Avatar semnele crizei postmodernismului târziu ?



Voi spune încă de la începutul acestei cronici a filmului Avatar regizat de James Cameron, că el reprezintă o expresie a faptului că trăim într-un postmodernism târziu. Avatar instrumentalizează arta cinematografică până la cotele ei paroxistice devenind astfel unul dintre primele mari experimente ale antropologiei culturale de la începutul mileniului III. Afirm aceasta pentru că intruziunea ficţionalităţii peliculei în viaţa de zi cu… Continuare

Prieten al meu du-mă pe El Camino de Compostela

şi lasă acest trup imperfect să putrezească

în vâltoarea luminii tuturor constelaţiilor Cerului.



Prietenul meu drag pe El Camino să mă laşi să-mi întind

oasele răvăşite de atâta umblare prin lumea asta largă,

iar atunci când ceasul va bate pentru a mă împreuna cu pământul

tu să roteşti această rugăciune simplă având în mână o sticlă de vin:



„ Acest suflet pribeag a venit pe El Camino de… Continuare

Am rostit numele tău într-un deşert
şi acel deşert s-a făcut izvor
din care tu luminai această lume oarbă şi incertă,
iar toate poemele lumii îţi spălau gleznele
cu o veneraţie glăsuită în limba pescăruşilor.

Eu pe această planetă stranie strâng cu cerbicie fiecare literă
care ar putea să-m spună numele tău adevărat
dar călăuze neîndemânatice
nu ştiu că NUMELE TĂU se scrie doar în ortografia
aripilor de pescăruşi întinse pe cer !

Rana mea, sângele tău
Gura ta, urletul meu
Ochiul meu, lacrima ta
Inima ta, zbuciumul meu
Mâna mea, spasmul tău
Glezna ta, umbletul meu şchiop

Toate acestea doar pentru a spune că valul singurătăţii
nu ne-a zdrobit corabia de stâncile trufaşe ale vieţii de zi cu zi.