Laurenţiu Belizan's Blog (115)

pareidolia

decojind cuvintele

dezghiocându-mă

tot nu încap în numele tău



vine crepusculul dinaintea somnului

când înoţi într-un lichid amniotic

vâscos-parfumat al dorinţei de a te întoarce să povesteşti

trezindu-te doar cu amintirea unei dulci lunecări

care îţi dă putere să traversezi nisipurile mişcătoare ale zilei



gura mea nu este decât o cicatrice

pe cale de vindecare

suntem programaţi să cautăm şabloane peste tot

mintea are nevoie de… Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Noiembrie 26, 2010 la 3:29pm — 4 Comentarii

inima dimprejur tăiată

soarele a răsărit

partea dinspre tine este tot mai rece

uneori îmi spun că stai în acelaşi oraş cu mine

desenăm elipse perfecte

ca nişte păpuşi mecanice care ies dintr-un orologiu

dăm bani aceluiaşi orb

l-aş întreba de mirosul tău de toporaşi striviţi

el ar zâmbi şi mi-ar da toate monedele să-ţi caut căldura

cel mai mult mi-e teamă că…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Noiembrie 18, 2010 la 7:30pm — 2 Comentarii

cinem(a)namneză

ultima dată când te-am întâlnit a fost într-un film

pe care îl văd în fiece noapte

o peliculă cu roşu verde şi coco chanel

adorm într-un cinematograf cu scaune de pluş roase

şi mă trezesc într-un cor de fluierături

un bătrân lipeşte cu scoci celuloidul în dreptul sărutului nostru



ochii mei încălecau buzele ochilor tăi

ne turnam absenţi gin

te simţeam o pasăre prinsă-ntr-un zar de sârmă

o lebădă coborâtă de pe…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Noiembrie 15, 2010 la 6:46pm — 5 Comentarii

cromatica înveşnicirii

prins între riduri – un rictus al pielii

între cearcăne ca într-un nod de cale ferată când se schimbă macazul

se gândeşte la nenumăratele lumi

dacă nu va alege

totul este posibil şi fiecare viaţă merită trăită



cineva îi va arăta cum timpul suspendat

se usucă între aripile şoarecelui

iubirea devine un aspirator de beznă

cum realitatea ne face să devenim ce nu vrem

iar traficanţii de mărunţişuri găsesc întotdeauna…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Noiembrie 9, 2010 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

nonculori

te visez aşa cum un soldat adormit în tranşee

sub ploaia de gloanţe

vede cerul deasupra casei lui



aici ţărâna ţine de cald

ghirlandele sunt de sârmă ghimpată

oamenii înjunghie orele în jurul meu

soarele - o gură de tun

în apă cenuşa devine coral

mă apropii



mă micşorez pînă devin

o pată roşie pe fruntea ta

pe marginea ei o mulţime de curioşi

se uită în jos ca într-o fântână

un copil aruncă o piatră

o prind…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Noiembrie 3, 2010 la 10:41pm — 2 Comentarii

ai putea scrie un poem despre asta

vin spre tine

aşa cum mi se apropie mâinile

când mă rănesc la una din ele



în absenţa ta ziua intră în contracţii

noaptea mă nasc

în clipa aceea ştiu tot

stăm între lumi

ca nişte libelule gata de împerechere pe apă -

o pojghiţă subţire şi elastică

coardă lichidă la care cântăm

o coajă de măr translucidă jucându-se cu seminţele…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Octombrie 29, 2010 la 12:30pm — 13 Comentarii

scrisul ca un strigăt





peretele era proaspăt vopsit

scrisul de tipar

discret cu linii ferme

şi rotunjimea soarelui desprins de mare



un semn al deznădejdii

o ironie suavă lângă butonul liftului

nicio intenţie de vandalism

doar un procedeu de supravieţuire urbană



oglinda din cabină

i-a arătat poate o faţă descompusă

există…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Octombrie 24, 2010 la 6:00pm — 5 Comentarii

androidul şi poezia

clepsidra – un fel de colesterol care îi ingroaşă arterele

fluxul emoţional se îngustează şi katharsisul devine ultima lui zi

multe cuvinte – aluviuni depuse în delta inimii

lacrimi flori cerul norii iarba soarele luna aripile îngerii

nanogrăsimi care perturbă grav comunicarea între nervii retezaţi

şi circuitele cipurile fabricate în mediu…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Octombrie 1, 2010 la 7:00am — 2 Comentarii

bizzare love triangle

sunt un delfin rămas în port
au început să-mi iasă picioarele prin piele

sorb încet din linişte într-o cafenea
jobenul ud şi mănuşi ca un pachet de tarot
mi-amintesc cum
te vedeam de sub apă / blurată de valuri
umbra ta pe faleză pâlpâind / înainte-mi drumul
ne opream mereu în acelaşi loc

compasul ochiului

şi un triunghi începeau să ne cuprindă

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 28, 2010 la 5:30pm — 1 Comentariu

abso(lut)

în el - un labirint
o reţea autistă a gândurilor

săpând ca nişte viermi alb-fosforescenţi într-un trup cangrenat

căutând o soluţie de back-up şi disaster recovery



îl vor ţine în suspensia vâscos-irizată ca un halou

într-o stare vegetativă până când va începe să răspundă cu da sau nu

prin undele cerebrale



imaginaţi-vă că sunteţi într-o asemenea stare

şi ar veni o…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 21, 2010 la 10:30pm — 1 Comentariu

synopsis

te-am regăsit pe google într-o mică buclă a fractalului vieţii mele

Cadillacul - iguană uriaşă bolnavă de vitiligo-

te aşezase pe covorul roşu

trena lungă de treizeci de ani ieşea din cochilia unui melc

la Patria luminile se înteţeau

maşiniştii asistant-managerii şi corporatiştii

cu profilul lui Che tatuat pe fesa dreaptă

dădeau la foale în backstage



în tine Cinderella şi Cruella încercau să preia pe rând controlul

lumina s-a stins

cadre scurte cu… Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 8, 2010 la 8:00pm — 6 Comentarii

poemul cataractă


când ridic pleoapele se închide

dungi cenuşii ameninţă cerul lui Manet
probează ziua asta ca pe o rochie
soarele se sufocă
sărută-l pînă îi va sări luna din gât
nu te mai întreba cine în gândul cui este
adună doar tăcerea între palme!

mişc pereţii
apa picură din grindă
suntem rădăcini înecate de aer
fructe în pământ

întunericul - avorton al luminii
ţine visul întins ca o plasă

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 5, 2010 la 12:00pm — 2 Comentarii

să nu ne ucidă frumos prea devreme

toamna îmi strângea trupul ca un teasc

prelingându-mi tristeţea din oase



când plecasem de la tine abia răsărea soarele

galbenul se insinua cobră printre copaci pândind verdele

oamenii păreau străini de lupta tăcută

numai eu vedeam moartea cum intră în ei

era atât de blândă!

le punea o eşarfă la ochi

înainte de a-i exila în rădăcini

pomii se decolorau ciudat şi neuniform

un amalgam de portocaliu verde-brun potasiu şi…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Septembrie 2, 2010 la 5:00pm — 2 Comentarii

încă o zi perfectă

trec prin viaţă ca un somnambul

din tot ce a fost a rămas în mintea mea

doar un şir de cuvinte ca un şarpe constrictor

umbrele taie drumul

într-un efort de cunoaştere apriorică

lumină-i tot ce-ating



sexul este un simptom

moartea-i leacul



dorm în camera de plută a lui proust de 1001 de nopţi

chinuit de un sindrom guiness book

în jurul tău pot roti oraşul ăsta întunecat

un trup bate în carne

un spânzurat cântă…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la August 22, 2010 la 2:10pm — 3 Comentarii

vertigo

oare cât mai trebuia să urce piatra prin el să înţeleagă

mecanismul nebuniei?



îl dureau tâmplele şi fruntea

de acolo pot ieşi coarne sau poduri suspendate



uneori se credea Cid-ul

femeile îl scrutau prin viziere

din spatele fardului şi crenelului de tuş

le era teamă de cel pe care îl ştiau din alte bătălii



oare îi puteau vedea inima întinsă pe catafalc?



şi le imagina cum ar face un…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la August 16, 2010 la 8:35am — Nu sunt comentarii

legenda omului-sandwich

 

în memoria tatălui meu Alexandru

  • cu privirea spre norul cel mai îndepărtat

    mergea pe strada principală

    purtând panourile

    ce înfăţişau îngheţată

    pantofi de crocodil sintetic

    sau ultima soluţie de şters geamurile

    până într-o…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la August 9, 2010 la 12:00am — 4 Comentarii

shambala



limbile noastre îmbrăţişate

într-un nod gordian

se înalţă ca doi şerpi îmblânziţi

sub cântec de…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iulie 31, 2010 la 7:30pm — 2 Comentarii

pe muntele athos se scoate izvod nou

oare aş putea să te iubesc în două dimensiuni

ca pe o icoană?



şi dacă i-ar cădea o foiţă de aur ar putea deveni un corn al lui noe gemând?



vezi?

dincolo de sticlă chirurgii operează nesfârşitul bâzâit al apelor

şi mirosul de camfor

ei sunt fii ai lui noe

odată ajunşi la ţărm vor despica lemnul în bandaje şi fâşii

înălţând o casă

în ea se vor adăposti cohortele de inocenţi

gata să incendieze noul paradis



scormonesc…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iulie 28, 2010 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

broken slideshow

alesesem fotografiile împreună

nimic nu e întâmplător

auzeam gândurile tale netezind marginea tăioasă a zilei



amazonienii mânjiţi cu argilă roşie

au tras cu arcurile spre noi



m-ai întrebat ce-mi place cu adevărat în lumea asta

apoi a venit femeia care îşi ascundea goliciunea vânturând nisipul

decupam fluturi din carnea unui măr

ne legănam picioarele la ultimul etaj al babilonului

atunci ai aruncat păpuşa de porţelan a bunicii

aerul…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iulie 16, 2010 la 2:30pm — Nu sunt comentarii

muzeul femeilor de ceară

în viscerele mele zac

torsuri urechi mâini

ca într-un pasaj întunecat

unde am văzut odată

instrumente muzicale dezmembrate

un fel de morgă a sunetelor ucise în faşă



mai ştii să zâmbeşti?

arată-mi braţul care te durea!

ai o metanie între degete?



parcă ar fi muzeul femeilor de ceară

care ard mocnit până la ultima picătură

îmi spuneai cu un zâmbet oblic



de fiecare dată este altfel cu noi

cu alte veştminte în fiecare…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iulie 15, 2010 la 4:30pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor