credeam că nu ai nevoie decât de o piele bună care

să-ți țină de mamă de tată de frig și păcate sau mai bine

o albină între tâmple

care să ordoneze haosul ce încă se culcușește-ntre oamenii mari încă-i împinge spre marginea lumii sau locul în care se termină cerul

credeam că-ți ajunge o piele bună groasă

cu bătături la extremități

să țină departe bărbații frumoși

nu. tu vii din locul în care se termină…

mă gândesc deseori la moarte ca la

mirosul unui stol de ciori

cu pene ude

după o ploaie de vară ce

îți intră încet sub piele și

nici nu îți dai seama când începi să putrezești pe

dinăuntru

și moartea stă cuminte în locul în care pasărea ajunge doar cu scara râde și râde de bieții omuleți ce o caută mereu sub pământ

când inventezi constelații în nopțile senine

te trântești pe…