Blogul lui Paparuz adrian -- Arhiva Noiembrie 2009 (9)

spovedanie

îţi răvăşisei părul

soarele curgea peste umerii tăi



erai goală pe un pat zugrăvit

de o minte bolnavă



undeva in univers

timpul devenise iubire



te-aş fi minţit că te urăsc

doar aşa ca o răzbunare



erai mai frumoasă

decât aş fi vrut



şi cuvintele deveniseră stele





mureai singură

chiar dacă

înlăuntrul tău mai era cineva



iar ţipătul îndoielii

semăna atât de mult

cu cântecul… Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 25, 2009 la 9:04am — Nu sunt comentarii

balerina timpului

fluierai a duminică

deşi era încă joi

joia neagră

când Iuda îşi numără arginţii

dar tu nu ştiai asta

şi nici nu ţi-ar fi păsat



fluierai a duminică

în fiecare zi

şi făceai piruete largi

într-o lume prea strâmtă

aşa cum te învăţase cândva

bunica în curtea ospiciului



fluierai senină

cu ploaia despicată pe umeri

numărând savant

toate secundele

despărţirii de mine



ar fi târziu acum

să opresc… Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 21, 2009 la 1:53pm — Nu sunt comentarii

hipnotica

tu visezi



cu ochii deschişi



fără să ştii că visurile tale

se aşează pe ramuri

pe poteci

pe parbrize



aşa

ca un abur

ca un descântec



cum miraţi trecătorii hulpavi

înhaţă

gratuit

un vis pe jumătate

unul întreg



visezi atât de frumos

încât pe nesimţite

lumea este mai bună



un adolescent a dăruit chiar locul

unei bătrâne în troleu

un senator a donat

averea unui… Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 17, 2009 la 7:48am — Nu sunt comentarii

numărătoare inversă

timpul meu stă pe perete

e acolo de când am venit

(într-o miercuri

înainte de paşti)



nu mi-l amintesc chiar de atunci

ci doar de când îl aud

în fiecare zi şi noapte



a fost al bunicului

al tatălui

prietenia lor a fost scurtă



timpul meu are rotiţe

din ce în ce mai mici

din ce în ce mai puţine



e bine că e aşa

în fiecare zi

încap tot mai greu la mine în suflet



ieri

de pildă

timpul… Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 13, 2009 la 11:36am — 1 Comentariu

icoană pe sticlă

susurai legănată
cuvinte moi
frământate
după ureche

răvăşită
cu lacrimi uscate
adăpai fericită
egrete fugărite din rai

te aşezasei firesc
tocmai la începutul sfârşitului
între ceva
şi altundeva

doar puţin obosită
îmi ascultai paşii
pe coridorul pustiu
dintre tine şi viaţă

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 12, 2009 la 9:02am — Nu sunt comentarii

vis de înger

tiptil
te visam goală
dansând pe frunze de nuc

mirosea a mere coapte
a porumb fiert şi a tristeţe

bărbaţii aveau ochii de sticlă
şi palmele lor îţi căutau sânii

râdeai
cu aripile atârnate
de cel mai înalt castan

dansai cu braţele-n cer
flamingo prin eden

tiptil erai iarăşi femeie
lumea creştea în pântecul tău
iar eu nu ştiam dacă am dreptul
să mă trezesc

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 11, 2009 la 3:59pm — Nu sunt comentarii

goliciune

fecioarele din Anora

coboară goale dimineaţa în sat

şi păşesc uşoare pe rouă





râsul lor seamănă cu primăvara

şi sperie de moarte nevestele somnoroase



bat la porţile bărbaţilor cu două inimi

le cântă într-o altă limbă

apoi fug



fug obosite în mare

să-şi hrănească pescăruşii cu vise

şi sânii cu dor



fecioarele din Anora

nu-mbătrânesc

vin de la începutul eternităţii

în căutarea unei inimi

pentru… Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 9, 2009 la 8:33am — Nu sunt comentarii

apocalipsa

apoi vom crede c-am murit ,

acoperiţi de rouă ,

în aşteptarea Celui Biciuit

vom bâjbâi lumină nouă ...



nu vom avea destui genunchi

să ne târâm prin tină ,

prin mărăcinii toţi mănunchi

ca să cerşim puţină milă



doar strigăt vom mai fi ,

de întuneric

ne-om căuta şi morţii în morminte ,

un hohotit de diavol , luciferic ,

ne va-nsoţi prin suflet şi prin minte



nu vom avea destule mâini ,

să strângem

pe lângă… Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 7, 2009 la 9:00am — Nu sunt comentarii

speranta

Atunci când drumul vieţii

În cumpănă stă zile,

Când te înghite noaptea

Şi-n ochi nu mai ai stele…

Când paşii grei îţi poartă

Povara umilinţei,

Şi te ascunzi de soartă

Înghenunchind credinţei,

Atunci când lungă pare

Secunda de aşteptare

A lacrimii ce-ţi cade

Pe mâini,în întuneric,

Atunci când totul piere,

Din tot ce ai iubit,

Când sufletul se pierde

Şi dorul e cumplit,

Atunci ridică-ţi ochii,

Şi chiar de-i beznă… Continuare

Adăugat de paparuz adrian la Noiembrie 4, 2009 la 10:20am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor