cîţi de mine mă întemniţează

cîţi vor să-mi fie frică

şi cîţi vor bătea cuie fără să-i opresc

pentru mine doar pentru mine

ei vor rămîne toţi acei băieţi frumoşi să ies

din întuneric

fără nicio rugăciune.

cînd rosteşti cuvîntul pulă

buzele se rotunjesc pe “pu”

şi se deschid pe “lă” pentru mai multă putere

altfel

ratăm o mare emoţie

ratăm viaţa.

mă lungesc pe oamenii ăştia morali

cum m-aş lungi pe masa de la morgă

să-i dau ceva din mine

pentru că e foarte foarte rece

şi fără îndoituri.

am văzut un clip

în care o tipă aproape dezbracată arunca toporul de la vreo 10 m

să-i fi văzut muşchii şi curul

să-i fi văzut puterea

a repetat asta de vreo zece ori fără să obosească şi atunci

mi-am spus că mişcarea pulii prin poezie

înfige.

...

starea de a fi în stare

cei mai mulţi trag de sulă

ca de mister fantastic

vor să salveze lumea şi nu-i rău

pe cînd eu sunt…

cînd ne ducem dracului

ne ţinem de ceva

pentru că niciodată nu va mai fi la fel

şi în nemernicia aia mişcăm limba 

ne spunem unul altuia corpuri

şi nu te mai văd goală

nu mă mai vezi gol

ne ştergem buzele.

am vrut sa o scriu aseară

la început mi-a fost lene

apoi am vrut doar s-o trăiesc

acolo

în fotoliul ăla

unde nici măcar n-am încercat

şi am preferat să fumez

să dau pe gît o bere bună

ştiu că ar fi fost o poezie ok

dar mi-am spus

că uneori e mai bine să renunţi la ele

şi să îţi imaginezi un singur om

care arde.

am dat de-o gaură

şi ea se uită la mine

ne facem loc.

Bukowski spunea că dragostea e un cîine venit din iad

aşa am ajuns să fiu acel cîine

şi m-am pişat de-aiurea

am lătrat

am schelălăit

am făcut de toate

ca un cîine cu pula pe-afară

şi pentru că eram tot o dragoste

chestia asta nu a fost primită prea bine

aşa că mă întorc în iad

şi încă cred

că sunt acel cîine.

de fiecare dată cînd scriu
cuvintele se repetă
e ca şi cum m-aş duce la pîine două străzi mai încolo
fără niciun fel de emoţie
fară nicio întrebare
şi cînd ajung acolo
cumpăr o pîine
poate două şi e ok
dar indiferent cîte cumpăr
se termină
şi apoi trebuie să ies iar şi iar
şi nebunia asta pare ca are mai mult sens
decît are acel neînsemnat lucru din mine.

sunt în bucătărie şi dau din mîini,

mă gîndesc la ea şi nu doar

la fel de bine puteam să fiu în living ori în dormitor

chiar şi în tramvai gîndurile astea nu se schimbă niciodată şi vreau să îmi pun dulceaţă pe o felie de pîine unsă cu unt în timp ce zîmbesc

şi pentru că asta ar putea trece drept poezie

iar netul e plin de d-astea

încă mă gîndesc la ea

şi dau din mîini

deşi nu mă simt în niciun fel

după ce am mîncat dulceaţa,…

e o tampită

o melodie în căştile unui surd

să nu se vadă cum se crapă

cum se crăpau pereţii la cutremurul din 77

deşi pe vremea aia habar n-aveam că lumina e şi ea o crăpătură  

şi i-am zis tatălui meu

tată

ce mă fac cînd nu mai pot!? 

cred că dumnezeu mă strînge între degete,

mă face să mă simt degete

şi nu ştiu cum să îi spun

că nu m-am descurcat niciodată mai bine!

Ce legătură am eu cu oamenii!? Se pare că niciuna şi asta pentru că mi-a pierit cheful. Am încercat să localizez momentul cînd s-a întîmplat, dar se pare că am rămas fără timp şi fără spaţiu cu mult înainte de, şi dacă cineva are vreo vină, eu sunt singurul vinovat. Percepţia mea despre lume e mult prea simplă şi adesea nepotrivită cu celelalte, dar mai ales cînd vine vorba despre dragoste, pentru că din ea se naşte tot ce putem cuprinde sau nu; din ea se nasc porumbei şi inimi, se nasc nori…

cei mai mulţi s-au împrăştiat în literatură fără dragoste

pe cine iubim,

pe cine urîm,

pe cine nu

şi totuşi avem o singură inimă

şi nimeni nu poate spune că am închis ochii.

Vorbeam ieri cu nepotu’ despre neputinţă, despre oamenii ei şi mă pierdeam în propoziţii, în fraze, în speranţa că nimicul nu e în zadar şi cu cît vorbeam mai mult, cu atît îmi era şi mai silă de mine, de noi, de dreptatea noastră, de tăcerea, de fututul, mai ales de aparţine şi de ţigările fumate pentru că nu pot să-mi pun gîndurile într-o ordine…altfel nu m-aş trezi că am început aşa cum am terminat.

Gol, al dracului de gol!

Şi simt, şi ştiu că undeva pe aici sunt şi ţoalele…

am deschis toate uşilea alea împuţite şi nimic

dar holul nu se oprea acolo

asa că am mers şi am mers…

la un moment dat dau de o tipă care mă întreaba ce caut

 …că am deschis toate uşile alea împuţite şi nimic!

ne uitam unul la altul cînd

şi-a făcut un cur mare

şi m-a cuprins.  

nu o vom ajunge niciodată

cu mîinile

cu picioarele cu tot ceea ce credem

şi ni se pare

aş bea ceva şi pentru că mi-e silă

mi-e silă de căldura pe care mi-o dau organele în care mă bag de-o viaţă

în pula mea daca aş fi o cometă

aş trece!

le fac scurte

şi asta pentru că jumătate din viaţă am fost timid

iar în cealaltă mi-a plăcut să povestesc

să rîd

să visez şi să mă doară

plus în tot ce mai am de făcut

şi n-am nimic împotrivă să se tragă în mine

să se tragă

uite cum cad!

ştiu că nu sînt un înger

dar nu-mi pot bate joc de ea

şi mă apropii

întotdeauna mi-am spus

că de data asta am s-o fac mai bună

poezia în care bărbaţii pot

şi femeile devin bărbaţi unde toate

par altceva

nici măcar noaptea ei

în care mă bag să respir

deşi respir

ăsta e golul în care cad.