Marian Bunescu's Blog (68)

Visele lor...

Visele lor sunt aşa: o facultate, un loc stabil de muncă, siguranţa zilei de mâine, casă şi maşină, cumpărături în supermarket la final de weekend, seri încheiate în faţa televizorului, poziţie socială, ignoranţă şi moarte. - Credeti ca nu e asa?...

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:58pm — 1 Comentariu

ITI IUBESC SINGURATATEA

Îţi iubesc singurătatea

Cum iubesc o zi de toamnă aurie…

Cu regretul verii

Şi căldura ultimei ninsori…

În suflet.

Îţi iubesc singurătăţile…

Aşteptând să întorci privirea…

După ce ai suflat în lampă,

Obosită de prea multul întuneric al

Acestei toamne

Neîmplinită iarnă…

Cu ghioceii în gând.

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:53pm — 3 Comentarii

"JURNALUL UNUI CITITOR" - GABRIEL BREBENAR

Note... > Omul e, de buna seama, o fiinta misterioasa. Capabil de faptele cele mai atroce, de crime abominabile, de cruzimi cutremuratoare, dar si creator de inepuizabile frumuseti. (…) Uneori acelasi om trece de la crima si bestialitate direct la smerenie si sfintenie. Cum se poate? (…) Ce este omul, domnule Immanuel Kant? > Am scormonit prin Kierkegaard. A fost posedat de o creativitate maladiva, incredibila, aproape la limita nebuniei. Cum au incaput atatea intr-un om? Prin el,…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:49pm — 1 Comentariu

Daca tot eram in varful scarii...

Daca tot eram in varful scarii, nu ierarhice , ci de lemn, intr-un echilibru relativ, cu o energie potentiala maxima ce se putea transforma instantaneu in energie cinetica, adica de miscare pentru necunoscatori, cu o viteza crescatoare pana la momentul t1 al impactului cu solul, deci fiind intrunite toate conditiile pentru a cugeta la nemurire, Newton, care nu s-a urcat in viata lui intr-un mar asteptand caderea poamelor rosii pentru a deduce legile fizicii, nedepasind nivelul mecanicii…bun…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:42pm — 3 Comentarii

Singuratate virtuala...

Omul , in general, isi traieste singur tristetile, dar simte nevoia sa-si impartaseasca bucuriile…Asta in lumea reala. In Virtual poate sa-si impartaseasca orice simtamant, de bine, de rau, simplu, sofisticat, fara a fi caragios, spun asta pentru ca in real daca incepi sa te plangi, esti marginalizat fara sa-ti dai seama, oamenilor nu le place suferinta reala a celorlalti, nimeni nu participa cu drag la ea, toti vrem doar fericire…in real.

            In virtual acceptam si analize…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:24pm — 2 Comentarii

" Lumea in doua zile" - o carte cat o lume...

"Lumea in doua zile" O carte, un scriitor, o lume ce se povesteste, aproape singura, in doua zile. O multime de lumi paralele, pornind toate din banala existenta a lui Antipa. Incredibila si fascinanta poveste scrisa de George Balaita, scriitor consacrat in 1975 cu aceasta minunata carte, cartea anului pe atunci, premiul Uniunii Scriitorilor, provincial din Bacau pana cativa ani mai tarziu. Am zarit cartea in biblioteca si mi-am amintit cum am cautat cartea in librarii, cativa ani, eram in…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 3, 2012 la 9:19pm — 9 Comentarii

Casa de piatra - fragment 1

CASA DE PIATRĂ

 

             

 

 

- De ce în poveştile tale eroul, întotdeauna, pierde trenul? m-a întrebat Irina. De

ce mereu trăieşte sub semnul regretelor?

- Pentru că asta se întâmplă cel mai des. Toţi am pierdut cel puţin un tren, poate mai multe, începând din adolescenţă, până la maturitate. Pierdem trenul dintr-o mie de motive – neînţelegerea mesajului, superficialitatea analizei mesajelor verbale sau non verbale ale…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Noiembrie 1, 2012 la 7:01pm — 4 Comentarii

Caietul cu proza - fragment 1

Am urcat cu maşinile până la Valea Blaznei, le-am parcat la cabană şi ne-am oprit

să admirăm Munţii Bârgăului, Călimanii şi superba vale a Someşului, atât cât se vedea de la altitudinea la care eram. Ne-am pregătit rucsacii, ne-am încălţat bocancii şi am pornit spre destinaţie. Ne aşteptau trei vârfuri de peste două mii de metri şi apoi lacurile Lala Mică si Lala Mare, unde vroiam să asezăm tabăra. În urmă cu douăzeci de ani nu era mare lucru. Am trecut pe lângă exploatarea minieră,…

Continuare

Adăugat de Marian Bunescu la Decembrie 11, 2011 la 11:37am — 5 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor