te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul

strivesc zilele le pun

într-un colț al ferestrei

aștept să văd cum le mănânci

noaptea ies din

tine fire lungi rezistente

ca niște gratii



umbra-mi ademenită

capul

stă să-ntoarcă

trebuie să fii tare!

moneda lui charon te arde în

palmă



mi-ar plăcea să sculptez piese de șah din gheață

am juca până

tabla s-ar umple de apă

luntrașul ne-ar…

dimineața le rod coaja

după-amiaza regurgitez pastă de hârtie

noaptea recit toate brațele tale de zeiță indiană

aerul clocotește în jurul nostru



ne luăm copacii oriunde plecăm alungați de colții de mucava ai realității

descântul nu vine din noi

dicteul se prelinge din sferele lui platon

oricât am fugi discobolul ne va nimeri în creștet



știi că nu aiurez, nu-i așa?

prin tuburile astea…