Antonella Mocanu's Blog (9)

Renaștere

Împins către

tenebrele adâncului

aproape de urletul 

sălbaticului pustiu

în valea eternelor 

umbre 

arde

se topește 

durerea crește

cu fiecare secundă 

care trece

curg lacrimi de sânge

scrum și fum

plutește deasupra

ființa umană

renaște

se ridică într-un

zbor de aripi albe

spre zori de lumină 

prinde contur 

în azur

de răsărituri…

Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Februarie 18, 2014 la 3:31pm — 2 Comentarii

A mai trecut o zi

A mai trecut o zi

o zi  în linişte adâncă

cu aromă de cafea

şi gust de ploaie târzie

o zi fără tine

când mă cufund în mine

te regăsesc acolo

în noianul de gânduri.

 

A mai trecut o zi

fără să te cuprind cu privirea

să mă prind în a ta îmbrătişare

o zi în care lumea-i pustie

şi margini de ceruri

se-nălbesc de lumină

în care aridul din mine

se decojeşte în fâşii de…

Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Iunie 27, 2013 la 3:24pm — 3 Comentarii

Durerea ta răsfrântă

În adânc de noapte
se auzeau lacrimi
în cădere
atunci am văzut
durerea ta răsfrântă
pe soclul inimii,
trăită-n tăcere,
pe care și talpă pământului
adânc o simțea,
tâmpla zvâcnea sub
sărutul ce abia se contura
ai rămas tăcut în
îmbrățișarea mea
suferința se estompa
suspinul se pierdea
printre genele dimineții
un zâmbet creiona
pe chipul tău calm
împăcarea cu sine.

Adăugat de Antonella Mocanu la Aprilie 23, 2013 la 10:52pm — 6 Comentarii

Acolo

Acolo



Acolo

în drumul de dincoace

în lumina slabă de candela

ce străjuieşte căi neumblate

atât de pustii.



Acolo,

unde vuietul vântului îşi şuieră

apriga furie, printre crestele

de granit ale munţilor, printre

florile sale de colţ.



Acolo,

printre astrele nopţii

un punct dintre infinit

şi nimic, în ungherele ascunse

ale inimii.



Acolo,

în lumea de dincolo de

realitatea existenţei… Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Martie 8, 2013 la 6:43pm — Nu sunt comentarii

Aşteptare

Aşteptare

 

 

Se ţes fire de iarbă în verde covor

şi munţii se oglindesc în cristalul

izvoarelor  cu ape line

cu azi se împleteşte firul

      zilei de mâine,

în zi de lumină cu faţă senină

şi cer de clară oglindă.

chipul tău a rămas

      impregnat ,

în memoria târzie a clipei,

eşti prea departe şi totuşi,…

      totuşi aproape,

sălcii pletoase mângâie maluri de râu,

fărâme de…

Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Mai 30, 2012 la 4:30pm — 14 Comentarii

Depărtările

Depărtările mă cheamă,

cu glasul  lor de ecou .

Mă  cheamă să  mă alatur

 zării albastre,

pline de stele şi de

raze de soare.

 

Depărtările mă strigă,

iar  timpul se opreşte în loc,

pentru a păstra intacte gândurile

şi îngerii văzduhului

stau strajă la,

poarta amintirilor.

 

Depărtările mă aşteaptă

pe potecile lor infinite

unde se întâlnesc speranţele

iar cupa…

Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Mai 22, 2012 la 3:15pm — 4 Comentarii

Neliniştea

 

 

 

Neliniştea roade-n tăcere,

sufletul ce picură lacrimi de sânge ,

se ridică spre ceruri,

s-azvârlă-n adâncuri,

priveşte chipul ce amarnic plânge.

 

Neliniştile urcă pe crestele munţilor,

să mângâie a lor rocă,

tulbură valurile mărilor,

scutură crengile arborilor,

răscolesc natura.

 

Neliniştile se-nfiripă în gânduri,

vânează speranţele,

creează tenebroase…

Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Mai 18, 2012 la 4:30pm — 7 Comentarii

Noi oameni

 Noi oameni, sămânţă de stele,

născuţi din al Terrei verde covor,

ieşim din noaptea întunecoasă,

la lumină, călăuzitoarea paşiilor.

 

Noi oameni, minunate fiinţe,

ce înfruntăm, aprigi furtuni,

cautăm  frumosul vieţii,

în noi şi în ceilalţi, în ploaie de aştrii.

 

Noi oameni, trecători ca şi clipele,

eterni în memoria pietrei cioplite,

ne asemănăm cu nisipul  plajelor ,

dogorât de arşiţa…

Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Mai 13, 2012 la 3:30am — 9 Comentarii

Lacrimi curate de rouă

……

 

 

Lacrimi curate de rouă

se ascund în petalele florilor,

atunci când plouă,

dar cine oare ştie,

unde se ascund visele spulberate,

şi inimile-ndurerate.

pe unde călătoreşte vântul,

şi de ce-i aşa de iute gândul,

de ce soarele şi luna,

se aleargă întotdeauna.

 

Viaţa însăşi-i un mister 

ce-l descifrăm 

pe firul subţire al zilelor,

în oglinda clară a timpului

în…

Continuare

Adăugat de Antonella Mocanu la Mai 6, 2012 la 8:00pm — 10 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor