Emil Dumitru's Blog (34)

Să strig…

Să strig în noapte să mai stai, 

M-or auzi doar sorii seci

Şi stelele ce mor căzând,

Din negre bolte, mari şi reci.



Să strig la lună, să-ţi arate,

Cu-a ei lumină, calea cea bună,

- Căci tu te-ai rătăcit pe drum! -

Mi-ai spune: Taci, eşti strigătorul cel nebun!



Să strig la carul mic să-ţi spună,

Că trebuie cu mintea ta s-alegi,

Tu, vrei mereu în doi să ,,semeni’’,

Şi singură ce-i bun, ca să culegi.



Să…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Iulie 30, 2012 la 9:58pm — 1 Comentariu

Rugăminte zadarnică

                                                        lui EliLu, cu prietenie!

Nu împuşca pasărea care ciripeşte,

Poate-şi cântă singurătatea.

Şi nu alerga după visul care se risipeşte,

Te împiedică brutal, realitatea.



Şi nu strivi un rod înmugurit,

Căci te blestemă fructul.

Şi floarea care n-a-nflorit,

Va plânge chiar, şi vântul.



Şi bâjbâim, cătând ca orbi-n viaţă,

Un rai sau iad fără de lacrimi.

Uitând că…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Iunie 25, 2012 la 11:03pm — 2 Comentarii

Ielele, fecioarele…



Intr-o zi de primăvară,

Are loc o sărbătoare,

Unde vin fecioare iele,

Să se scalde la izvoare.



Părul, le pluteşte-n ape,

Ochii, scânteiesc a dor,

Sânul gol tresaltă-n scaldă,

Gândul zboară călător.



Gândul, se transformă-n trup,

Trupul, se avântă-n ape,

Vor cu toate să-l iubească,

El se-nalţă ca să scape.



Cântă ielele, descântă,

Lacul luce, dans vrăjesc,

Trupul cade mort…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Mai 3, 2012 la 12:21am — 2 Comentarii

Vine ea, primăvara…



Gâze, păsări, flori, albine,

Se trezesc la viaţă,

Uite, primăvara vine,

Mieii albi, ies pe fâneaţă.



În pădure, prin poiene,

Rămăşiţele de nea,

Se topesc la soare-alene,

Vor dispare, căci în zare, vine ea.



Vine ea, cu vânt călduţ,

Dă bineţe florilor,

Trece lin, prin cel codruţ,

Ascultând… cearta ghioceilor.



Eu sunt primul vestitor,

Să ies, vreau acum, la soare,

Şi cu…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Aprilie 22, 2012 la 11:59pm — 2 Comentarii

Poem pentru Zeiţa mea, ruptă din soare…



În mod bizar mă-nvălui iubirea ta, şi-un foc.

Orbit de el, prin viul lui eu rătăcesc şi nu-mi găsesc, de loc,

ieşirea, izbăvirea sau salvarea.

 

De-arsura focului îndrăgostit mă port, ca orb,

şi pacea-mi pierd, şi firea-mi pierd, şi chiar menirea.

 

În inimă, direct, şi focul, şi privirea ta săgeţi ucigătoare îmi transmit,

dar eu mă-nalţ, şi mă hrănesc din para lui ucigătoare,

iar de privirea ta focoasă,…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Aprilie 8, 2012 la 4:42pm — 2 Comentarii

Cuvinte de iubire nerostite...



În palme reci, eu simt fierbinte,

Cuvinte de iubire nerostite,

Se zbat, furându-mi mângâierea,

Şi strigă fremătând, cătând ieşirea.



Şi multe am, cuvinte nerostite,

Dospite-n pumn, şi-s plămădite,

Le-am strâns atunci, pentru iubire,

Mă ard,  şi-mi face pumnul nemurire.



Aveam multe de dat şi spus,

Cât un deşert, aurit de soarele apus,

Cât un vulcan erupt din paradis,

Cât zborul spre înalt, al…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Martie 26, 2012 la 9:19pm — 4 Comentarii

Clopotele de cristal



Clopotele de cristal bat într-o dungă,

Vestesc plecarea cuiva,

Într-o lume, unde omul nu are umbră,

Dar totul e verde în preajma sa.



Când pleci acolo, ei totul cu tine,

Laşi pe aici, doar fizicul corp sub pământ,

Iei corpul astral şi eteric, să-ţi fie,

Mesagerii celor îndurate, pe acest pământ!



Tragi linie mare, groasă ş-aduni,

Te uiţi tu la tine, şi eşti supărat,

Dac-ai putea l-ai bate pe ,,fizic",…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Martie 15, 2012 la 12:57am — 2 Comentarii

Legănat de vise...

Rătăceam, legănat de vise, sprijinit de cer,

Amintiri încâlcite, picături răsucite,

Se împiedicau în mine, în pasul stingher,

Eu, omul beat de vise, căutător în eter.

Imaginea ta, fragmente colorate,

In ochiul minţii mele, dansa lasciv.

Am vrut sa-ţi pipăi umbrele dansante,

Te-ai destrămat, iubito, ca fumul cel nociv.

Şi noaptea frenetic printre stele,

Te-am căutat vorbind cu Dumnezeu.

Atunci când una murea, dintre ele,

Iubirea pentru…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Martie 6, 2012 la 1:30pm — 2 Comentarii

Când îngerii șoptesc…

E-atâta linişte în jurul meu,

Acum în prag de seară,

C-aud cum îngerii şoptesc, florilor,

Că vremea-i să-nflorească, afară-i primăvară...

Prin şoapte, ei vorbesc duios,

Cu-n zarzăr mic, dar uluit,

Că albă i-i coroana toată,

Ne-nţelegând de ce-a albit!

Acestea-s flori, şopteşte-un îngeraş,

Să nu te sperii, aşa e prima dată,

Vesteşti că primăvara a venit,

Şi ţi-anflorit coroana toată!

Şi îngerii se-nalţă apoi, la nori,…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Martie 4, 2012 la 5:54pm — 10 Comentarii

Romanţa celui învins

Am fost învingătorul cel învins,

iar tu...

iar tu o-nvinsă,

dar învingătoare…

 

Chiar dacă eu am câştigat,

prin cel câştig

tu mi-ai ucis

speranţa… şi visul spre urcare.

 

Acum mă prăbuşesc în gol,

şi zbor spre-adânc,

cătând solemn uitarea-n prăbuşire.

Şi totuşi am puterea să-mi revin,

din când în când, înot spre cer,

printre bătrâne stele să găsesc,

hazardul din eter,

o…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Februarie 29, 2012 la 10:41am — 4 Comentarii

Fericitul mut

E fericit un ţărm de mare,

Că valurile-l spală rând pe rând,

Dar valul, pe creasta lui cea călătoare,

Cât dor aduce spumegând…

Şi se izbeşte cu furie şi extaz,

De ţărmul rece, dur şi mut,

Şi lasă-acolo din trufie şi talaz

Tot dor purtat şi tot avut...

Dar dac-ar fi numai atât: un val,

Ar fi ferice, frumosul rece, dur şi mut,

Dar alte valuri din neant

Iau locul celui spart, de ţărmul scut.

Şi rând pe rând, val după val,…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Februarie 26, 2012 la 12:27pm — 6 Comentarii

Cei doi din noi...

Eu simt că-n unii oameni, sunt doi care se ceartă,

Şi foarte rar, sau chiar de loc, acordul nu există.

Unul ar vrea sa fie om bun, literă de lege, artă,

Iar celălalt să se răzbune, să fie rău, el tot insistă.

Când vrea ca să obţină, ceva, acest biped dual,

Perfid îl scoate-n faţă, pe omul bun.

Care blajin zâmbeşte, actor de carnaval,

Îl foloseşte, obţine ce doreşte, şi gata, drum bun.

Când trebuie să dea, deşi este dator,

Îşi pune mască…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Februarie 20, 2012 la 8:50pm — 7 Comentarii

Tu şi eu...

tu... tu ştii să-ţi scrii pe cer gândurile

visele, criptografic anagramându-le

eu... eu gândurile mele simple pământene,

le-am scris pe nisip

tu... tu ai noroc,

norii ţi le pot memora în spații eterne, fără soroc

eu... eu am nenoroc

am eşuat, primul val mi le-a-ngropat

tu... tu vrăjeşti curcubeul,

pictându-ţi visele cu acuarelele înaripaţilor fluturi

eu... eu am rugat ploaia să desenăm…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Februarie 15, 2012 la 8:30pm — 4 Comentarii

Romanţa unui curcubeu

  - cu multă dragoste, mamei mele, care azi a împlinit 81 de ani! Te iubesc, mama! ''

Un curcubeu,

un crai frumos din ceruri arcuit,

se-ndrăgosti de-o curcubee,

desfăşurată-atrăgător,

de la apus la răsărit

În prima zi,

ea-şi arătă doar părul,

culori de foc aprinse-n valuri,

el o privi, dar, nu-nţelese,

şi dispăru îndrăgostitul

cu capu-nori de după dealuri.

A doua zi,

cu noaptea-n cap,

şi soarele-n picioare,…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Februarie 8, 2012 la 10:30pm — 5 Comentarii

Romanţă pentru rod

Mi-ai spus atunci, aşa de tandru:

Iubite simt că ne-a rodit iubirea,

Şi creşte-aici

Un embrion în casa plină de apă şi mister,

Plăpând, firav, dar unic

Şi triumfai:

Iubirea noastră a rodit,

Am zămislit un giuvaer…

Apoi, eu am văzut cum s-a născut iubirea,

Cum rodul ei, la viaţă, prin lumină,

A ţipat.

Ţipa atunci, în zori să fie dat,

La sânul tău, cel cald,

Cel bun şi hrănitor.

Şi am privit atunci, icoana vie,

Cu…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Februarie 2, 2012 la 10:39pm — 4 Comentarii

De ce, noi, ardem lumânări ?

Făcută tu din lut, femeie,

Şi tu bărbat, din lut făcut,

De ce la fericire plângem,

Şi la necaz, în lacrimi, ca să scăpăm,

ne-am vinde tot avut!

Şi când venim pe lume, plângem,

Şi la botez, noi ardem lumânări,

Şi când plecăm din astă lume,

Tot lacrimi cristaline pe obraz avem,

şi iarăşi, ardem lumânări.

Apoi, pe lungul drum al vieţii,

La fericire, sau necaz, aducem flori,

La fericire, sau necaz, noi plângem,

La…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Ianuarie 14, 2012 la 1:36pm — 2 Comentarii

Romanţă pentru săpători…

Lumina,

lumina ne sapă cu dalta umbrele

e supărată că nu ştie să şlefuiască contururi bine definite,

încurcând-o penumbrele…

Timpul,

timpul are şi el o daltă

o altă daltă,

cu ea ne sapă-n suflet urme adânci

şi urmele fug, caută faţa,

se cuibăresc în ea,

să fie la faţă, să vadă,

şi să se vadă.

Gândul, visul şi speranţa, s-au unit,

ş-au făurit

o daltă fermecată.

Este un miracol că s-au…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Ianuarie 10, 2012 la 11:29pm — 1 Comentariu

Ce tineri trişti...

Of, Doamne!

Nici să zâmbim noi nu mai ştim,

ce tineri trişti

ce trist popor…

Priviţi pe cei din jurul vostru

au ochii trişti

ca nişte orbi privesc în viitor…

Priviţi-vă atent părinţii,

sunt trişti

şi parcă sunt puţin plecaţi!

Plecaţi în lumea lor din urmă,

mai simplă,

mai săracă, dar mai bună!

Priveşte-te atent de ai curaj,

în apa clară a oglinzii,

dacă zâmbeşti, tu crezi c-o păcăleşti?

Te-nşeli, căci singur…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Decembrie 5, 2011 la 1:13pm — 2 Comentarii

un copac noi doi în vânt

... eu copacul visător
rădăcini înfig în cer
las coroana despletită
să te mângâi
poate vii în prag de seară
obosită

ramuri braţe te înconjoară
frunzele te înfăşoară
şi-ţi croiesc
din frunze verzi
verde rochie de seară

părul încurcat în ram
ramul naşte rădăcini
un copac noi doi în vânt
eu cu rădăcini în cer
tu cu ele în pământ...

Adăugat de Emil Dumitru la Noiembrie 13, 2011 la 11:07pm — 3 Comentarii

Îţi aminteşti, de toamna noastră ?

Îţi aminteşti,

epilogam prin simple mângâieri şi buze,

descoperind prin descifrare,

beatitudinea primului sărut

şi a fiorului îmbrăţişare.



Şi fremătam ca două aripi,

cuprinşi de zbor,

de dor

şi tainică visare.



Îţi aminteşti,

apoi ne tânguiam ca nişte frunze,

muşcate apetisant,

de nemiloasa toamnă,

mireasă albă-brumă,

ce-mbrăţişarea rece,

le-a sărutat şi-nşelătoare le-a iubit,

şi le-a făcut

aramă… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Octombrie 31, 2011 la 6:51pm — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor