Blogul lui Roxana Sonea -- Arhiva Aprilie 2010 (4)

unhappily ever after II

Magda caută balconul de la care femeia scuturase covorul însă nicio clădire nu mai seamănă cu aceea. Unde-s cârligele de pe acoperișuri se întreabă, căci acestea dispăruseră la fel ca și mirosul.



Discuţia îi stăruie în minte tot drumul. La intrare în apartament îşi aruncă pantofii, poşeta, hainele şi din obişnuinţă se duce glonţ la birou. Concretul era acum, în camera dezolantă, în haosul care îi rămăsese în urma plecării lui Darius. Era ca o perdea a morţii de idei pe care când o… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 25, 2010 la 12:32am — 2 Comentarii

unhappily ever after



să nu crezi nimic



Cunoştinţă îi făcuse Rachela, o funcţionară de la etajul doi care într-o pauză i-a mărturisit că e cel mai atrăgător bărbat pe care-l cunoscuse. Cunoştinţă e poate prea mult spus, deși o fotografie poate spune multe. De exemplu că n-are un sindrom Down, că n-a făcut box de performanță, că n-are un început de chelie şi că n-are dantură de britanic. Magda îşi netezeşte părul cu grijă în timp ce merge spre cafeneaua… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 22, 2010 la 4:00pm — 2 Comentarii

să fii luat la bașcă



Adevărul e că societatea-i cam dădea de furcă. Dar cui îi e ușor în societatea de azi când stai în fața unui computer timp de zece ore pe zi. Lumea virtuală în care nu trebuie să te speli sau să arăți bine devine atractivă și rămâi acolo, avatar, chiar dacă în lumea respectivă nu se fac schimburi de fluide.



Bașcă Laurențiu Anton era un astfel de personaj, angajat, programator prevăzut cu toate detaliile tehnice specifice: calculat, introvertit, metodic, analist, acerb… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 19, 2010 la 10:30pm — 19 Comentarii

Birtul din răscruce

La început îl priveau curioși însă cu timpul s-au obişnuit. Bătrânul era ca un mobilier de cârciumă: vechi, îmbibat cu miros de alge şi apă de mare, ședea mereu la aceeași masă, privind către țărm. Îl observau copiii care se așezau lângă el atunci când părinții povesteau despre ultima furtună sau despre ultimul vas întors în port. Oamenii se înjurau, se îmbrânceau iar în timpul iernii dispăreau, cu copiii lor cu tot. Nu vorbeau cu el și dacă i-ai fi întrebat niciunul n-ar fi putut să spună… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 16, 2010 la 5:37pm — 8 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor