Smaranda Filipciuc's Blog (13)

din jurnal - copilul din mine - sunt puternic

Știți că de ceva vreme apar tot felul de poze cu mesaje pe Facebook. Sunt mesaje pozitive, ceea ce mi se pare un lucru foarte în regulă. Cred că aceasta este una din părțile pozitive ale internetului. De obicei sunt texte budhiste sau proverbe sau citări ale unor personaje cu un impact mare asupra culturii da-a lungul anilor. Ieri am citi o frază care spunea: “Ce ar spune copilul care ai fost despre omul care ești acum?” Deși nu îmi era necunoscută întrebarea, de data aceasta parcă a mișcat…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Octombrie 28, 2012 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Inel

Am un inel.

Tu ai inel?

Și-al tău de care e?

Al meu

conturează degetul mijlociu de la mâna stângă

nu,…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Octombrie 28, 2012 la 11:00am — Nu sunt comentarii

din cealalta parte

Sunt moartă de câţiva ani, lucru care nu prea părea să mai deranjeze pe prea multă lume. Nu ştiu exact de ce sau cum ajuns din nou aici. Dar acum sunt din nou pe acele străzi pline de nebunii. Acele străzi pe care le perindam adeseori cu soşul meu când mergeam la piaţă, acele străzi care nu mai ziceau nimic despre paşii noştrii, din smplu motiv că paşii noştrii nu mai erau, erau doar ai lui. Ai lui şi ai altei femei. Ai altei femei? Nu îmi jurase parcă mie iubire eternă? Şi în afară de asta…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Octombrie 23, 2012 la 8:00pm — Nu sunt comentarii

Când timpul trece

Când timpul trece – şi cum trece mereu – ochii me se scaldă în secunde grăbite Ochii tăi se scaldă în secunde trecute Iar ochii ei se scaldă în secundele următoare. Şi-atât

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Octombrie 7, 2012 la 1:34pm — Nu sunt comentarii

Strigare

Cred că deja ştiu prea multe

cred că deja am crescut...

Mamă! Sunt mare! Mă vezi? Sunt mare...mare...

 

Ce mare sunt mamă...şi nu ştiu cum să-ţi spun,

cum să-ţi spun ţie, care eşti mamă că sunt mare?

 

Oricât m-aş repeta tot nu aş putea să îţi explic cum sunt eu de mare.

 

Şi mamă ştii, cum să îţi explic eu mamă? Doare...

Şi rima e veche şi ştiu că vocea mea acum nu e plăcută

că poate ar trebui să fiu mai…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Septembrie 15, 2012 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Despre Bunicul Meu

-          Tati Mitică! Strigam cu voce veselă de copil. Alergam spre poartă ştiind că avea să intre.

Auzisem claxonul de la bicicletă încă de la metrii. Ştiam sigur că are coşul plin. Aşa era întotdeauna când claxona. Cobora de pe bicicletă şi noi roiam în jurul lui. Abia aşteptam să mâncăm lebeniţă, cabanos, peştele murat cu ceapă şi toate bunătăţile ce le cumpăra. Era bunicul nostru şi ne iubea. Îi spuneam „Tati Mitică”. Nu ştiam să îi zicem altfel. Era tată pentru noi. Am crescut…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la August 5, 2012 la 3:29pm — 11 Comentarii

Pentru cei care nu ştiu

                Ştiţi ce înseamnă să te târăşti prin noroi şi nici măcar să nu îţi dai seama din simplu motiv că altceva nu ai cunoscut? Ştiţi ce înseamnă ca în momentul în care ai scos capul din groapa în care te afli să îţi doreşti să nu trebuiască să te mai întorci vreodată? Ştiţi ce înseamnă toate astea? Nu, ştiţi doar să trageţi foloasele. Dacă ştiţi cu adevărat ceva atunci asta e: să trageţi foloasele. Nu am prins mai nimic de pe vremea lui Ceauşescu.  Nu pot să vin cu poveşti…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Iunie 9, 2012 la 8:03pm — 14 Comentarii

Oare când a învăţat să scrie?

             E prima oară când participă la un concurs literar. Dacă ar fi în fața unui public, i-ar tremura vocea, mâinile ar căuta buimace un loc în jurul trupului, urechile i-ar fi mai roșii decât căpșunile din grădina bunicii. E în spatele unui pult și-n fața ei...în fața ei doar luminile reflectoarelor.  Are emoții ca în prima zi de școală. Atunci încă nu știa că avea să-i placă să scrie. Atunci nu știa decât că iubea poveștile, că în timpul petrecut la grădiniță nu vroia altceva decât…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Martie 25, 2012 la 12:30am — 1 Comentariu

Incercare de poveste: Maia

Maia s-a născut într-o frumoasă zi de mai, într-un orăşel de munte. Din primele clipe ale vieţii sale, Maia avea o strălucire aparte. Când mama ei a luat-o în braţe prima dată s-a umplut de-o bucurie imensă! A ştiut din acel moment că această fetiţă le va schimba viaţa. Ceea ce nu au ştiut nici mama, nici tatăl ei este faptul că Maia avea să aducă mari schimbări în viaţa fiecărei persoane care-i va ieşi în cale. Din primele luni Maia a fost foarte iubită, atât de părinţi cât şi de fraţii ei,…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Februarie 18, 2012 la 8:47pm — 4 Comentarii

Leşin

 

       E o dimineaţă caldă, prea caldă pentru trupul ei. Se ridică cam ameţită şi neştiind pentru câteva secunde unde se află îşi pune picioarele pe podea, ca şi cum legătura cu aceasta i-ar oferi stabilitatea necesară pentru a-şi aminti. Trece o secundă. Cu privirea în pământ clipeşte de câteva ori si se ridică îndreptându-se către dulap. Lumina e cam slabă. Se chioreşte şi încearcă să îşi imagineze cum şi-ar putea asorta hainele. Se aude un zgomot asurzitor şi câteva cuvinte:…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Ianuarie 27, 2012 la 5:52pm — 6 Comentarii

Înainte de crăciun

Eram în tren, în drum spre casă, ca tot românul de sărbători. Îmbulzeală, oameni încruntaţi, obosiţi, târând bagaje pe holurile împuţite ale trenurilor CFR. Eu, în aceiaşi situaţie, înaintez căutând un loc într-un compartiment. Se oferă un domn, mă uit înăuntru – nu aş fi avut loc să-mi pun bagajele, aşa că merg mai departe. Ajung în ultimul vagon şi în sfârşit un compartiment care nu era chiar ticsit cu bagaje. Îmi pun rucsacul sus, iar trolerul îl ţin la picioare. Mă bucur că am…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Decembrie 27, 2011 la 7:19pm — 12 Comentarii

Kirchweih - Hramul Bisericii Catolice, Aradul Nou, Arad

Ce este Kirchweih-ul?

 

            Sunt mulţi cei care nu ştiu ce înseamnă Krichweih-ul. Sunt şi mai mulţi care deşi ştiu la ce se referă, nu înţeleg cu adevărat valoarea acestuia, atât pentru comunitatea germană din Arad cât şi…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Septembrie 16, 2011 la 12:00am — 5 Comentarii

Cum am invatat sa cred

Când eram mică mergeam la biserică. Nu înţelegeam niciodată ce cântă popa sau ce zice - doar Tatăl Nostru, pe care-l spunea tare, lent şi răspicat. În rest nimc. Mă uitam la babele care se rugau cu feţele schimonosite la icoane şi începeam să cred că asta înseamnă credinţa. Începeam să cred că abia când suferi cu adevărat şi când cu ochii înlăcrimaţi şi sufletul tăiat te rogi lui Dumnezeu, abia atunci se uită la tine, abia atunci te ajută. Aşadar, mă aşezam şi eu în faţa unei icoane cu Maica…

Continuare

Adăugat de Smaranda Filipciuc la Februarie 10, 2011 la 11:30am — 15 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor