Vasile(Marius)Gîrniță's Blog (94)

Scrisoare din far

 

Îți scriu din farul meu,
ciclop privind în noapte.
- Am rătăcit pe mări
aici mi s-a rupt barca,
de stâncile abrupte
care-au mușcat cu poftă.
Fiind acum gândirea și respirarea
și elanul,
un soi de voință,
măturând întunericul cu farul.
Șoptesc, abia, cuvântul,
în sacră taină noaptea:
- Salvați-vă voi suflete
pierdute pe cuprins!
Cuvânt purtat de raze
și înțeles de groaza,
tăcută, din abis.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 26, 2011 la 8:22pm — Nu sunt comentarii

Saturnalii (angoasă)

 

Vine o vreme când

trebuie să spun

numele tuturor lucrurilor

și moștenire voi lăsa

numele lor,

așa cum le-am deprins,

învățate, de la zeul disperat

al lucrurilor înconjurătoare

și apropiate.

Atât de apropiate(...)

că mă strângeau dureros

peste pieptul

oprit la jumătatea respirării.

De aceea a trebuit să mă mor,

pe mine însumi, o singură dată,

dar violent, din fiecare în parte.

Acum va trebui să învăț

numele…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 25, 2011 la 7:31pm — Nu sunt comentarii

Frontera hacia el abismo

Frontera hacia el abismo

 

Milagrosamente, veo cómo cambia

mi mundo,

con cada maravilla

en la jaula del tiempo

que pasa.

Con el hombro

tiro las cuerdas de los antiguos barcos

y sólo las anclas

siguen rayando el fondo del mar.

Y parece que rumores de alas crecen

y un hambre desconocido

devora el cielo y la tierra

con todo lo que tienen.

Otro misterio,

del que amanece,

anormalmente lento, el anochecer

llevado en…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 23, 2011 la 12:11am — Nu sunt comentarii

Tonalitate timpul

(a se fredona melodios

o perioadă mai lungă,

pe tonalități joase)

 

S-a dezvățat de mine,

dimpreună, timpul

și temător de carnea

muritoare-n el.

- Nu te teme timpule,

te voi măsura

din toiul facerii mele

și te voi nunti cu osul

când voi fi minereu de preț.

Nu am să te părăsesc,

o să-mi obișnuiesc cuvintele

să te cheme pe nume:

numele celui existând

în afara tuturor,

însă curgând cu fiecare

atunci când îi vine…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 22, 2011 la 11:23pm — Nu sunt comentarii

Colind

 

Petrecere păgână

este atârnarea în trup

și barbar cuvântul

care înalță imnuri

pentru aceasta.

Doar infinitul

curgând prin sânge,

îi poate acoperi vărsarea.

Trupuri grele spânzurând

prin porțile

deschise către cer,

în nopțile în care

nemurirea se aude cântând.

Animalic și bucuros

m-aș lepăda de mine,

însă nu cunosc către ce

și mai ales unde.

De aceea, constrâns fiind,

întâmpin trecerea, statică,

a timpului,…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 22, 2011 la 1:24am — Nu sunt comentarii

Lupta cu timpul

 

Mereu am crezut

că avem nevoie de trupuri noi,

de rezervă,

pentru a ne putea lupta

cu îngerii.

Aidoma sfinților

care au terminat,

până la urmă,zugrăviți,

în puținătatea trupului

și timpului lor.

Mai simplu și la îndemână

este să se scrie basm,

pentru a amăgi

zbaterea aripilor

și puterea de foc și aramă

a îngerilor neadormiți.

Nu știu dacă nemurirea

se poate cumpăra,

ca un mormânt în cimitir,

însă nici de…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 19, 2011 la 10:02pm — Nu sunt comentarii

Poemul cuvintelor scrise

Cuvânt.

Cuvânt, cuvânt!

Cuvânt?

- Cuvânt;

cuvânt scris.

 

- S-a scris cuvântul

răstignindu-l în forme,

necunoscute curgerii lui vii.

Ca un tablou trist,

peste care se depune timpul,

în forma sa statică,

statuie fără mâini

exprimând durerea neputinței.

Cimitir cu morții la vedere,

mângâind orgoliile

și potolind setea noastră

de sublim și aducere-aminte.

Zidit la temelia templului

în chinurile facerii,

pentru…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 19, 2011 la 1:30am — Nu sunt comentarii

Poem fără cuvinte

.........

.........,

..........

(Aceste puncte însemnând

gesturile noastre,

cele mai comune

sau mai intime.

Însemnând, baletul vieții

într-o continuă devenire).

 

- S-a scris cu gesturi finale

și cu simțăminte,

barbar călcând

peste adierile iscate din cuvinte.

Frământat în patimi neștiute

l-am cunoscut în foamea trupurilor,

după încercări

și aduceri-aminte

și îl șoptim

în gesturile simple.

E graiul…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 17, 2011 la 11:14pm — Nu sunt comentarii

Poem neîmblânzit

 

 

Cred că nu ar fi bine

să deschid cutia de lut

a trupului acestuia,

se vor pierde mirările

pe sub miraculoasele ceruri

și se vor revărsa  toate rugile

cu brațele întinse,

peste pământul

care le va sorbi

ca în vremuri de secetă.

 

Doar așteptarea, uneori,

mai reușea

să-mi îmblânzească spaima,

prin complicate ritualuri.

Deci încerc să parcurg

fiecare zi

îndeajuns de mult

încât să pot fi…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 15, 2011 la 12:00am — Nu sunt comentarii

Viziune (scrierea realității)

 

 

Am văzut aproape tot
ce mă înconjoară
sau îmi caută
existența prea scurtă,
ordonând literele
în mod firesc,
fiecare în spatele fiecăreia.
Scriind răsăriturile
sau zborul, de exemplu,
în cuvinte grele de ele însele.
Au mai rămas cele ușoare,
pentru a anunța
facerea lumii.
Ce nu a încăput în cuvinte
se întâmplă firesc
și mult prea sălbatic,
ca un fapt cotidian.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 11, 2011 la 7:50pm — Nu sunt comentarii

Despre concret (mitologică)

 



Chiar cuvântul

devenise gravid,

în propria devenire

și stătea să nască

mii de cânturi,

fiecare mai înalt

decât celălalt.

Însuși, însuși

nu se mai putea susține

pe sine

și se multiplica la nesfârșit.

Prin întuneric și ne păzite

veneau soliile,

erau din ce în ce  mai grozave

și de nestăvilit,

încercau să urnească

contingentul concret.

Era o luptă

aproape mitologică,

în care se pierduseră,

sinucigaș,…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 8, 2011 la 10:32pm — Nu sunt comentarii

Despre sublim

 

 

Privesc cerul deasupra

până când privirea mea

devine neîncăpătoare.

Mă continui în cer,

cerul se continuă-n mine.

Îl simt strivindu-se

în plămâni

și necuprins prin artere.

Iar oasele îmi devin

un fel de coloane sticloase

scăpărând în lumină

și obligate să învețe

altă mecanică,

pentru a susține,

precum un altar, necuprinsul

luminat în care mă scurg

învățând starea de fluiditate

și cuprinderea egală a…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Decembrie 4, 2011 la 3:46pm — 20 Comentarii

O altă odisee

Sacrul reprezintă

o lume paralelă,

cu alte cuvinte

călătorului hăituit.

Salvarea din efemer

la fel de consistentă fizic,

Călătoria sa este o călătorie,

fizic alte ritmuri:

al întoarcerii la centru,

dorința de a ajunge,

al regăsirii de sine

și trăirea rituală.

Viața fiecăruia lumea reală,

teroarea istoriei,

peregrinările geografice

spre sine însuși

a constituit-o

prin întoarcerea pe cont propriu.

Reprezintă ieșirea din…

Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Noiembrie 22, 2011 la 7:43pm — Nu sunt comentarii

Gând necuprinzător











Secundă după secundă

și cer după alt cer

coboară spiralat,

fulger în neant.

Materie necuprinsă

în timpul aflat

și timp ne născut din hăuri,

unde nici uitarea

nu se cunoaște.

Înfricoșată întâplare

fără început și hotare,

fără cunoaștere

scânteie creatoare.

Cuvânt zidit în ființă

pentru fiindul veacurilor viitoare.

Flacără, peste ape, arzătoare,

e tot cepoate fi

spre cunoaștere

în necunoașterea… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Octombrie 30, 2011 la 7:52pm — Nu sunt comentarii

Condiție





Prin arterele gândului

aleargă clocotind sângele visului,

amputat la fiecare intrare

sau ieșire

în sau dinspre inima care-l absoarbe

și-l respinge cadențat.

Cu fiecare pulsație

sunt aruncat mai aproape

de condiția mea de om.

Mai aproape

de o lume visată

și care mă visa, uneori,

în incredibile și nesperate

părți ale ei.

Aproape de durere

exist închis în trupul meu

și uneori îmi scapă cuvintele,

pe care aș fi vrut să… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Octombrie 21, 2011 la 10:37pm — 1 Comentariu

De dragoste




Există un regret
pentru ceva
în tot ceea ce este viu.
Iată-mă, pentru aceasta,
călărind scheletul
clipei înfrigurate,
a întâmplării minunate
că existăm.
Ca două jumătăți de sferă
întoarse rebel
și unindu-se
într-un singur punct.
Pe când luna decădea,
strălucind în privirile noastre.
De aceea nu cred să existe
cuvinte mai de dragoste,
decât singur punctul.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Octombrie 19, 2011 la 5:23pm — 1 Comentariu

A venit toamna







Și ai să vezi, iar,

toamna cum coboară

pe sub cupolele

uimiților copaci.

Sub catedrale mari de frunze

se scuturau vitraliile-ngălbenite.

Eu obosisem

sufletul să mi-l mai apăr,

pe sub coloanele

cu scoarța de vremuri scrijelite.

Din fund de zări

se înălța în note clare

concertul gri al vânturilor reci.

Și stol de păsări,

vise nedormite

vâsleau din aripi

către depărtări.

Acoperă-mi doar inima,

numai, cu o… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Octombrie 10, 2011 la 7:55pm — Nu sunt comentarii

Căutare







Alergam prin nisipuri,

veșnic mișcătoare,

atât de departe de mine

că nu mă mai puteam ajunge

și aproape că

nici nu mă mai cunoșteam.

Eram atât de concentrat

că îmi scăpa aproape totul

printre degete

și mai ales din vedere.

Nici zborul, parcă,

nu fusese inventat,

minunându-mă de plutirea vulturilor

sus, deasupra, în crucea cerului.

Peste nisipuri, singur,

fiindu-mi milă doar de mine,

căutam, ca pe un… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Septembrie 26, 2011 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Așteptare







Se făcuse cuvânt

și ningea încet către seară,

de ochi nu mai aveam trebuință

pentru că văzuseră alții,

înaintea mea,

ceea ce era de văzut.

Eu, doar, rămăsesem

însingurat și rupt în două,

întors în mine

să nu mă plouă

cu gânduri și cu rouă.

Curbat lung

pe după orizont,

cu privirea așteptam

să se întâmple nemaivăzutul.

Și doar trecerea timpului

mă mai făcea să cred

că sunt doar eu,… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Septembrie 25, 2011 la 11:57pm — 2 Comentarii

Gând




Mi-am dat seama
că nimeni nu știe
când ni se pune inima-n piept.
Suntem loviți cu ea,
bătând în moalele pieptului
acolo unde întunericul
era blând și odihnitor.
Bănuiesc că se întâmplă,
întotdeauna, la ore imposibile,
când pietrele genunchilor
scrâșnesc pe caldarâm.
Și printr-o inexplicabilă întâmplare,
ne transformă pe fiecare
în eroii epopeilor noastre.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Septembrie 25, 2011 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor