CAMELIA STARCESCU's Blog (10)

Nepereche

 

 

Roșie

Ca sângele rătăcit prin artere

Bolnave;

Neagră

Cum niciodată, noaptea…

Albă,

Dacă n-ar fi fost atât de târziu

Pentru zăpezi mântuitoare;

Curcubee furate unor ochi…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Ianuarie 16, 2016 la 10:53pm — 1 Comentariu

Sunt tu!

Sunt tu!

 

„(...)Bateţi şi vi se va deschide!”

(Evanghelia după Matei, 7/7)

 

Uşi. Uşi de lemn. De metal. De plastic. Cu balamale. Sau glisante. Uşi cu broască sau cu yală, aşteptând o cheie să le însufleţească, măcar aparent, nemişcarea. Uşi cu senzori, deschizându-ni-se-n faţă la simpla apropiere. Uşi încuiate. Sau zăvorâte, ca-n străvechime. Uşi – protejându-ne…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Mai 5, 2014 la 8:51am — Nu sunt comentarii

Mi-a spus

Era o duminică de primăvară. În biserică. Mi s-a aşezat în rugăciune şi mi-a spus:

„Lasă întrebarea şi gândul. Lasă căutarea şi tristeţea. Lasă oamenii să treacă străini pe lângă tine, fără să te atingă. Lasă timpul să rânduiască timpurile. Înalţă-ţi aripile pentru zbor – eu voi ţine deschis pentru tine cerul, ca deschise să-ţi fie, pe pământ, toate drumurile ce-ţi sărută paşii. Lasă răul, şi urâtul, şi mizeria lumii să te ocolească, fără să te…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Aprilie 23, 2014 la 7:31pm — 1 Comentariu

De-a fi!

De-a fi!

 

Mi s-a făcut de-a ieri, şi azi, şi mâine

Şi de-o statornică lumină în fereastră

Cum i se face spicului de pâine

Şi ne-muririi de Iubirea noastră...

 

Mi s-a făcut de Facere, Iubire,

De-a despleti în rugi târzii păcatul

Mi s-a făcut de-a nu muri-murire

Şi de-a trăi frumos neîntâmplatul.

 

Mi s-a făcut de gând şi de tăcere

De-a muguri albi nuntiţi în primăvară

Mi s-a făcut din inimă -…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Martie 30, 2014 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

Mesteacănul de lângă bloc

 

          Ar fi putut să crească în pădure, lângă alţi fraţi ai săi. Să-şi fluture în vânturi nebune crengile diafane, ca nişte voaluri de mireasă. Să zâmbească verde, dansând copilăreşte pe triluri vesele de păsări. Ar fi putut, desigur, să aibă o soartă mai bună. Pentru el, însă, cineva a hotărât altfel...

          I-a fost sortit să trăiască în mijlocul unui oraş, lângă un bloc cenuşiu, cu patru etaje. Îşi avea locşorul lui, undeva, lângă colţ, aproape de…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Martie 29, 2014 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

IUBIM, Doamne!

IUBIM, Doamne!

IUBIRII mele, de dincolo de viaţă, de dincoace de moarte…

 

Răstigneşte-mă

Pe crucea Iubirii

Şi bate-mi în palme cuiele

Tuturor cuvintelor tale nerostite...

 

Răstigneşte-mă

Şi lasă spinii trăitelor…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Martie 20, 2014 la 8:57pm — Nu sunt comentarii

Cântecul mierlei, dimineaţa...

Cântecul mierlei, dimineaţa

 

Cum arată dimineţile voastre? Ce culoare au? Ce parfum? Ce formă? Asta dacă au aşa ceva... Cum sunt ele, pur şi simplu, înainte/după/în loc de a intra pe facebook şi a vă saluta prietenii virtuali cu un gând, o poezie, un cântec? Înseamnă ele ceva pentru voi? Sau nu sunt decât momentul acela urât, în care ştim că trebuie să sune ceasul pentru că trebuie să mergem la serviciu sau la şcoală? Momentul de început al…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Martie 9, 2014 la 4:58pm — 3 Comentarii

Interviu cu firul de iarbă

Interviu cu firul de iarbă

 

 

          Sfârşit de iarnă. Şi, totuşi, cerul mai aruncă peste noi frânturi de alb. Ne scuturăm plictisiţi, c-un dor nebun de primăvară. De verde crud. Ca-n poezie: „Te mai văd, te mai aud...”. Dintre toate, cel mai verde, cel mai crud – firul de iarbă. Şi, ca să-l audă şi alţii, ziarist cam făr’ de cauză fiind, îl inviţi, cu fantezie cu tot, să răspundă câtorva întrebări. Pur şi simplu. Sau pure şi…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Februarie 21, 2014 la 5:50pm — Nu sunt comentarii

AMIN, zic vouă

Plecase în lumea-fără-DOR. Într-o zi însorită de început de an. Şi de sfârşit de lume. Plecase singur. Îmbrăţişând, ca într-o izbăvitoare răstignire, cerul. Acelaşi cer care refuzase, cumva, să se deschidă şi pentru ea, acum, când îl găsise. Acelaşi cer ce se rupsese definitiv, în infinite albastruri mici, ce-i pătrunseră instantaneu în suflet, în trup, în sânge şi-n lacrimă. Ca-ntr-o oglindă spartă, în a cărei lucire nu-ţi mai poţi găsi nicicum imaginea întreagă. Recompunând-o, pentru…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Februarie 14, 2014 la 6:37am — 1 Comentariu

Nu suntem îngeri...

Trec zile în şir în care ni se pare că trăim. Ne amăgim că ceea ce ni se întâmplă putem numi viaţă, din comoditate, însă, şi mult prea rar din conştienta asumare a unei atari realităţi. Mai degrabă vieţuim, zic, prizonieri voluntari în labirinturi de compromisuri şi gesturi mecanice, care ne reprezintă sau nu, ne fac sau nu bine, ne fac sau nu plăcere... Acceptăm alături oameni care ne mint, cu talent sau fără, oameni care ne calcă în picioare demnitatea, sufletul, viaţa... Tăcem.…

Continuare

Adăugat de CAMELIA STARCESCU la Februarie 2, 2014 la 6:30am — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor