poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
ieșim din iarbă împreună
căruciorul plutește
mâna ușor rigidă pe spătarul de plastic negru
îmi caută podul palmei
dintr-o ață legată
în serile lungi de iarnă
împărțeai întunericul în triunghiuri
cel mai frumos este ce rămâne sub pleoape
timpul curge invers
copia este afară
mâna strânge spicul
și spicele devin glezne
spițele urnesc pământul
orizontul se apropie
luna cât o pânză de cinematograf
foșnește între degete
Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iulie 12, 2012 la 7:40pm — 1 Comentariu
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
Adăugat de riti 0 Comentarii 0 Îi place
Adăugat de riti 2 Comentarii 2 Îi place
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor