Vasile(Marius)Gîrniță's Blog (94)

Lină ridicare







Încă dormind mă ridicam

din lut, aburind.

Mă ridicam ca din uitare,

ca din funduri de mare,

scuturând în spasme

adâncimile abisale,

ne cristalizate în visare.

Va fi o ridicare dintr-o zi

fără soare,

nesfârșit de dureroasă și lungă,

adânc străpunsă

de sulița privirii-ntrebătoare.

Mă revărsam în lină ridicare,

peste cenușa întâmplărilor fugare.

Ca un potop

sau ca o mare,

cuprinzând țărmurile,… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 22, 2011 la 6:32pm — 2 Comentarii

Un timp al iubirii





Te caut cu mâinile neadormite

și-ți pângăresc taina sfântă,

a trupului tău de femeie. 

Nu te mai respir decât pe tine

în doze repetate,

pentru a prelungi starea de visare

peste trezirea concretă.

În dulce durere

ne frământăm lutul,

aburind de fericire

și de dorința de a da chip iubirii.

Pierdut în chemare te caut,

până când căutarea

nu mai are loc, de căutare în căutare.

Doar sentimentele vârtej nebun… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 21, 2011 la 12:30am — Nu sunt comentarii

Mai murind



Sufletul mi-a fugit
pe cărări ne umblate,
spre soare răsare.
Rătăcind, siderat de mirare,
printre săgețile lui de soare.
Mai mult ca oricând durerea mă doare,
adânc scăldând în mine
armele-i, de întunericuri, ucigătoare.
Și gol fără suflet
mă întind peste chemare,
în așteptarea vieții viitoare.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 18, 2011 la 6:08pm — Nu sunt comentarii

Cuvântul legii

 





Totul a fost făcut de la cuvânt,

închegându-se zările necuprinse

până dincolo de orice lege a cunoașterii.



Pășea prin univers

clădind statornicia,

din șapte ori câte șapte

jerbe incandescente

se supuneau pasului său.

Sunând a facere

se răzvrăteau sferele,

iscate din neanturi.

În grozav urlet, peste putere,

se zbătea necuprinsul

pentru a naște,

sub puterea cuvântului,

ceea ce avea să-l locuiască.… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 17, 2011 la 9:59pm — 1 Comentariu

Memento



Văd cum cuvintele trecând în zbor

lasă în urmă

mirosul frazelor, vii, din rostire.

Cu inimi bătând

în fiecare-nșiruire de cuvinte,

clădind sacrul incantației din vorbire.



Doar din cuvintele vechi

se mai revarsă mitul,

adăpător al conștiințelor

și oglindă.

Zvon tăcut și ne înțeles

ridicând peste mirarea noastră,

numai atunci când cuvintele

sunt prea grele, în plângeri ne rostite.



Iar într-un târziu

când… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 16, 2011 la 11:31pm — Nu sunt comentarii

Doar trecere

 





Iată e noapte

peste gândul meu barbar,

lipsesc doar stelele

care să-mi spună adâncimea

și mă dezbrac din nou de mine,

în al vieții vestiar,

să scot molozul

clipei care vine.



În mine mă închid

ca-ntr-un coșciug,

ne așteptând durerea

să mai vină.

Mă dăruiesc vederii

așa cum sunt,

cum cerul oglindindu-se-n lumină.



Doar înăuntrul meu

sângele mă mai trădează,

urlând ca o fiară

în… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 16, 2011 la 12:00am — Nu sunt comentarii

Elegie



Ce păcat că nu pot trăi

decât în realitatea concretă,

a existenței mele.

Că imaginația mea

ia forme bizare,

în zboruri frânte,

peste pietre și ființe

închipuind stări și trăiri verosimile.

De aceea vremea

îmi este trunchiată

și mereu pe fugă.

Cuprind zările

mai îmbrățișând totul,

fără deosebire

și mă dor toate priveliștile,

pe care știu că n-am să le deranjez

nici măcar cu prezența.

De aceea mă las… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 14, 2011 la 9:55pm — Nu sunt comentarii

De după





Înăuntrul trupului omenesc

este adâncul,

care vine din urmă

și se întinde cum coada unei comete,

se poate întinde.

Peste ne cunoscutele hăuri,

cu timpul născându-se zadarnic

în infinitul orb

al ne cunoașterii absolute.

Scânteie peste ape,

sămânță crescând.

Trup de zeu,

murind în trup.

Înăuntru și mai pe apoi,

ochi privind pe după ochi.

Mirare divină înfiptă în carne,

os plăpând

sprijinind templul… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 12, 2011 la 11:01pm — Nu sunt comentarii

Timpul mirării

Timpul mirării







Și iată cum ochiul

a fost săgetat de vedere,

încă de la facerea lumii, cunoscute.

Iar sprijinirea

a născocit coloanele,

ca niște umeri înalți,

mult peste înțelegerea noastră.

Nimic, din ceea ce știm,

nu s-a cunoscut până astăzi

și va trebui

să le știm rostui din nou,

cu fiecare mirare.

Pentru că timpul

va trece foarte greu,

colmatând totul.

Și nu va mai rămâne

decât jertfa,

ne… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 12, 2011 la 9:41pm — Nu sunt comentarii

Psalm ales





Nu pot afirma, cu exactitate, nimic,

pentru că nu știu dacă și când

negația mă va condamna la moarte.

În sensul cel mai strict,

cu putință.

Și nu mă tem,

decât de miraculoasa locuire

a morții.

Pentru că din și dinspre ea

nu se vede nimic,

nu răzbate nimic.

Este ermeticul desăvârșit,

fără un timp anume

pentru că nu are unul.

Înspăimântătoare din ne cunoaștere,

prin ne prezentare.

Nu dăruie niciodată nimic,… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 11, 2011 la 9:14pm — Nu sunt comentarii

Nu voi fi





Mi-am luat de dimineață

porția de gloanțe,

le-a înghițit ca pe pastile

carnea mea.

Pentru că nu posed

cămăși de zale

și oricum singur

nu le pot purta.



Abandonat las trupul

să mă doară,

să urce rădăcini

și sevă-n el.

Nu pot cu mâna

să îmi smulg durerea,

doar ochiul uneori rebel.



Trăiesc mereu

în clipa care vine

și-nalț altare fără nici un zeu.

Mă doare tot trecutul care vine,

dar… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 10, 2011 la 11:50pm — Nu sunt comentarii

Rătăcirea sensului

 


Mă revărsam spre zările uitate
din timpuri ne gândite,
c-ar fi fost.
În câte un șuvoi de viață,
asociat materiei, cu rost.
Când ne gândit,
târziu spre dimineață
sub ceruri, ce urseau
în taină zorii,
s-a închegat în toate duh de viață
și libertatea
i-am supus mișcării.
Iar marea taină-a veșniciei,
uitată de toți muritorii.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 8, 2011 la 11:33pm — Nu sunt comentarii

Paradoxul stării


Verdele trebuie respectat
pentru că el există
și nu se arde la soare,
el crește și înflorește.
Albastrul trebuie privit
cu luare-aminte,
pentru că ne învelește gândurile
și ființa,
în ne existența lui.
Așa cum zborul
pe ne văzut se sprijină,
spre înălțimi.
Ne născutele conștiințe
sprijinindu-se deja,
pe ceea ce sprijin ne sunt ele.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 8, 2011 la 3:20am — Nu sunt comentarii

Nimicul ca existență




Marginea nimicului
începe de la fiecare
sau se termină cu fiecare.
În epopeica-ntâmplare
a existențelor fugare.
Unde doar sentimentele,
de orice natură ar fi,
pot supraviețui întâmplării materiale.
Ferestre de care ne apropiem,
mirarea verbului a fi.
Astfel găsim originea durerilor noastre
în libertățile care ne fascinează,
înrobindu-ne spiritele.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 7, 2011 la 5:41pm — Nu sunt comentarii

Existența durerii




Din durerea mea,
plus unul,
am strigat ș-am tras cu tunul.
Doar din punctul de vedere
al durerii efemere,
circulându-mi prin artere.
Mai văzând cu ochii mei
ce nu se putea din trei,
doar culori incendiare,
fără de asemănare,
în durerea lor cea mare.
Ieșind din normalitate
doar durerea, se mai poate,
să ne scape de păcate.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 7, 2011 la 12:07am — Nu sunt comentarii

Jocul de-a focul



Minunat se joacă-n aer
al văpăilor balaur,
foarte-ncins sub cerul faur.
Cu miros de adâncime,
joc de lavă și vechime.
Meșterit coase stindarde
în erupții scurte, grave.
În grădinile regești
pus să fumege povești,
scurte și cu-ncărcătură
pentru a sa detunătură,
despre om ș-a sa natură.
Că tot ce-a făcut prin vreme,
tăinuitul joc de steme
care n-a fost niciodată
mai fierbinte, cum se-arată.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 6, 2011 la 1:34am — Nu sunt comentarii

Tară







Mi-am sărutat privirile

cu deșertul,

în depărtările necuprinse

de nisipuri, veșnic, călătoare.

M-a fulgerat privirea

de fiară încătușată,

peste înțelegerea crucii

pe care o purtam pe umeri.

Aparențele sunt înșelătoare

ca și nisipurile.

De aceea mi s-au tocit oasele

și ființa mi s-a tocit,

dar întunericul

n-am reușit să-l dezbrac,

s-ăl lepăd.

Nici bântuit fiind

de fantasmele deșertului,

din… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 5, 2011 la 1:12am — Nu sunt comentarii

Pictură abstractă(vremuri)


Nu știu dacă
s-a mai văzut așa ceva,
dar acum lumina
s-a mai liniștit.
Realitatea ne mai fiind
tăiată în bucăți,
de greutăți și lungimi exacte.
Pentru a fi reclădită
în culori îndoielnice,
sub puterea cuvântului rostit,
de zei răsăriți
din crepusculul vremurilor
prin golurile conștiinței colective.
Doar tonurile mai contează
și direcția,
din care sunt privite.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Mai 4, 2011 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

El (cel viu)


L-am văzut urcând muntele.
Cu focul în stânga
și cu semnul veșniciei în dreapta.
Atunci am înțeles,
că se va odihni în fiecare din noi.
Cu o iubire mai mult
și cu o spaimă mai puțin.
Dacă ne vom întrupa din duh
și vom bea stropul de vin,
strecurat de venin,
puțin câte puțin.
Doar o dată mai mult,
o singură dată mai mult.
În rest iubire și cuvânt.

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Aprilie 15, 2011 la 11:45pm — Nu sunt comentarii

vizitare

Mă vor culege

cele patru vânturi,

iscate-n puncte cardinale

fără rost.

Au rupt din carnea mea

trei harpii

făcând să-mi pară chinul,

doar, frumos.

Mă voi jertfi pe mine

fără patimi,

pe altarul clipei fără adăpost.

Veniți de rupe-ți,dar,misterul,

din însetatul suflet

cum a fost.

Am dăruit și dărui

doar preaplinul,

că din preaplin

mi-e sufletul făcut.

Lăsați-mă să bântui viitorul

și în tăcere, voi găsi… Continuare

Adăugat de Vasile(Marius)Gîrniță la Aprilie 13, 2011 la 11:46pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor