Tudor Iancu's Blog (13)

Chinga socială

Mă strânge până la pierzare

capcana întinsă de om bun,

mi-a sugerat cu-ndemânare

tot arsenalul unui gest nebun.

Cu șiretlic m-a împins în rele,

cu leacuri m-a îmbătat de cap

să-nghit momeala faptei grele

și-apoi să mă bușească ca pe țap.

El știe tot, citește din dosare,

părul din cap mi-e bine numărat

și nu dă greș, stă, are răbdare

să vază mersul meu de apucat.

Stă apoi treaz și urmărește

războiul meu din conștient,

tot…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Mai 11, 2021 la 12:14am — Nu sunt comentarii

Muritor de rând

Nu duc în cârcă nemurirea

cu gândul ei sedus de nebunii,

adulmec timpul în găsirea

momentelor scăldate-n bucurii.

Și-i scurt momentul, cât clipa!

Vrând să sporească încearcă trucul,

reverberând precum albina,

când vrea să știe ceva, stupul.

Zdrențe s-au prins în scaiul vieții,

festin sărac desprins din fericire,

așa încerc să dosesc țepii

tot mai vânjoși la-mbătrânire.

Nu duc în cârcă bucuria

căci mierea curge-n Paradis,…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Aprilie 18, 2021 la 11:29am — Nu sunt comentarii

Te aștept pe Cetățuie

Privesc de sus, privesc din Cetățuie,

mă uit de ani, de zeci de ani, mai mult de-o mie.

Nu sunt pe plută, n-am mestecat tămâie,

simt de-s ciupit, dar parcă sunt în vrie.

O glumă? Nu. Să zicem truc, sau fantezie.

Pun ochelarii timpului deasupra pe retină

și privesc, să zic așa ca doi ciclopi,

cumva ciudat, prin ambii ochi.

Lentilele sun fumurii, din zorii timpului născute.

Lunetă imi e stânga și străbate

urbea de la vest la est, scanând…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Aprilie 17, 2021 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

În prag de vară

Când ziua dă-n pârg, devreme-n ajun,

culegătorii de rouă iau micul dejun.

Elita planează în zone de vis,

sar flori capcane cu saci-abis,

stau cu plăcere în trandafir

să-și mângâie pofta născută-n zefir.

La parter, săritorii-n lungime stecurați pe furiș

gustă cu poftă lăstar de păiș.

Cosașul bondoc, invitat de lăcusta vecină,

servește gândit o ceașcă de clorofilă,

vrea să-și sporească bronzul verzui,

să aibă carâmbi de lac,

că-n…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Aprilie 16, 2021 la 12:26am — Nu sunt comentarii

Geneză

Se coace grâu-n Univers și spice stau grămadă,

combina timpului așează grăunțe în cămară.

Căluși cerești trudesc în lucrul de-mblătire

și-aruncă boabe aurii în boltă spre rodire.

Furtuni năluce, nebănuite legi le pune lângă stele,

să aibă drumul lor, belșug și scut de vremuri rele.

O orbitare, fără de prag la timp, începe și adună

plămada vieții din nimicuri, spuză, apă și furtună.

Descătușat fermentul viului se-nfruptă-n pustiime,

dospește…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Martie 8, 2021 la 3:01pm — Nu sunt comentarii

Gândul, nu gândirea

Mă duc pe gând în Univers, m-așez pe corn în Vandromaca,

mă tot socot să pun de un vrej s-aduc acasă vaca.

De unde-n gând atâta energie?

Că nu-i blindaj care să-l țină legat de tâmplă, încătușat,

străbate tot, se naște-n depărtări, sfidează timpul,

te transpune oriunde vrei și nu apune.

Particulă elementară născută-n ciclotron uman

fără efort și legi elucidate,

arată lumii cât de sus ne-am cățărat, în evoluție, pe cracă.

Mă tot gândesc și nu e…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Februarie 25, 2021 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Din caierul bunicii

Torcea bunica timpul în caierul de lână,

curgea întruna firul pe fusul slab zărit în raza lămpii afumânde.

Nu auzeam secunde, un zumzet abia deslușit se propaga agale

din corpul rotitor ce îmi șoptea povești și-un somn odihnitor.

Și tot mai greu o pleoapă privirea o ridică, zăream bunica

căscând îmbietor, cuprinsă-n picoteală de lucrul monoton.

Odihna de-o secundă revigora lucratul, degetele stângii în caier dăpânau,

iar dreapta coborâtă asigura scurgerea…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Februarie 13, 2021 la 9:39am — Nu sunt comentarii

Colind în Libertate

Dezvelit un deal și-arată

creasta plină de noroi.

Latră câini bătuți de soartă

costelivi, cu blana plină

de mocirlă și gunoi.

Casele se-ntrec în lipsuri

fumuri cresc din doi în doi,

iar de stâlpii de la poartă

se agață, ca strigoi,

chipuri chinuite-ntruna,

de oftat și de nevoi.

Cată-n zare cu privirea

și cu gându-n țări străine,

„Da, de a uitat să sune

și-a plecat. Poate că vine.”

Păsările călătoare,

fac cârduri…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Februarie 1, 2021 la 8:33pm — Nu sunt comentarii

Eternitate

Aud sunând pe caldarâm

cu pași de lună ziua coborând

și-n marea trecere răsună

ziuă și lună, ziuă și lună.

Memorii scurte dorm în locuri nule

eternități în ziduri și în nume

se-nscriu rar în mapamond,

multe coboară-n veșnic somn.

Parada timpului se-ntinde

ca un țesut nedefinit,

nu e direcție să n-aibă

fractali nemărginiți în infinit.

Cât veșnicia este clipa

când groaza bate a vieții porți,

îndoaie gândul infinitul

ca…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Februarie 1, 2021 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Martie 4(1977)

E atâta lume împrejur

cândva mai mult cu o mie,

o pală searbădă dădu

urgie și mânie.

Nu știu ce-a fost

că n-am avut tărie

să fiu stăpânul

minutului din glie.

Se unduia pământul

ca apa la potop

și pendulau copacii

ca grâul cel necopt.

Lumini străluce

flambau până-n văzduh

căci supura planeta

cuprinsă de năduh.

Sulfuri buboase te loveau

din neguri deversate,

duhnea urât iar împrejur

era un sloi de…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Februarie 1, 2021 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Exod

Mi-am pus în băț o bocceluță

c-un bob mărunt de dor și-o lacrimă de jale.

Am luat un ciur, apoi căușul lădoiului în care

bunicii mei cerneau sudoarea trudei pe ogoare.

Și fac un tur să văz avutul, puținul decimat,

sedus de sărăcia cu care s-a-nhăitat.

Muzeul lucrului trecut umblă ca o stafie

în vreme de stagnare, rozând tăcut,

speranța gândului de-mbelșugare.

Cu nod în gât și lacrimi de mânie

privesc în lung grădina-nțelenită,

corvoadă…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Ianuarie 29, 2021 la 12:53pm — Nu sunt comentarii

Guvid 10 la -19 sau infiniții mici

(Odă vectorilor, cărăușii binefacerii)

Guvidul flămând cu roșie coroană

subjugă media și-mprăștie pomană,

pribegilor de minte rătăcită,

ocnașilor în boala de organe

și-a tot ce-ndelugata atârnare

a schilodit Coloana Infinită.

Așa a pus Brâncuși

tată și fiu și iară tată-fiu,

să ducă elicoidal în cârcă,

spre infinit a ADN-ului poruncă.

Perfecțiunea modelului divin

în cârd de neamuri ce tot vin,

filon de reguli cu cifru de…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Ianuarie 28, 2021 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

NeoPorodica

Nu mai ești ca altădată subțirică și bronzată,

îți sufla vântul în plete, ploaia îți dădea finețe,

râdeai soarelui torid să-ți fie pielea fardată

de roșu cu multe fețe să ai trecere în piețe.

                                              

Pură, sveltă, grațioasă și de gusturi sănătoasă

aveai mândri pețitori la saloane-n sărbători,

toți te doreau de aleasă fiindcă erai savuroasă,

parfumată, fără pori și-i duceai cu capu-n…

Continuare

Adăugat de Tudor Iancu la Ianuarie 27, 2021 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor