Laurenţiu Belizan's Blog (115)

suflet albastru

Stau la O Treime de cer
şi două treimi de tine
ca un bisturiu
într-o piramidă inversată;
astfel mi se ascut simţurile
iară sfinxul din mine
capătă glas dogit, de adolescent.

Trebuie să ai răbdare
câteva veacuri,
iubito,
până trupul mi se va topi
şi vei gusta
un suflet albastru,
la două treimi de cer

şi O Treime de Tine...

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iulie 11, 2010 la 1:00pm — 1 Comentariu

cămaşa lui de forţă semăna cu o redignotă

nu-şi aminteşte cum a trecut prin sârma ghimpată

doar că ploua rău şi soarele respira printr-un pai

se afla atunci acolo şi asta era deja o victorie

zilele fuseseră clape ale unui pian

dar nu-i plăcea muzica atonală



- încercam să mă obişnuiesc cu acel necunoscut din mine

să mă abţin să nu-l arunc noaptea din tren



- acum am găsit pe stradă pisica lui bulgakov

o mângâi

negrul se ia pe mâini

înăuntru gândurile…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iulie 2, 2010 la 10:30am — Nu sunt comentarii

ziua este o caracatiță cu soarele îngustat

când toate cuvintele dintre noi

se împrăştie pe jos ca argintul viu

când suntem atât de aproape

încât ne desparte doar noaptea

ca un hublou de submarin

aş vrea să facem un exerciţiu de pantomimă

decojind un cub

o mie de gondole îşi vor lua zborul

până la frezzata durina din cer

sunt curios cum ţi-ai mişca braţele a dor

buricele luminoase ale degetelor

atingându-ni-se în punctul de ancoră



palmele tale sunt…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iunie 24, 2010 la 12:00am — 4 Comentarii

fahrenheit game

îmi place cum deformează orizontul

golește străzile / usucă irisul din spatele perdelei

casele devenind cochilii însemnate cu pentagrame



o aştept pentru că ne putem dezbrăca pe un bloc fără să părem imorali



te voi așeza pe spate și nu vei simți smoala cum îți intră în carne

sânii / furci caudine spre care voi luneca pe o pojghiță de transpirație

feromonii marcând terra nova / channel no 5 scheunând cu urechile pleoștite



umbra noastră se…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iunie 20, 2010 la 12:30am — 1 Comentariu

placebo

obrajii se acopereau de sidef

între palmele tale

[ lasă-mi te rog

un cuvânt

să pot trimite râul acesta

într-o cută a frunţii ]

un timp am ţinut împreună lumea pe umeri

[ atlas este o născocire / nu poţi purta…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iunie 16, 2010 la 1:30pm — 5 Comentarii

ecorşeu

 

ar fi trebuit să rămânem goi de atunci

pe fiecare centimetru pătrat al epidermei

s-ar fi întipărit imaginea altei zile



trupul îmbătat de nuanţele nemăsurate ale înserărilor

devenise o cină unde prietenul nostru…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iunie 13, 2010 la 11:30pm — 2 Comentarii

undeva în mine tu încă mai speri

cupola este un fel de cer

pe care acrobaţii încearcă să-l atingă

frânghia o limbă de şarpe



încep traversarea cu inima în mâini

femeile şi-au înnodat părul într-o plasă

copiii au luat pe furiş

resturile de lumânări

pentru pomenirea celor vii

au afumat cioburile de faruri culese din intersecţii

prin ele mă vor vedea muşcând soarele



până atunci oraşul se va învârti turbat

ca un câine în jurul…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Iunie 7, 2010 la 3:19pm — 4 Comentarii

nu voi lăsa barbarii să intre în grădinile noastre suspendate



doar tu ai putea fi sinapsa ce ar suporta iubirea mea electrică

doar eu am curajul să arunc luna în corzi

când sternul tău se umple de tristeţe

doar tu ai venit cu o armată de statui să mă revendici

soarele va deveni un disc alb tatuat sub pleoapele noastre

şi vom clipi din aripi ca doi cocoşi ai răsăritului

un ole talmudic expulzat pe ceramica albastră



fără tine…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 23, 2010 la 12:19am — 3 Comentarii

transcendenţă

la capătul acestui şir de jinduiri
se află un scaun
în penumbra mesei se aude
un clipocit nesfârşit de uimiri
iar pe marginea patului
refluxul aruncă speranţe deşarte

din lucrurile
pe care ea le atinge
tâşneşte un fior
sau poate fiecare
poezie
se-ntrupează
pentru cei care suntem orbi

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 21, 2010 la 10:00pm — 5 Comentarii

cerul nu cade / e doar o amăgire a ochilor mei

scena era rotundă

şi tăiată în patru ca o pizza

fiecare arc de cerc alt decor



deus ex machina -

bătrânul ce învârtea angrenajul

dând greu la pedalele unei biciclete

în timp ce fredona un cântec

despre sirenele sculptate în prova corăbiilor

era sufleur recuziter clown şi magician



la începutul verii fugeam

în pantalonii scurţi de catifea

pe maidan să văd levitaţia femeii cu solzi albaştri

aşteptam decorul acela de…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 15, 2010 la 12:43am — 1 Comentariu

imago mortis

s-au spânzurat de lumină palmele noastre

cum se anină oraşul noaptea de cer

să ne ţinem strâns mâinile

să nu se vadă nimic!

cuvintele sunt doar geamanduri

sub care se unduiesc străzile



copiii au furat verdele

lăsându-ne o gutuie pe fereastră



aş vrea să adormim

la umbra unui melc într-o nucă

îţi voi întoarce fiecare bătaie a inimii

ne vom înfige rădăcinile în neant

trişti că am uitat ceva important

care…

Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 14, 2010 la 9:35am — 6 Comentarii

nu vreau un paradis alb

 

camerele noastre pâlpâie noaptea

ca două zaruri fosforescente

aruncate la marginea lumii



ziua ţine cât putem avea ochii deschişi

o mulţime de figuri groteşti

joacă paintball pe banchiză

se ascund după zidurile noastre

care se colorează treptat

devenind un cub al lui rubik

te rog nu închide ochii!

când se va termina vopseaua

vor intra după noi

să ne golească de…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Mai 9, 2010 la 12:00am — 2 Comentarii

metropolis



de la un timp mă fascinează intersecţiile

parcă ar fi calamari eşuaţi pe o plajă sălbatică

striviţi de paşii unui ciclop



secundele din semafor sunt ultimele fire dintr-o perfuzie cu nisip

o să explodez

05 04 03 02 01

număr în sens opus încercând să adun crâmpeie din viaţă

mânile mele pe volan sunt ale unui medic operând

un fibrom o tumoare o cataractă

un gând malign

drumul meu despică lumina precum o păstaie

din ea…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Aprilie 23, 2010 la 1:00pm — 10 Comentarii

primăvara lui ghilgameş



nopţile care înfloresc pomii

îmi scapă mereu



în fiecare an aş vrea să încetinesc orele

pândind cu ochii deschişi

mugurii ce devin petale în surdină



- eu nici atunci nu am înţeles cum puteai dormi

mă uitam cu disperare cum trec minutele



mereu mă trezesc printre frunze

care nu sunt decât măşti



- de aceea voiam să ne privim întruna



aş arunca timpul

ca pe o piatră

în aceşti copaci

inelele lor se…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Aprilie 23, 2010 la 11:00am — 2 Comentarii

ne vor găsi răstigniţi în chihlimbar





aş vrea să îţi îmbrăţişez angoasele

iar ceasurile să-şi înghită limba



mi-a fost dor de tine precum mărilor de o atlantidă

dimineaţa asta poartă şosete albe

stă încolăcită pe un panou de metrou

sugrumându-şi coada de reptilă

un balon despicat două calote de clepsidră

două fotolii o cortină-fluture o cameră de hotel



plecările sunt frumoase

la întoarcerea acasă nu mai ştiu

nu par decât o dorinţă de a scăpa de noi…
Continuare

Adăugat de Laurenţiu Belizan la Aprilie 22, 2010 la 12:30pm — 3 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor