Constantin mihai's Blog (19)

poem 58

[ pentru că îngerul e folosit prea mult în poezie]

vreau să zbor în această seară precum libelula

să mă aşez pe pleapa ta rimerată cu cearcăne roşii

să privesc printre genele tale adevărul

care nu ne ajunge nici măcar pentru un coctail

[ fie el măcar molotov]

vreau să privesc prin irişii tăi

fereastra dormitorului tău în care te scalzi

şi-ţi admir sfîrcul ţîţelor tresărind la o şoaptă de dragoste

eşti prea frumoasă pentru a te descrie

eşti prea… Continuare

Adăugat de constantin mihai la Mai 26, 2010 la 11:46pm — Nu sunt comentarii

poem 57

dimineaţa mă scol îmi beau liniştit ceaiul

şi mă gîndesc ce va urma

nu-mi fac niciodată griji

privesc prin fereastră rîndunica ce-şi construieşte cuibul

pe care îl va părăsi la toamnă

recunosc nu te-am iubit niciodată

şi nici nu am încercat să-ţi scriu poeme de dragoste

am spus rugăciuni pe care nu le-a auzit nimeni

am aprins lumînări

să ne fie iertate păcatele

am mers amîndoi de mînă într-o fotografie mai veche

am rămas aceiaşi

mîine o luăm de la… Continuare

Adăugat de constantin mihai la Mai 24, 2010 la 12:00am — 2 Comentarii

poem 56

dacă eşti singur să nu cauţi mulţimea
dacă plîngi să nu-ţi arăţi lacrimile
dacă aştepţi adevărul să nu aştepţi nimic
dacă mergi pe stradă să nu te ţii de copaci
şi dacă tot mergi înainte
să nu aştepţi seara să coboare la marginea oraşului niciodată
e regula de trei simple pe care ţi-o ofer astăzi
să nu foloseşti niciodată prezervativul

Adăugat de constantin mihai la Mai 21, 2010 la 10:53pm — Nu sunt comentarii

poem 55

ne place nu ne place realitatea jegoasă trece
printre noi
cu limba scoasă iar
nouă ne e frică să o privim în faţă
ne e frică de existenţa ei
ca şi cum nu am primi zi de zi aceleaşi lovituri sub centură
dragii mei ne e frică de cuvinte
şi sărim la beregata celui care foloseşte cuvintele
ca pe-o armă de apărare
atît de săraci sîntem şi atît de singuri
încît nu ne-a mai rămas nici măcar speranţa

Adăugat de constantin mihai la Mai 19, 2010 la 10:10pm — Nu sunt comentarii

poem 54

liliacul moare încet încet dar sigur
i se văd lacrimile ce curg pe umerii gardului
vopsit proaspăt înainte de paşte
va veni vara şi va pleca şi ea
vom mîngîia tristeţea pe păr
vom mîngîia dimineaţa pe botul ei roşu vom continua să pedalăm
vom continua mersul nostru spre moarte fără să ne pese

Adăugat de constantin mihai la Mai 16, 2010 la 10:52pm — Nu sunt comentarii

poem 53

singurătatea mea e numai a mea şi nu e a voastră
o îmbrac cînd vreau dimineaţa şi-o port zi de zi pe umeri
o mai dau jos uneori sîmbata cînd merg cu voi în cluburi
şi-atunci uit de mama de tata de nevastă de tot
de primăvara aceasta ce deja a trecut prin faţa plutonului de execuţie

întotdeauna în faţa poemului sînt singur
şi niciodată nu aştept ajutoare
merg pînă la capătul străzii
o iau la dreapta şi puţin înainte mă găsesti

Adăugat de constantin mihai la Mai 12, 2010 la 11:41pm — 1 Comentariu

poem 51

să recunoaştem greşeala făcută ieri

să recunoaştem fiul făcut din imprudenţă

cînd ai uitat să foloseşti prezervativul cu gust de coacăze iar

dimineaţa te-ai trezit tata

nici nu-ţi mai pasă acum ce se va întîmpla

nici nu-ţi mai pasă de cenuşa vulcanică

care opreşte din nou avioanele la sol

nici nu-ţi mai pasă că în vara aceasta

aerosmith va concerta la bucureşti nici nu-ţi mai pasă că în

seara aceasta la această oră la sala palatului dianne reeves dă un… Continuare

Adăugat de constantin mihai la Mai 10, 2010 la 12:28am — Nu sunt comentarii

poem 50

nu ştiu de unde să încep şi unde să termin
merg bezmetic pe culoarul cu oglinzi privindu-mă
îmi bat obrazul îmi fac cu ochiul
da sînt eu în carne şi oase
chiar am mustaţă şi barbă de la un timp
am amantă tînără
am bicicletă pe care mă plimb dimineaţa
am toată viaţa înainte să-mi scriu opera

Adăugat de constantin mihai la Mai 8, 2010 la 11:57pm — Nu sunt comentarii

poem 48 sau mare poem despre o dragoste mică

uneori uit să o iau la dreapta şi merg înainte

şi te găsesc singură în

piaţă printre porumbei domestici şi

amintiri căzute pe jos precum frunzele copacilor toamna

îţi aminteşti probabil camera hotelului ce nu a adus ghinion numărul 13

a fost pentru prima dată şi camera şi tu şi aerul de munte

ce îţi venea perfect pe trupul tău de copilă neîncepută

îţi aminteşti remuşcarea cum muşca din tine după

remuşcarea aceea cu limbă roşie

şi glasul recepţionerei… Continuare

Adăugat de constantin mihai la Mai 4, 2010 la 10:57pm — Nu sunt comentarii

poem 47

am văzut un film american la televizor
în care ai murit copilărie
actorul îşi juca perfect rolul
iar tu erai aceeaşi ca aici la mine la titu
în fiecare dimineaţă alergînd pe străzi
mic fluture căutînd polenul
mică fiinţă desenînd inima
am văzut copilăria murind la televizor
şi încă nu-mi vine să cred.

Adăugat de constantin mihai la Mai 3, 2010 la 12:22am — Nu sunt comentarii

poem 46

la urma urmei tot o să vă spun
îngerii veniseră toţi aveau aripi albe
şi zburau în cerc
aşteptînd să se aşeze pe inima ta
şi să înflorească

mai încolo tu goală în pat cu faţa în sus
desenai pe tavan cu privirea
adevăruri pe care le vrei ascunse
iar sîngele ce-l speli în rîu suspinînd de fericire
poate fi un poem perfect




Adăugat de constantin mihai la Aprilie 28, 2010 la 11:00pm — 4 Comentarii

poem 43

buzele tale miros a fum astăzi pentru că fumezi dragostea
ca pe-o ultimă ţigară
pînă aprope de filtru
pînă acolo unde îţi frige degetele
îţi frige conştiinţa că ai mai făcut un păcat
în seara aceasta
avortînd umilul meu poem
pe tabla de şah de unde nebunul a fugit demult
iar regele şi regina dorm în continuare fericiţi

Adăugat de constantin mihai la Aprilie 24, 2010 la 7:11am — Nu sunt comentarii

poem 41

am mai pierdut un poem aseară
ca şi cum aş mai fi pierdut o luptă în timpul războiului
cu viaţa am mai pierdut o zi
în mersul meu alergînd spre neant


dar te-am găsit pe tine în bibliotecă
cu cărţile pe masă întinse
hai facem o partidă facem o partidă îţi spun
şi astfel continuăm jocul
îmbrăţişaţi într-un tîrziu tangou



Adăugat de constantin mihai la Aprilie 20, 2010 la 11:35pm — Nu sunt comentarii





Continuare

Adăugat de constantin mihai la Aprilie 20, 2010 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

poem 40

albumul cu poze îl răsfoiesc astăzi iar tu eşti mereu aceeaşi

aceeaşi mască a zîmbetului îţi curge pe faţă

aceeaşi tinereţe vulgară te ţine în braţe

uite aici erai mică mergînd la şcoală

iar undeva-n spatele tău copilăria plîngea că în puţin timp te va pierde

te tot depărtezi aşadar

aici eşti în avion şi zbori şi te gîndeşti la mine

cunosc privirea ta răutăcioasă

iar aici pe ţărm tu culegînd scoici

ascultînd în ele vuietul mării ori ticăitul… Continuare

Adăugat de constantin mihai la Aprilie 17, 2010 la 11:33pm — 9 Comentarii

poem 36

tragi uşor noaptea peste tine

şi începi să vorbeşti despre dragoste despre lucruri

mărunte despre jocul de cărţi

la care pierzi totdeauna tinereţea dar

măcar îţi rămîne speranţa fluturănd peste aer

şi despre aragazul din bucătărie mi-ai povestit aseară

cum stai liniştită în staţia de autobuz şi cineva

ţi-a făcut cu ochiul

şi tu erai nepregătită erai în aşteptare în suspans în

coarda de salvare cu capul în jos

îţi aduceai aminte de mine cel din… Continuare

Adăugat de constantin mihai la Aprilie 7, 2010 la 9:41pm — Nu sunt comentarii

poem 35

peste noapte înflorise caisul din faţa casei
iar noi eram tot tineri ca-n fotografiile prăfuite demult
privind primăvara în ochi arătîndu-ne colţii şi mîrîind la ea
visul se spulberase în aripa dimineţii de aprilie
ca o nălucă o privighetoare era în
caisul înflorit peste noapte
ce anunţa fericirea ce va veni
ce anunţa verdele din aer
mirosul de frunză tînără aburindă

Adăugat de constantin mihai la Aprilie 5, 2010 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

poem 34

o vreme am stat retras şi-am privit
micile întîmplări ale zilei prin ochiul de geam al sufrageriei
[pot spune chiar ochiul albastru al sufrageriei]
prin ochiul de cuvinte al cărţilor
cu propriul meu ochi developînd realul
mai apoi creierul lovind pereţii memoriei
în timp ce tu erai în vizor viaţă
sunînd la uşă să-ţi deschid
să bem o cafea împreună să ne povestim cîte şi mai cîte

Adăugat de constantin mihai la Aprilie 4, 2010 la 1:19pm — Nu sunt comentarii

poem 33

despre gîndacul de colorado nu a scris nimeni niciun poem
pentru că e mic şi neînsemnat
el are sase linii drepte pe aripa stîngă
şi şase linii drepte pe aripa dreaptă
iar uneori zboară peste sat fără să-l vadă nimeni
el gîndacul de colorado ştie că e mic şi neînsemnat
de aceea recită seara versuri pe marginea şanţului
şi lumea îl cuprinde în braţe
îl pupă pe frunte îl bagă în sîn
şi trece mai departe zîmbitoare
ca şi cum ar mai fi cîştigat o luptă

Adăugat de constantin mihai la Aprilie 2, 2010 la 11:55pm — 13 Comentarii

Cele mai Populare Texte pe Blog

Arhive Lunare

2010

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor