N-am plâns de mult la un film. Până azi. Film realist, despre familie, m-am smiorcăit vreo 15 minute. Au folosit trucuri sensibilizatoare: personajul pricipal nu îşi îngăduie să plângă, deci privitorul plânge cu sughiţuri ca să compenseze. Sunt sensibiloasă şi obosită. Ieri am început practica la chirurgie. Am avut norocul de a fi luată în primire de o asistentă cu sentimente. Nu că n-ar avea… Asistentele, spre deosebire de medici, mai au sentimente umane, nu foarte ascuţite, dar există. Am… Continuare

Despre ce poate scrie omul mai cu drag și mai cu sârg decât despre dragoste. Primul meu amor s-a întâmplat să fie unul foarte urât. De fapt, mă exprim prost. Adică, eu proastă și el urât. S-a întâmplat cândva demult, când gândeam mult mai puține, nu că acum aș gândi mai multe, căci femeile nu-s complexe, ci doar complicate. Dar atunci mi-a picat cu tronc, într-o secundă, Miță. Pe Miță l-a nenorocit Domnu’ trimițându-l pe-o stradă plină de fete. Mai mici, mai mari, mai românce, mai unguroaice,… Continuare

text inspirat de o întâmplare adevărată -



- Puiule, adu-mi, te rog, săpunul.

El fuge repede, se împiedică stângaci de pragul ușii, trece prin holul casei până în baie.

- Mulțumesc.

Îl sărută pe frunte, iar el o privește mândru. Ia săpunul și îl trece de-a lungul spatelui copilului, apoi încearcă apa din oala de pe sobă cu un deget.

- Perfect. Dănuț, hai mai aproape…



***



Seducător, Dan ridică o… Continuare

Dacă o melodie ar putea fi redată în picturi sau în scris, sau dacă miresme s-ar strecura prin difuzoarele televizoarelor pentru a completa acțiunea, arta ar lua noi dimensiuni. E inutil să descrii disperarea unei frumuseți într-o noapte în care decorul e o piesa a lui Albinoni în sol minor. O noapte în care cheile se preling asupra partiturilor asemeni degetelor violoniștilor, ascultătorii se preling în scaunele sălilor și tăcerea de-a lungul pereților. E un sentiment inutil de explicat, așa… Continuare