Emil Dumitru's Blog (34)

Romanţă pentru toamnă

Plânge vara,

tristă pleacă,

plâng copacii pe coline,

că rămân imense nuduri,

fără frunze,

goale ramuri opaline.



Toamna râde, şi aşterne,

frunze fine,

moarte lacrimi amorţite,

colorând pastel maro

bruma rece şi copacii

academic,

vrea cu ,,doamna”,

să danseze un… tangou.



Ne vrăjeşte prin culoarea

şi candoarea,

nopţilor târzii de toamnă

şi în pas de dans

castanii,

pe alei,

prin foşnet… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Octombrie 24, 2011 la 8:54pm — 1 Comentariu

Frunza, vântul şi iubirea

Toamna, vântul melancolic,

dojenea o frunză-artistă:

- Astă vară erai verde,

acum galbenă şi tristă!

Vei cădea din pom, pe jos,

paşi grăbiţi te vor călca,

nimeni n-o să stea o clipă

să-nţeleagă drama ta !

-Vântule, iubitule,

vara lin m-ai legănat,

m-ai iubit, m-ai răsfăţat,

ai plecat si m-ai uitat!

M-a plouat, ploaie de seară,

m-a ars crud, soare de vară,                                                                          …

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Octombrie 23, 2011 la 3:00pm — 4 Comentarii

şi totuşi nu sunt obosit...

... şi totuşi nu sunt obosit,

de rătăciri pe drumuri labirintiene,

chiar dacă uneori eu am simţit,

că tu şi drumul,

de paşii mei cei tineri

voi doi v-aţi folosit…



…şi totuşi nu sunt obosit

chiar dacă-am fost hrănit cu picătura,

când tu şi drumul,

m-aţi tot purtat prin rai şi iad

am renăscut din oboseală

şi iarăşi, naiv şi-ndrăgostit

la dalbele-ţi picioare cad…



…şi totuşi nu sunt obosit,

şi conştient am… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Octombrie 18, 2011 la 9:30pm — 1 Comentariu

clepsidra unică albastră

prin clepsidra inimii mele

nu mai curge grăunte de nisip

nisipul trecutelor amintiri a mucegăit

uitat de noi a putrezit



când te-am întâlnit

aveai o clepsidră albastră

ţi-am cerut nisipul

- vrei să măsori deşertul ! - te-ai mirat



când ne-am obişnuit

- cunoscându-ne -

mi-ai dăruit tu clepsidra albastră

acum - ai zis - inimile noastre formează o unică clepsidră



după o vreme

te-ai plictisit

m-am…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Octombrie 5, 2011 la 9:30pm — 1 Comentariu

Concertul florilor

Florile, sfinte amvonuri, de culoare şi lumină,

Înflorite, şi-agăţate într-un portativ, grădină,

An de an, compun angelic, cu-armonie şi cu stil,

Fără tihnă, chiar de pare repetabil, un alt tril.



Crinul alb, sofisticat, cântă operete,

Trandafirii cântă-n cor, cântă canţonete,

Lămâiţa, liliacul, simple, populare,

Turnu’ Babel e-n grădină, cine dirijează oare?



Dirijor din sfere-nalte, este ciocârlia,

Vrea cu florile să cânte, toată… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Septembrie 8, 2011 la 11:14pm — 1 Comentariu

... poem în verde

atunci când mă gândesc la tine,

un codru fermecat în minte-mi vine,

te văd prin lăstărişul verde,

halucinant halou,

alergi, himeră verde,

prin verde pal tablou...



şi-n fermecatul codru

eu ziua rătăcesc,

ca solitarul cuc

o cucă să-mi găsesc,

iar prin virginele poiene,

cu apă ochi, stătută,

invoc divinitatea

sperând că mă ajută...



şi-n codru noaptea vine

cu paşi pitici şi moi

iar stele cad

spre a…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Septembrie 5, 2011 la 7:15pm — 2 Comentarii

Cu tata la cosit

- cu multă recunoştinţă, în memoria tatălui meu -



Soarele şi-a înfipt săgeţile-n pământ,

Praful pluteşte suspendat, pe aripă de vânt,

Vrăbiile ciugulesc nisipul uscat si gol

Carul geme sub pasul boilor, domol.



Pe câmp doar tata, eu şi o ciută,

Coasa ce ucide iarba deja ofilită,

O prepeliţă aleargă din cuib, speriată,

Prefăcându-se rănită, cu aripa-n jos lăsată.



Grăbeşte copile, zise plin de sudoare tata,

Acu e amiaza, vine seara şi truda…

Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Septembrie 3, 2011 la 3:30pm — 3 Comentarii

caii mei albi...

caii mei albi

i-am văzut dansând

în ziua-n care am simţit

că sunt frumosul cel nebun

de tine-ndrăgostit…



alergau albi

galopau dansând pura iubire

prin cerul câmpului virgin

prin florile sălbatice ale norilor

şi-aveau copitele

pătate de roua curcubeelor…



am gândul

de-o teamă tulburat

dacă vor muri de-atâta alergat ?

dar caii mei sălbatici şi albi

alergau alături de îngeri

într-un galop… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la August 5, 2011 la 8:58am — 2 Comentarii

desculţ prin iarbă

mergeam desculţ

prin iarba udă

şi iarba

o strivea desculţ picior



iar sferele de rouă mi se spărgeau sub talpa nudă

şi-n gând eu repetam

mi-e dor

mi-e dor

mi-e dor



m-aplec un bob de rouă să privesc

crezând că-n el

ca-n globul magic

o clipă chipu-am să-ţi zăresc

dar mica sferă

vai

se risipeşte tragic



şi cat

virginul bob de rouă pentru tine

inel să făuresc din el

şi să ţi-l… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la August 1, 2011 la 9:39pm — 2 Comentarii

Tu pleci…

Tu pleci şi teatral încerci să plângi,

Şi peste umăr, mă spionezi prin false gene lungi,

Să vezi ce fac, să vezi de plâng, căzând,

Dar mintea mi-e blocată şi lacrimi curg în gând...



Tu pleci, te rog, ia teatrul tot cu tine,

Şi recuzita şi decorul şi cele haine fine,

Şi nu lăsa nimic, nu vreau nici amintiri,

Le strângi pe toate, tu falsa unei mari iubiri...



Tu pleci, ah şi nu uita-n sertare,

Scrisori, fotografii şi melcii de la mare,

Prin ei, eu… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Iulie 16, 2011 la 10:30pm — 2 Comentarii

Dacă tu, femeie

Dacă în părul tău s-a rătăcit un nor,

Şi-n glasul tău cel cristalin, un râu de munte,

Şi două stele vii, sunt ochii tăi,

Iară luceafărul ţi-a coborât pe frunte,



Dacă-n priviri, săgeţi de foc tu ai,

Şi doar prin mângâieri tu zămisleşti primatul embrion,

Şi poţi iubirea s-o transformi în ură,

Şi faci, zâmbind, război în lume şi pace cu-n demon,



Dacă iubeşti, iubirea ta rodeşte,

Cu ,,rodul" te făleşti şi-n alte galaxii,

Uitând din întâmplare, că… Continuare

Adăugat de Emil Dumitru la Iulie 1, 2011 la 5:00pm — 3 Comentarii

... şi dacă ai un vis

şi dacă ai un vis
nu-l povesti oricui
nu toţi o să-l priceapă
nu aştepta de ,,somnităţi’’
să fii apreciat
nu-l agăţa de colţul lunii
să-l vadă stelele
şi să ţi-l fure
spunând că este-al lor
iar tu un muritor
ai îndrăznit şi l-ai furat...

şi dacă vrei să zbori
către o stea de tine doar
zărită
când ai zburat
să nu gândeşti
că steaua poate o murit
şi doar lumina ei
spre tine-i rătăcită...

Adăugat de Emil Dumitru la Iunie 6, 2011 la 1:00pm — 2 Comentarii

sfera de rouă

şoapte de iubire
adun de pe puful piersicilor
cântec de lebădă
percep din simfonia astrelor...

murmur de izvor
gând agăţat de vânt
cântec de şarpe,
,,sburător" coborât pe pământ...

le-am adunat pe toate
într-o sfera de rouă
ţi-am dăruit-o
când a fost luna nouă...

ţi-a fost frică s-o atingi
era prea pură
nu semăna deloc
cu viaţa asta dură…

Adăugat de Emil Dumitru la Iunie 5, 2011 la 7:33pm — 4 Comentarii

M-am certat cu umbra mea...

Într-o zi, m-am supărat şi m-am certat,
cu umbra mea!
Prea mă urmăreşte şi mă plictiseşte, că stă,
în urma mea!

Şi-am tot certat-o ş-apostrofat-o,
pe umbra mea,
Să treacă-n faţă, c-aşa-i în viaţă,
să lupte şi ea.

Dar... ţi-ai găsit! Ea stă la... umbră,
în umbra mea
Nu cere nimic, nu face nimic, c-aşa e ea,
e... umbra mea.

Adăugat de Emil Dumitru la Iunie 4, 2011 la 6:18pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor