Popa Ionel's Blog (10)

Idee(RIP)

Şi a pornit în grabă, mişcând angrenajul destinului care fărămiţase bucăţi de suferinţă pe asfaltul crud. Alunecase pe făgaşul cel fără de întoarcere dar când moartea e la uşă, nu sună, nu ciocăne, ci ia fără să clintească, totul. Şi asta a şi reuşit, a luat cu un strigăt secunde înşirate, înnodate cu trăiri, înmiresmate cu note de parfum din sentimente, toate acestea alcătuind şi înnobilând ceea ce noi numim viaţă. Nu mai…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 18, 2013 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Nu ştiu...

Nu ştiu de ce răsare soarele, fierbinte în zori,

Alb, luminos din al negrului nopţii apus,

Nu ştiu de ce apune rece în mări,

Dar ştiu ca o zi, încă o zi din viaţă s-a mai dus...



Nu ştiu de ce plouă, limpezi cristale din cer,

Poate or fi lacrimi, lacrimi pure de înger...

Nu ştiu de ce lună şi stele noaptea frumos se aprind,

Şi de ce-n zori de lumina uşor se sting...



Din ce ne naştem? Din huma, din iubire?

Nu ştiu şi nici măcar nu… Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 18, 2013 la 7:45pm — Nu sunt comentarii

Patimi de dragoste...

Sunt patimile alinând zgomotele absurde ale inimii,

Sunt visele născând stele pe cer mii,

Sunt ploile răcorind suflete gri,

Şi ochii strălucind în cristale vii...

 

Este seară peste neantul de rouă din petale,

Şi oceanul şoaptelor de pe buzele tale.

Este eclipsa ce suprimă privirea ta verde de diamant,

Şi naşte printre gene, printre pleoape un surâs radiant... 

 

Sunt lacrimile stând sub vraja ta,

Şi magia ce-mi…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 18, 2013 la 7:32pm — Nu sunt comentarii

Adoram...

Adoram surâsul soarelui scânteind suav peste chipul tău plăpând,

Şi cântecul stelelor din înaltul cerului şi din părul tău pe umeri curgând.

Adoram căldura ce mângâia lumea sufletelor noastre,

Şi frigul ce îngheţând lumea ne trezea zâmbete albastre...

 

Adoram ploaia căzând, ropotind,

Şi lacrimile de gheaţă ale cerului trăznind.

Adoram fulgii  albi de nea,

Şi vântul ţesând din ei de cristale rece perdea...

 

Adoram…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 18, 2013 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Regrete…

Tot ce mai am acum…regrete,

Şi-un vis, şi-un gând, îl scriu pe perete!

Tot ce mai am acum pe acest Pământ,

E doar trecutul, restul sunt vorbe-n vânt!

 

Ce-a fost cândva e un vis ferice,

Căci ştiu, acum ştiu că doar visele sunt veşnice!

Ce-a fost cândva e ars, e scrum,

Merg singur, dar oare cât, şi unde duce acest drum?

 

E lumea rece şi e rea,

Şă viseze nu mai poate sau nici nu vrea!

Şi merge repede către…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 18, 2013 la 7:30pm — 1 Comentariu

Visul...

E noapte, târziu şi tot ce simt, ce văd, ce aud,

E-un vis scăldat de stele, cu tine, cu mine şi-un moale sărut.

E noapte albă, cu lună, plină,

Cuvintele, versurile...sunt scrise adânc în inimă!

 

Şi în jurul nostru lumea-i scăldata-n lumină,

Ca o sclipire de luna dintr-o poveste cu zâne şi prinţi,

Iar stelele sclipesc în parul tău chiar şi la tine în inimă,

Curcubeu din soare printre mii de petale văd în ochii tăi…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 18, 2013 la 7:16pm — Nu sunt comentarii

Perdea de stele...

Se întâmplă seara să mă uit pe cer,

La imensa perdea de iubire,

Cusută de stele pe tavanul lumii din fier,

Văd albul pur şi ale nopţii safire...

 

Văd Universul miresmei de iubire,

Cu note de parfum divin,

În care se nasc mii de stele,

Legate-ntre ele precum Yang şi Ying...

 

Scânteia inimii de soare aprinsă,

Luminează puternic ca-n vis,

Pe a sufletului boltă întinsă,

Şi-n lume şi-n al iubirii…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 18, 2013 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

Ce folos...

Ce folos au o mie de cuvinte,

Care să nu spună nimic,

Ce folos comori nepreţuite,

Fără fericire nu ai nimic!

 

Ce folos au o mie de flori,

Frumoase de-un viu colorat,

Ce folos într-o mie de zări,

În negru de noapte, de vis întunecat?

 

Ce rost are cerul albastru deschis,

Fără nouri, şi luna, şi stele şi-al nopţii vis?

Ce folos au o mie de ploi,

După veacuri uscate?

 

Ce rost mai are şi…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 15, 2013 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Pamânt, mare şi cer...

Într-o zi am luat pensula şi pe stativ,

Am început să pictez un amplu tablou,

Imagine a lumii, cu albastru motiv,

Şi soare şi vis printr-un magic hublou...

Am început cu Pământul acoperit de nisip,

Ca un fin de mătase aşternut,

Pe care încă se simt,

Ale paşilor urme, pe malurile vieţii sărut...

 

Apoi am pictat marea,

Pe care cu albastru închis tuşe fine,

Am trezit valuri aprinse de stea,

Şi vânturi…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 15, 2013 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Iubesc...

Iubesc pământul ce-l calc sub picioare,

Căci din pământ se nasc şi-un om şi-o floare!

Iubesc pământul ce-l am la picioare,

Din humă suntem, spre asta ne ducem în zare…

 

Iubesc cerul albstru, deschis,

Şi soare şi lună şi stele şi alb necuprins!

Iubesc cerul atât la apus cât şi dimineaţa-n zori,

Şi aerul, parfumul albastru din nori…

 

Iubesc marea veşnic înspumată,

Şi vântul şi ploaia ce bat câteodată!

Iubesc…

Continuare

Adăugat de Popa Ionel la Ianuarie 15, 2013 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor