Anadari's Blog (17)

Robo

 Inca putin si-ncep sa simt inima robotului care traieste-n locul meu.

 Nu mai e mult si am sa-i spun robotului tau sa iti transmita el salutul meu.

 Cred ca demult noi am facut, dar am uitat de-atunci,

 Un pact, un legamant cu-o lume a robotilor

 Ca sa ne tina loc pentru un timp...

 

  Tu..., spre exemplu,... iti mai simti

  Inima batand?

  Eu..., spre exemplu,... nu mai pot decat sa mint ca sunt doar eu.

Adăugat de anadari la Martie 9, 2012 la 12:44am — 2 Comentarii

...

 Cu aripile-mi cazute, regasesc zborul impietrit acum.... milioane de clipe - obosite si ele de numaratoarea din care nu ma mai pot opri...

Adăugat de anadari la Ianuarie 5, 2012 la 8:30pm — 2 Comentarii

Calatorie in spatiul si-n timpul meu...

In fiecare zi ma repet. Pe mine insami. Imi tin discursuri despre mine. In gand. Ca sa nu uit. Cum sunt. Pur si simplu. Cum se spune… ma recapitulez. Apoi ma-ntorc spre lume pe-acelasi drum, iar drumul meu pare mereu la inceput. In ce punct trebuie s-ajung pentru ca el sa-mi para fara sfarsit sau fara inceput, si fara plus sau fara minus?… Sa-mi para egal, si nesfarsit, si-acelasi. In acelasi timp.

***

Merg. Trec. Pe culoarele timpului meu. De-o…

Continuare

Adăugat de anadari la Martie 7, 2010 la 11:00pm — 1 Comentariu

Piticul

Nu ştiu cum să-ţi spun, prietene, dar pe oriunde aş lua-o, tunelul lumii mele duce tot la tine; mi-am zis să bătătoresc cărări lăturalnice, ca să mă prindă-nserarea pe ele. Mi-am luat chiar paşii-ntre mâini şi i-am purtat eu pe ei. Zadarnic. Dincolo de mine, de acest păienjeniş ce mi-e minte, am simţit că trăieşte ceva distinct ce nu mi se supune.



Am ieşit pe străzi şi-am strigat disperată: "Oameni buni, dincolo, dincolo de voi, acolo, ce se află? Simţiţi si voi că mai e ceva?...… Continuare

Adăugat de anadari la Noiembrie 19, 2008 la 7:45pm — 1 Comentariu

Fiinţa din mine

Am împietrit

În mine

Fiinţa ta de abur

se sparge-n cristale de gheaţă

Se ridică

pluteste deasupră-mi în particule fine

Dureroasă naştere

Revine alături de mine

cub de gheaţă

Privirea-mi sculptează în tine cu-o lacrimă caldă

Adăugat de anadari la Noiembrie 18, 2008 la 7:07pm — 3 Comentarii

Întregire

Mă construiesc din cioburile care-ţi cad din ochi

Mă-mpac cu acest puzzle

Sunt doar un joc de idei.

Adăugat de anadari la Noiembrie 18, 2008 la 7:03pm — Nu sunt comentarii

Într-...

Într-o bună zi,

Mi-ai rup, mi-ai rupt, mi-ai rupt sărutul

De pe buze

Şi mi l-ai aruncat pe caldarâm

Hai să - ţi-am spus

Hai să ne luăm, ne luăm vacanţă

De la viaţă

Aşa ţi-am spus

Dar unde -

Unde, unde, de unde

Facem cerere? - mi-ai răspuns

Vor crede că fiecare e în propria-i viaţă

Însă noi vom fi plecat demult…

Adăugat de anadari la Noiembrie 8, 2008 la 11:30pm — 1 Comentariu

Nostalgie

Pereţii de care mă lovesc
Sunt mai tandri
Uşile care mi se trântesc
Sunt mai calde
Copacii care trosnesc
Sunt mai paşnici
Decât fiinţa din mine
Care mă ţine
Atât de aproape de tine.

Adăugat de anadari la Octombrie 24, 2008 la 12:30am — 1 Comentariu

Instantaneu autumnal

Fereşte-mă de sihăstria acestei seri de toamnă

Şi prinde-mă-n reverul din sufletu-ţi adânc

Aş vrea să şterg din juru-mi această tablă neagră

Să scriu, să mă presar cu litere prelungi.

Adăugat de anadari la Octombrie 12, 2008 la 10:11pm — 2 Comentarii

Curgere înspre tine

Mă sorb şi mă picur din mare
La tine în palmă,
Te-adăp...
Izvor nesecat, depărtare
Şi val vreau să-ţi fiu
Să fiu tot.

Adăugat de anadari la Octombrie 7, 2008 la 7:37pm — Nu sunt comentarii

Legitate

Avem nevoie la modul acut de un martor tăcut
Al fiinţei noastre.
Zi şi noapte să ne fie aproape, să ne ia pulsul
Sufletului.
Să-i facă radiografia,
Să-l crească,
Să nu-l lase
Să îmbătrânească.

Adăugat de anadari la Septembrie 28, 2008 la 5:32pm — Nu sunt comentarii

Poate că

Nimeni încă nu şi-a dat seama

Dar nu mai sunt eu, rosteşte doar ploaia

Cuvintele mele, aşterne pământul cu ele.

Poate că nimeni încă nu şi-a dat seama

A rămas numai vântul să-mi spulbere

Ideile, clipele, rădăcinile adânc fixate

În firele răsfrânte ale nisipurilor.

Poate că nimeni nu ştie,

Trăiesc într-un gol de memorie

Al unui fir de iarbă,

Ascuns sub o fâşie de gheaţă

Pe care-l las să trăiască

Primăvară de primăvară,

Crezând în… Continuare

Adăugat de anadari la Septembrie 28, 2008 la 5:28pm — 1 Comentariu

Din file de jurnal

Peste toate ploile şi peste toate rătăcirile… se mai lăsa parcă o singură dimineaţă. Mergeam cu paşi repezi, ziua care tocmai începuse mă urmărea. Să vadă unde ajung. Desigur, scopul meu nu era să ajung, cu toate că plecasem de-acasă ca să ajung concret într-un punct. Altfel… de ce-aş mai fi plecat? Însă ar fi fost prea banal şi mult prea uzat să mă gândesc că voi ajunge la întâlnirea cu mine. Nu, nu asta-mi doream. Mergeam cu gândul pas la pas, nu o mai lua razna înainte, ca de obicei. Nu, nu… Continuare

Adăugat de anadari la Septembrie 28, 2008 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

Liniştea precum o tăcere...

Scriind acum, îmi spun că, probabil, încercarea de a scrie (sau joaca de-a scrisul) se supune aceloraşi legi cărora li se supune şi scrisul adevărat. Şi cum nu sunt adepta scrisului de suprafaţă, mă gândesc cât de bine trebuie să fie să poţi culege liniştea din adâncuri şi să o împrăştii în jur, aşa cum ai scoate apa la suprafaţă din fântânile cele mai adânci. Atunci când cuvintele nu vor să se adune ci, mai mult, se împrăştie, când literele nu vor să se aşeze în cuvinte, grupându-se pentru o… Continuare

Adăugat de anadari la Septembrie 26, 2008 la 6:51pm — Nu sunt comentarii

Contemplând

Mă întreb adesea de ce simt nevoia să-i privesc, să-i ascult, să îi caut. Pe Ei, pe aceşti oameni deosebiţi, de cultură sau nu. Pentru mine sunt ca nişte străbuni… şi-n adâncul meu… uneori nici mie nu-ndrăznesc să-mi spun… mi-aş dori să-mi lase moştenire o bucată de pamânt, o bucată din acea ţărână, din acea patrie a lor sfântă…



Într-un final, într-un moment de confesiune cu mine, îmi mărturisesc că mi-aş dori ca aceşti străbuni să-mi lase moştenire măcar a mia parte din amprenta… Continuare

Adăugat de anadari la Septembrie 26, 2008 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Cersetoarea de spatii in suflete

- monologuri interioare (2) -



Era necesar ca sufletele noastre sa se intalneasca - asa imi spuneam- pentru ca un cerc sa devina intreg, sa ajunga la starea sa perfecta, ideala, de… rotund. Nu puteam sa vad altfel, nu-mi imaginam cum un cerc ar fi putut ajunge romb, sau patrat. Imi imaginam o singura poveste; una de demult, pe care o teseam in gand, dar fara inceput si, cu atat mai mult fara vreun sfarsit, nu unul - cel putin - clar . Erau numai semicercuri - cele pe care le… Continuare

Adăugat de anadari la August 31, 2008 la 9:29pm — Nu sunt comentarii

Cersetoarea de spatii in suflete

monologuri interioare (1)



***



Unii… mai cersetori decat altii. M-am uitat in cutia cersetoarei de langa mine; am zarit mai multe zambete, mai multe locuri, mai multe spatii in suflete…



***



Stateam in coltul cafenelei in acea seara. Ca de obicei. Nu era, totusi, o seara ca oricare, ci una mai plina. Galopau in mine revoltele venite din adancuri, din departari… departarile timpului trecut.



Cautam spatii noi in care sa ma pierd si sa zburd.… Continuare

Adăugat de anadari la August 31, 2008 la 9:17pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor