Blogul lui Marian Bunescu -- Arhiva Noiembrie 2012 (20)

Caietul cu proza - fragment II

Ce bine ar fi fost dacă, după teribila întâmplare, atunci când mi-a vorbit a doua oară de Irinel, aş fi avut răbdarea să-l ascult până la capăt, de fapt să-l determin să se destăinuie. Nu bănuiam dramatismul evenimentelor şi groaza nopţii de vineri spre sâmbătă. Multă vreme mi-am imaginat cât de greu a fost şi a doua zi, câtă suferinţă era în sufletul acelor bărbaţi, prin ce încercări teribile au putut trece, toţi deopotrivă, dar parcă, mai mult decât toţi, tatăl meu.

            Când…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 25, 2012 la 5:51pm — 4 Comentarii

- Merg la bucătărie, să pregătesc cina. - Ia-mă cu tine, nu mă lăsa aici…mi-a spus râzând, ridicându-se de pe fotoliu. Am umplut paharele de şampanie din nou, am închinat, nu vorbeam prea mult dar ne…

- Merg la bucătărie, să pregătesc cina.

- Ia-mă cu tine, nu mă lăsa aici…mi-a spus râzând, ridicându-se de pe fotoliu.

Am umplut paharele de şampanie din nou, am închinat, nu vorbeam prea mult dar ne înţelegeam foarte uşor. Cred că a înţeles, şi mai ales a acceptat explicaţia mea, pentru că pe măsură ce pregăteam bucatele pentru cină, se înviora tot mai mult. Gusta din fiecare fel, m-a împins uşor de la masă, mi-a luat cuţitul din mână şi a continuat ea, mai lua câte o gură de…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 23, 2012 la 9:03pm — 7 Comentarii

Sofer de lux...

Din cand in cand

Mai pierdem

Cate o carte, chiar un tren,

Si intre atatea uitari

Devenim sau adunam in jurul nostru

Cititori de lux...

O prietena m-a intrebat de vreo trei ani

Daca o insotesc in copilaria-i veche,

In adolescenta-i mult mai blanda decat maturitatea-i...

-Nu pot, am baut o bere...

-Voi fi...soferul tau de lux,

Oricum nu ai putea conduce prin copilaria mea,

Adolescenta mea iti este…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 15, 2012 la 8:17pm — 2 Comentarii

Al treilea ochi

 

Doar gândul crează
Ce ochiul zăreşte,
Puterea privirii
Ce naşte un vis
Nu-i dată acelui
Ce vede orbeşte,
Ci orbului, care,
Deşi nu clipeşte,
Cu mintea deschisă
Lumina a atins.

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 13, 2012 la 10:51pm — 1 Comentariu

Caietul cu proza - fragment 2

Când au ajuns Barbu şi Răzvan, în Şaua cu Lac era tăcere. O tăcere disperată şi una tristă. Ştiam că nimic concret nu îndreptăţea tristeţea ce m-a cuprins, dar atât era de puternic simţământul, încât nu găseam cuvintele potrivite. Mă agăţam în gând de orice posibilitate, dar gândeam haotic, incoerent. Orice aş fi spus mi se părea inutil. Ceilalţi doi, fiind mai proaspeţi, au urcat pe Ineul. Eu am rămas cu Irinel dintr-o solidaritate nedefinită. Când am ajuns în dreptul Lalei Mici, care…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 8, 2012 la 9:59pm — 1 Comentariu

Poza ca eveniment, sau cinci poze intr-o viata...

Colectia de poze 1900, din care am publicat cateva, o am de peste doi ani. Am facut rost de o parte consistenta a ei de la un muzeograf, care o pastreaza cu sfintenie ca pe o mare valoare si o parte reprezinta poze de famile, adunate cu mare grija si restituite cu responsabilitate celor care le detin. Este fascinant ce mare pretuire au cei in viata pentru pozele celor plecati. Ele asigura intr-un fel nemurirea celor pozati, pentru ca nemurirea inseamna neuitare, si o poza impiedica, chiar…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 8, 2012 la 9:32pm — Nu sunt comentarii

Mai sarac cu trei sentimente...

Ce mult timp a trecut de atunci…Era la cateva luni dupa moartea socrului meu, ne-am dus cu totii, cei ramasi in viata, la gradina ce o aveam in afara orasului, unde l-am gasit si pe bunicul. Uitandu-se catre straturile de legume, fetita, ce avea sapte ani pe atunci, ne-a spus cu lacrimi in ochi: - Uite-l pe bunicul, il vad cu sosonii lui, cum ma fugareste printre straturi. Au mai trecut niste ani, copila a crescut cu bunica, ce o astepta zilnic, cand venea de la scoala, cu mancarea pregatita si… Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 8, 2012 la 9:14pm — 3 Comentarii

De 3x cuvinte

Aveam in liceu un profesor de filozofie care iubea un principiu: Masura omului o dau faptele si nu vorbele sale!... O spunea cu seninatate, dar faptele sale erau mult in urma vorbelor, mereu si pentru totdeauna, din pacate…La psihologie am aflat de asemenea ca exista o dualitate vorba ( favorabil-autocaracterizanta ) fapta ( obiectiv caracterizanta ), si cred cu tarie ca e asa, doar e plina lumea in jurul nostru de sfinti festiti, tradati de fapte.

Cuvantul primordial nu stiu care a fost,… Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 8, 2012 la 9:05pm — 2 Comentarii

Poveste fara sfarsit...

Era sfarsit de august, 2010, cea mai limpede luna a anului, intotdeauna urcam dupa 20 august si intotdeauna duminica, atunci cand altii coborau, in dimineata acelei zile, inainte de a-mi ingadui bucuria luminii dupa intuneric, am avut un vis, stiam cu certitudine ca am visat peste noapte, dar nu-mi aminteam nimic, incercand sa-mi amintesc, am observat ca, desi cortul era mic, eram orientat invers decat la culcare, invers decat vecinul meu – atunci am inceput sa-mi amintesc cum fiinta aceea… Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 8, 2012 la 8:52pm — Nu sunt comentarii

Cumpar ganduri...

Cumpăr...gânduri.



În urmă cu mulţi, mulţi ani, pe scările unei bănci importante din oraş, mergând să plătesc o rată la un credit apăsător, am trăit o întâmplare simplă, incredibilă, ce nu s-a mai repetat după aceea, dar care avea să-mi schimbe viaţa. Un bătrân cu părul lung, cu un chip frumos, atâta ştiu că avea un chip frumos, îngrijit, îmbrăcat ciudat, cu haine parcă din altă epocă sau din altă ţară, m-a oprit din drum, punându-mi mâna lui stângă pe mâna mea stângă, ne… Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 8, 2012 la 8:49pm — 1 Comentariu

Insinuare

Insinuare Mă doare Indiferenţa anilor Ce trec Înghesuindu-se în clepsidra Nerăbdătoare să macine Viaţa Înşelându-mă Singur Când o întorc Noaptea Să nu mă vadă Nimeni Spunându-mi Că pot să o iau mereu De la capăt.

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 7, 2012 la 7:45pm — Nu sunt comentarii

Tristeţea lumii, toată

Tristeţea lumii, toată 

 

Se mută porumbeii de la oraş la sat,

E viaţa austeră şi pieţele-s golaşe,

Containerele-s temple, bătrânii le-au furat,

E frig pe lângă hornuri în marile oraşe.



Se-alungă cerşetorii, creştinii-au încuiat

Bisericile, teatre cu false personaje,

Consilii…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 7, 2012 la 6:19pm — 3 Comentarii

Casa de piatra - fragment 2

M-am trezit devreme, am pornit cu noaptea în cap, să mă pot întoarce cât mai curând. Am umplut din nou coşul cu ciuperci, şi am pornit către casă. Apropiindu-mă de punte, m-am întristat. - Nu a venit, mi-am spus. Când am trecut puntea, Giovane a lătrat scurt alergând de după casă. L-am mângâiat,  îndreptându-mă către terasa laterală, pentru a goli coşul de ciuperci pe masă. M-am întors cu spatele la masă, să scot mai uşor rucsacul, şi atunci inima a început să-mi bată mai repede. În spatele…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 4, 2012 la 6:35pm — 2 Comentarii

Visele lor...

Visele lor sunt aşa: o facultate, un loc stabil de muncă, siguranţa zilei de mâine, casă şi maşină, cumpărături în supermarket la final de weekend, seri încheiate în faţa televizorului, poziţie socială, ignoranţă şi moarte. - Credeti ca nu e asa?...

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:58pm — 1 Comentariu

ITI IUBESC SINGURATATEA

Îţi iubesc singurătatea

Cum iubesc o zi de toamnă aurie…

Cu regretul verii

Şi căldura ultimei ninsori…

În suflet.

Îţi iubesc singurătăţile…

Aşteptând să întorci privirea…

După ce ai suflat în lampă,

Obosită de prea multul întuneric al

Acestei toamne

Neîmplinită iarnă…

Cu ghioceii în gând.

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:53pm — 3 Comentarii

"JURNALUL UNUI CITITOR" - GABRIEL BREBENAR

Note... > Omul e, de buna seama, o fiinta misterioasa. Capabil de faptele cele mai atroce, de crime abominabile, de cruzimi cutremuratoare, dar si creator de inepuizabile frumuseti. (…) Uneori acelasi om trece de la crima si bestialitate direct la smerenie si sfintenie. Cum se poate? (…) Ce este omul, domnule Immanuel Kant? > Am scormonit prin Kierkegaard. A fost posedat de o creativitate maladiva, incredibila, aproape la limita nebuniei. Cum au incaput atatea intr-un om? Prin el,…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:49pm — 1 Comentariu

Daca tot eram in varful scarii...

Daca tot eram in varful scarii, nu ierarhice , ci de lemn, intr-un echilibru relativ, cu o energie potentiala maxima ce se putea transforma instantaneu in energie cinetica, adica de miscare pentru necunoscatori, cu o viteza crescatoare pana la momentul t1 al impactului cu solul, deci fiind intrunite toate conditiile pentru a cugeta la nemurire, Newton, care nu s-a urcat in viata lui intr-un mar asteptand caderea poamelor rosii pentru a deduce legile fizicii, nedepasind nivelul mecanicii…bun…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:42pm — 3 Comentarii

Singuratate virtuala...

Omul , in general, isi traieste singur tristetile, dar simte nevoia sa-si impartaseasca bucuriile…Asta in lumea reala. In Virtual poate sa-si impartaseasca orice simtamant, de bine, de rau, simplu, sofisticat, fara a fi caragios, spun asta pentru ca in real daca incepi sa te plangi, esti marginalizat fara sa-ti dai seama, oamenilor nu le place suferinta reala a celorlalti, nimeni nu participa cu drag la ea, toti vrem doar fericire…in real.

            In virtual acceptam si analize…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:24pm — 2 Comentarii

" Lumea in doua zile" - o carte cat o lume...

"Lumea in doua zile" O carte, un scriitor, o lume ce se povesteste, aproape singura, in doua zile. O multime de lumi paralele, pornind toate din banala existenta a lui Antipa. Incredibila si fascinanta poveste scrisa de George Balaita, scriitor consacrat in 1975 cu aceasta minunata carte, cartea anului pe atunci, premiul Uniunii Scriitorilor, provincial din Bacau pana cativa ani mai tarziu. Am zarit cartea in biblioteca si mi-am amintit cum am cautat cartea in librarii, cativa ani, eram in…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:19pm — 9 Comentarii

Casa de piatra - fragment 1

CASA DE PIATRĂ

 

             

 

 

- De ce în poveştile tale eroul, întotdeauna, pierde trenul? m-a întrebat Irina. De

ce mereu trăieşte sub semnul regretelor?

- Pentru că asta se întâmplă cel mai des. Toţi am pierdut cel puţin un tren, poate mai multe, începând din adolescenţă, până la maturitate. Pierdem trenul dintr-o mie de motive – neînţelegerea mesajului, superficialitatea analizei mesajelor verbale sau non verbale ale…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 1, 2012 la 7:01pm — 4 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor