poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Ceea ce cauți e deja în tine.
În timp, va veni și în exterior.
Lumea și corpul aduc către tine
ceea ce porți înăuntru, ușor.
Răbdare cu tine. Răbdare cu alții.
Nimic nu-i degeaba. Nimic irosit.
Lumea te testează, te-ncearca, te-ndeamna
să renunți ușor la orice schimbări.
Atât știe lumea. Să te oglindească.
Dacă tu te schimbi, ea-ți dă un răspuns.
Dar nici chiar așa nu primești imediat
acel feedback bine…
Adăugat de Chirita Alexandru la Decembrie 18, 2014 la 10:04pm — 1 Comentariu
Renunta la viata si vei trai. Renunta la vise si vei visa.
Renunta la lume si vei fi in lume.
Renunta la nume si ai un nume.
Renunta la tine si esti tu insuti.
Renunta la altii si stau cu tine.
Renunta la ganduri si ai ganduri pure.
Renunta la simturi si simti dar esti liber.
Si chiar de renunti si nu ai ce…
Adăugat de Chirita Alexandru la Decembrie 18, 2014 la 10:01pm — Nu sunt comentarii
Vidul nu e negru,
așa cum pare.
Vidul nu e nici alb.
Vidul este golul,
e transparent și pur.
Ochii noștri îl văd negru
pentru că nu e lumină.
Ochii noștrii îl văd alb,
dacă în el apare lumina.
Ochii noștri îl văd
precum o multitudine de lucruri
dacă în el apar acele lucruri.
Dar vidul există tot timpul la fel,
în toate lucrurile din lume,
precum conștientizarea apare în…
ContinuareAdăugat de Chirita Alexandru la Decembrie 18, 2014 la 9:55pm — Nu sunt comentarii
A fi pentru nimic
și împotriva a nimic.
Nici pentru,
nici împotrivă.
Totul este.
Indiferență.
Adăugat de Chirita Alexandru la Decembrie 18, 2014 la 9:51pm — Nu sunt comentarii
De ce ar fi diferență?
De ce ar fi diferență între a accepta și a respinge?
De ce ar fi diferență între da și nu?
De ce ar fi diferență între a vorbi și a tăcea?
De ce ar fi diferență între a fi legat și a fi liber?
De ce ar fi diferență între a fi treaz și a fi adormit?
De ce ar fi diferență între a fi și a nu fi?
De ce ar fi diferență între acțiune și nonacțiune?
De…
Adăugat de Chirita Alexandru la Decembrie 18, 2014 la 9:50pm — Nu sunt comentarii
Din nimic am venit, în nimic mă întorc.
Liniștea de deasupra sunetelor mi-a fost călăuză.
Spațiul de deasupra obiectelor m-a îndrumat continuu.
Transcendența este numele și disoluția este calea.
Nu sunt nimic și nimic nu e al meu.
Sunt conștientizarea în care există toate.
Sau sunt ceea ce e nevăzut în care există ce se vede.
Sau sunt cel ce privește, cel ce aude, cel ce observă, cel ce simte.
Dar nu sunt corpul, nu sunt o persoană, nu…
ContinuareAdăugat de Chirita Alexandru la Decembrie 18, 2014 la 9:45pm — Nu sunt comentarii
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor