Sa spunem NU oricarui abuz!

prima ninsoare a îmbrăcat deja

spânzurătoarea

ești nevoit să aștepți primăvara

și

să ascunzi sicriul și hainele de mire

între timp poate înțelegi

că semenul desprins din oglindă

vrea doar să-ți restituie

comorile zilei

și nu să te împingă

spre eșafod

de dragul tău

șoimul dresat a venit

la prima strigare

am știut

că absența ta

încape sub aripile lui înguste

mi-am strâns umbra la piept

și ne-am așezat

la masa lungă

cât un poem de dragoste

( fragmente din cartea „Pași spre comoara din suflet”- apărută la editura

Lorilav,Buzau, 2010.)

Am pierdut noţiunea de timp, de spaţiu; sunt parcă pe o insulă spirituală, descălţata de urma terestră.  Câteva miresme îmi amintesc de toamnă.

          Din cerul solzos, lenevit, pântecos, câţiva pescăruşi îmi trimit semnale cifrate.  În acest decor, în această zi anume creată apropierilor, am lansat ideea unor convorbiri cu doamna Alexandra…

te aștept lângă piatra încinsă

mi-a spus Umbra

și a intrat în pielea unui

bărbat grăbit spre niciunde

ca argument mi-a zornăit

o legătură de chei monogramate

un gest inutil

oricum nu mai culeg de mult

promisiuni ofilite

am adunat atâtea absențe

încât moartea mă invidiază

și îmi calcă pe urme

dar

numai aplecându-se deasupra inimii

îmi poate fura singurătatea

Sunt clipe în care

mâinile tale îmi calmează frisonul…

Degetele tale

sunt ca un mănunchi…

Interminabil

o inimă se topește…

Repausul învăluie prin

spume fierbinți…

Îmi aleargă prin suflet

alveole rupte din cer…

Repausul devine amenințător,

felin și demonic

așteptarea iată-

nu mai e de mult așteptare

e doar o iluzie

între două promisiuni

încrustate în

karma interstițială;

chiar dacă mă detașez

de cuvinte

un înger mă poartă în lesă,

nu-mi rămâne decât

să inventez

un model de capcană

pe care să o las

în spațiul dintre amintiri

un fel de marsupiu devorator

-o nouă provocare

a stării de supraviețuire.…

Hai să ieșim

din această pilulă…

Între noi- respirația

unei femei arteziene…

Dilemele mă sâcâie eruptiv,

o neliniște își mută ventuzele

prin sinapse -

parcă aș fi o tablă de șah glazurată,

nebunii se urcă în gând

să execute pionii îndrăgostiți de histamină,

regii alungă caii virusați

și răsfoiesc anotimpurile

întrebându-se ce culoare poetică

se asortează stării de alergie,

reginele au refuzat să părăsească

spațiul invadat de prurit,

s-au mâncat…

Îmi trece prin carne un curcubeu

inima-

care nu mai acceptă scântei

e disputată

de umbre flămânde,

supradimensionate,

dincolo de anatomia feminina

așteaptă amurgul mascat;

eu știu că fericirea

este o furie devastatoare

ultimul suflu

fiind un triumf al sărutului,

odihnei nu îi mai pot

reproșa înserarea

nici fanteziile

nici…

Dincolo de pasiune

pândește o gură de lup

ea așteaptă plutind

cum nuferii așteaptă

lumina răscolitoare

prin podul cu midriaze

parola de adaptare

se distribuie încapsulată

în persoane fizice

sau entități despovărate

de masca incendiară

nevoia de sacrificiu

crește capacitatea de însingurare

doar scâncetul

mai reduce riscul

de a fi interogată

despre iubirile…

E noapte;

mă chemi să aud

simfonia din lut,

să ascult cum tresare

zvonul pașilor tăi-

călătorule,

alteori îmi era

atât de ușor să recunosc

umbrele din cărarea încinsă

încât golul dintre sinapse…