Vasile(Marius)Gîrniță's Blog (94)

Dincolo de trupuri







Nu știu dacă corpurile noastre

puse unul lângă altul

și contopite,

vor naște veșnicia perenă,

val după val.

Valuri ale aceleiași mări

rupându-se-n stropi

de țărmurile neclintite,

ale cunoașterii în sine

și ale pronumelor personale.

Doar uneori, cu greu și târziu,

se naște cuvântul,

când mâinile noastre deja au văzut

păsările măiestre și inorogii

mângâiate-n supunere.

Visul, mirarea materiei,… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iulie 2, 2011 la 4:19pm — Nu sunt comentarii

*



Sufletul nu poate fi
mai mult decât trupul
și nici trupul nu poate fi
mai mult decât sufletul.
Sunt perfect încăpătoare
unul în celălalt,
într-o creație unică,
de fiecare dată
și mereu irepetabilă.
Văd chipul divin,
pe fața fiecărui trecător.
Ce păcat că viața
nu poate fi înregistrată,
spre păstrare,
retrăind-o, ca pe o veșnică mirare.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 25, 2011 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Fiind







Eu, în toate ipostazele realului,

găzduit de un număr

sau de exclamarea unui număr.

Genetic mă asemăn,

în oarecare măsură,

cu tot ce este viu,

însă uneori mă dor stâncile,

în măreața lor nemișcare,

dizolvate-n trupul muritor care sunt.

Exist în mine de când mă știu

și-n ceea ce mă-nconjoară,

la un moment dat.

Sunt pentru că, probabil,

nu se putea altfel

în matematica întâmplărilor existențiale.

O… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 24, 2011 la 8:51pm — Nu sunt comentarii

Ianus







Paradoxal, nu durerea

este cea care sperie

ci lipsa ei.

Așa cum nimic

nu poate fi ascuns

în existența în sine,

decât pierzându-l în moarte.



Zborul există

fără a lăsa urme pe aer,

doar în vis și în conștiințe

se sprijină pana.

Mi-am dezlănțuit privirea

să alerge pe câmpuri

și eram sfâșiindu-mă

printre copaci

și eram retezându-mă

printre ierburi,

mult mai dureroasă

fiind clipirea.… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 23, 2011 la 1:15pm — Nu sunt comentarii

Îmbrățișare





Pe malul aceluiaș râu

mi se-ntâmpla miracolul,

fiecărei dimineți.

Între, mereu aceeași, doi arbori

plini de fericirea cântului sălbatic,

ce se-nălța, ca o aromă atotcuprinzătoare,

pentru urechile-mi în veșnică mirare.

Era clipa miraculoasă

a soarelui-răsare,

desprins cu greu,

în fericita așteptare,

de după piatra șlefuită

și odihnitoare.

Desprindere din sine însuși,

pentru-a se regăsi oglindit

sub a copacilor… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 19, 2011 la 11:30pm — Nu sunt comentarii

De trăire





Priveam atât de atent

încât îmi dispărea totul în jur,

mă reflectam

doar în luciul gândului

repede curgător,

pe sub stele fugare din vis.

Atunci trăirea din adâncul meu

se făcea durere,

mult mai fericită

decât existența unui zeu.

Mă purta haotic

diluviul, luminii, gândului

și mă rugam, fioros,

cumplit de frumos

să mă dăruiască eului meu,

într-un gest

de supremă abandonare plictisită.

Mă căutam,… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 13, 2011 la 11:36pm — Nu sunt comentarii

Flagelare



Voi strivi tăcerea

în umbra răsărită

dinspre răsăritul unui gînd,

cum ochiul din oglindă

nu poate privi umbra soarelui,

cea fără de umbră,

în lumină crescând.



Și iată,

gândul meu barbar

am să-l înalț statuie

fără brațe.

Gigantică zvârcolire

a soclului, ce sunt,

apt doar pentru adorație.



Voi cufunda cuvintele-n uitare

ca să-mi răsară rostirea

din carne,

dureroasă și aproape

fără nici o umbră… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 10, 2011 la 10:55pm — Nu sunt comentarii

Impersonală



Cu raza lunii scriu regrete
căci lacrimile lumii
nu mai spală
nici pentru mamă,
nici pentru fecioară.

Și doar actori suntem
în plângerile mute,
jucându-ne durerea
fără a știi prea multe.

În trecerea eternă,
cea plină de eresuri,
întâi va plânge piatra
mai plină de-nțelesuri.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 10, 2011 la 12:22am — 2 Comentarii

Amputare



Mă mai dor, încă,
ochii închiși peste mirare,
unde durerea poate fi
îndelung trecătoare.
Cum amputarea razelor
unei stele, oarecare,
ne doare în răstimpul
din visare.
Și amputarea pietrei unghiulare
ne face mai săraci, din întâmplare.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 8, 2011 la 11:10pm — Nu sunt comentarii

Despre



Orice înăuntru, căutat,

se va face și mai înăuntru,

deschizându-se în sine.

Așa cum orice în afară

se va pierde în uitare,

închizându-se în sine.

De aceea simțurile mele

ascuțite și tăioase,

fiind fiecare în celălalt

perfect încăpătoare,

îmi decupează

măreția și frumusețea lumii

în tablouri.

Neînsemnate fragmente de nemărginire

ordonate aleatoriu,

după un fel de logică

a unui vârf arătător

ațintit, doar,… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Iunie 4, 2011 la 6:05pm — Nu sunt comentarii

Despre iubire

 





Nedesăvârșit mă cunosc pe mine

în taina cărnii

și în cunoașterea mea incompletă.

Neterminați sunt îngerii

și oamenii,

vă zic!

Însă nouă ne-a fost dată iubirea,

pentru a înălța ființa

în speranță și credință.

Trupurile le vom arde pe rând

pe ruguri mari

în fața mirării lumii,

pierzându-le înainte de timpuri.

Iubirea fiind privirea

cea spre străfund

a ființelor și lucrurilor,

în marea taină a… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 31, 2011 la 10:42pm — Nu sunt comentarii

Răscruce de gând




Insular, gândul meu
începuse să se topească
în toate cele din jur
și să curgă în hohote,
așa ca niciodată.
Mă obliga, uneori, să se culce
peste morți ca peste cei vii
și să renunț la mine,
îmi zicea,
să rămân fără umbră,
fără plângere sau râdere.
Să mă curăț de mine,
cum arborii de frunze, toamna,
în anotimpul trist și-mbelșugat.
Așa că disprețuitor
mă plângea gândul meu,
fără a mă putea înțelege.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 30, 2011 la 7:46pm — Nu sunt comentarii

Batere



Bate inima, vinovată piatră,

din aceeaș materie ne terminată,

cu viața, doar, până la terminare

și în rest rocă ne simțitoare.

Cu geometria mereu schimbătoare

știu că uneori mă doare,

din trăirea cea trăitoare

cu sângele amestecată

într-un fel de stare,

sentimentală, prin venele mele călătoare.

Nu o simt în mișcare

dar mă doare,

nu o văd în culoare

fiind, de întuneric,

în pieptul meu ocrotitoare.

Dar știu că vreau…

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 29, 2011 la 8:14pm — Nu sunt comentarii

De metamorfoză



Uneori ne aducem aminte
că suntem doar lină decădere,
descriind largi serpentine
și rănind, uneori, iremediabil proximitatea.
Cum florile de tei,
încântă și înebunesc, aerul, pe alei.
Ar trebui să fim
doar stări de spirit
și gândurile noastre materie primordială,
închizând trăirile în trupuri muritoare.
Căzute întru fecunditate
la marginea aleilor nemaiumblate.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 29, 2011 la 5:54pm — Nu sunt comentarii

suflet indepartat

Ca să-mi văd viața mai bine

m-am îndepărtat de mine,

c-o lungime de mirare

fără urmă de-ntrebare.



Viața mea reânviată

cărnii mele i-o dau toată,

să mă doară vindecat

tot trecutu-ndepărtat.

Ca o fructă-adânc mușcată

de o gură-nfometată,

de inimă nesecată.



Îndurător, îmi fac gândul

să-mi cutreiere pământul

și să ridic mânăstire,

doar, odată, la trei zile.



În taina pământului,

cu aripa gândului,… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 29, 2011 la 2:53am — Nu sunt comentarii

Întrebarea Sfinxului


Un os, de suflet,
zăcea în pustie
și era scris pe dinăuntru
cu hieroglife,
iar pe dinafară
cu trecerea timpului.
Veneau mulți pentru a se minuna,
cum se scrie el singur,
numai, cu trecerea timpului.
Doar cei foarte curajoși
se încumetau să-l atingă,
pentru că, uneori, la plecare
deveneau un fel de sfincși.
Întrebându-se care dintre lumi
trebuie păzită.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 26, 2011 la 10:08pm — Nu sunt comentarii

Dincolo de cuvinte



Trăiesc în patria văzului meu
dimpreună cu tot ce mă-nconjoară
și este revelat vederii mele.
Aici doar ochii îmi pot călătorii,
spre extremitatea culorilor.
Necuvântate culori,
dincolo de puterea rostirii lor
prin cuvânt.
Și nu e nimic să se împotrivească
puterii ochiului meu,
numai lumina, ca un călău.
De aceea nu pot spune nimic
despre lumină,
numai despre cuprinderea
ochiului meu.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 26, 2011 la 10:06pm — Nu sunt comentarii

Sunt viu





Mi-e albastră și-naltă trăirea

cu cerul sunt vecin în zbor înalt

și vulturii îmi pironesc încremenirea,

pe după piscurile de bazalt.

Peste câmpii, din luturile, fumegânde

îmi înalț caii, herghelii sirepe,

bătând, cum inimi bat în piepturi,

copitele pe-ntinse stepe.

Tăcut mă vărs, înfrigurat, cu noaptea

în zburători sub stele boreale

și mărturie pun doar cu visarea

de adâncimile astrale.

Apoi trezit de soare dimineața

cu… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 24, 2011 la 5:04pm — Nu sunt comentarii

Galateea nu mai vine



Se prelingea pe sub ruine timpul,
cârpit în grabă, uneori,
când se rupea printre ruine.
Am fost, cândva,
să naștem sori.
Armuri de suflet, cu vechime,
se răspândeau în patru zări
să lupte-n neagră-ntunecime.
Dar ne-am pierdut
în căutări
și în credințele păgâne,
deci Galateea a întârziat
și nu mai vine.
Doar timpul,
se zdrobește prin ruine.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 23, 2011 la 7:45pm — Nu sunt comentarii

Memento

 


Se rupe-n pieptul meu
un cânt sublim,
e despre-adâncul cer
cu ochi marin
și despre magica, adânca, revărsare
a-ntregii firi
peste pământ și mare.
Când timpul, parcă,
leneș se întinde,
să izbucnească iară
din secunde.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 22, 2011 la 11:31pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor