Blogul lui Laurenţiu Belizan -- Arhiva Septembrie 2010 (5)

bizzare love triangle

sunt un delfin rămas în port
au început să-mi iasă picioarele prin piele

sorb încet din linişte într-o cafenea
jobenul ud şi mănuşi ca un pachet de tarot
mi-amintesc cum
te vedeam de sub apă / blurată de valuri
umbra ta pe faleză pâlpâind / înainte-mi drumul
ne opream mereu în acelaşi loc

compasul ochiului

şi un triunghi începeau să ne cuprindă

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 28, 2010 la 5:30pm — 1 Comentariu

abso(lut)

în el - un labirint
o reţea autistă a gândurilor

săpând ca nişte viermi alb-fosforescenţi într-un trup cangrenat

căutând o soluţie de back-up şi disaster recovery



îl vor ţine în suspensia vâscos-irizată ca un halou

într-o stare vegetativă până când va începe să răspundă cu da sau nu

prin undele cerebrale



imaginaţi-vă că sunteţi într-o asemenea stare

şi ar veni o…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 21, 2010 la 10:30pm — 1 Comentariu

synopsis

te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieţii mele

Cadillacul - iguană uriaşă bolnavă de vitiligo-

te aşezase pe covorul roşu

trena lungă de treizeci de ani ieşea din cochilia unui melc

la Patria luminile se înteţeau

maşiniştii asistant-managerii şi corporatiştii

cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă

dădeau la foale în backstage



în tine Cinderella şi Cruella încercau să preia pe rând controlul

lumina s-a stins

cadre scurte cu… Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 8, 2010 la 8:00pm — 6 Comentarii

poemul cataractă


când ridic pleoapele se închide

dungi cenuşii ameninţă cerul lui Manet
probează ziua asta ca pe o rochie
soarele se sufocă
sărută-l pînă îi va sări luna din gât
nu te mai întreba cine în gândul cui este
adună doar tăcerea între palme!

mişc pereţii
apa picură din grindă
suntem rădăcini înecate de aer
fructe în pământ

întunericul - avorton al luminii
ţine visul întins ca o plasă

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 5, 2010 la 12:00pm — 2 Comentarii

să nu ne ucidă frumos prea devreme

toamna îmi strângea trupul ca un teasc

prelingându-mi tristeţea din oase



când plecasem de la tine abia răsărea soarele

galbenul se insinua cobră printre copaci pândind verdele

oamenii păreau străini de lupta tăcută

numai eu vedeam moartea cum intră în ei

era atât de blândă!

le punea o eşarfă la ochi

înainte de a-i exila în rădăcini

pomii se decolorau ciudat şi neuniform

un amalgam de portocaliu verde-brun potasiu şi…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 2, 2010 la 5:00pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor