechea lui Van Gogh

scannerul urmăreşte precis curbura

lobilor inimii creierului…

intoxicaţi de frumos mergeau ocolind voma zilei de ieri

el era un fel de Rasputin

îmbrăcat în jeanşi şi sacou

ea o divă de cartier

înaltă / într-un cocon străveziu de feromoni

bombardat de o radiaţie cosmică a tristeţii



când se întâlneau axa pământului se înclina puţin

şi creştea al cincilea anotimp

palmele lor se căutau oarbe

fiecare deget purta alt nume

aer apă foc metal pământ

el sărea uneori într-un picior

şi striga din…

stăteam în roiul acela de cuvinte

părul tău era plin de polen

duminica în zori mierea amăruie

umplea cofrajele de ouă care placau mansarda

cântam la chitară

aveai un fel ciudat de a asculta

cu bărbia ridicată

cotul drept mereu între dungile albastre ale…

tu ochiul stâng eu cel drept

privim lumea în patru dimensiuni…

aş vrea să pot spune că nimic din ce este frumos nu-mi este străin

că odată am mângâiat o pisică şi am ştiut ce este pisicismul

am aruncat o piatră în apă iar cercurile se strângeau în jurul ei

aducând-o la mal spre liniştea înţelepţilor

ar trebui să mint şi minciuna să fie elaborată

ca un experiment Philadelphia

singurul lucru adevărat rămânând imaginea copilului

ce alerga printre oglinzile deformate iarna din Crâng

33 seamănă cu două trupuri care fac sex apoi dorm

o să-mi spui că e prea puţin

mintea şi corpul se constrâng reciproc

nu contează că eşti pe alt meridian şi dorul nu te poate ajunge

chiar dacă tehnologia îl prinde uneori din urmă pe dumnezeu

un lucru ştiu sigur

orice fac orice gândesc te influenţează

liberul arbitru făureşte versurile

într-o şerpuireaxismundi la care vor lucra pentru decriptare

mâinile îmi tresar uneori

încerc…

pot să presupun că stâlpii de pe dig sunt ace înfipte într-o epidermă de elefant

nu pot să-mi închipui că ar putea vindeca cotul râului

nici că podul este un deget al oraşului pe care apa să-l muşte

când are o criză de epilepsie

un lucru este sigur

realitatea respiră altfel în tentaculele ficţiunii

ventuzele ei intră adânc…

dacă la început a fost cuvântul