Blogul lui Laurenţiu Belizan -- Arhiva Mai 2010 (5)

nu voi lăsa barbarii să intre în grădinile noastre suspendate



doar tu ai putea fi sinapsa ce ar suporta iubirea mea electrică

doar eu am curajul să arunc luna în corzi

când sternul tău se umple de tristeţe

doar tu ai venit cu o armată de statui să mă revendici

soarele va deveni un disc alb tatuat sub pleoapele noastre

şi vom clipi din aripi ca doi cocoşi ai răsăritului

un ole talmudic expulzat pe ceramica albastră



fără tine…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 23, 2010 la 12:19am — 3 Comentarii

transcendenţă

la capătul acestui şir de jinduiri
se află un scaun
în penumbra mesei se aude
un clipocit nesfârşit de uimiri
iar pe marginea patului
refluxul aruncă speranţe deşarte

din lucrurile
pe care ea le atinge
tâşneşte un fior
sau poate fiecare
poezie
se-ntrupează
pentru cei care suntem orbi

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 21, 2010 la 10:00pm — 5 Comentarii

cerul nu cade / e doar o amăgire a ochilor mei

scena era rotundă

şi tăiată în patru ca o pizza

fiecare arc de cerc alt decor



deus ex machina -

bătrânul ce învârtea angrenajul

dând greu la pedalele unei biciclete

în timp ce fredona un cântec

despre sirenele sculptate în prova corăbiilor

era sufleur recuziter clown şi magician



la începutul verii fugeam

în pantalonii scurţi de catifea

pe maidan să văd levitaţia femeii cu solzi albaştri

aşteptam decorul acela de…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 15, 2010 la 12:43am — 1 Comentariu

imago mortis

s-au spânzurat de lumină palmele noastre

cum se anină oraşul noaptea de cer

să ne ţinem strâns mâinile

să nu se vadă nimic!

cuvintele sunt doar geamanduri

sub care se unduiesc străzile



copiii au furat verdele

lăsându-ne o gutuie pe fereastră



aş vrea să adormim

la umbra unui melc într-o nucă

îţi voi întoarce fiecare bătaie a inimii

ne vom înfige rădăcinile în neant

trişti că am uitat ceva important

care…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 14, 2010 la 9:35am — 6 Comentarii

nu vreau un paradis alb

 

camerele noastre pâlpâie noaptea

ca două zaruri fosforescente

aruncate la marginea lumii



ziua ţine cât putem avea ochii deschişi

o mulţime de figuri groteşti

joacă paintball pe banchiză

se ascund după zidurile noastre

care se colorează treptat

devenind un cub al lui rubik

te rog nu închide ochii!

când se va termina vopseaua

vor intra după noi

să ne golească de…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 9, 2010 la 12:00am — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor