reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

Mircea lacatus's Blog (29)

poem in care luna nu se vede

de-aș găsi un nor de piatră

aș ciopli în el chilie

cu trei trepte lângă vatră

și la ușă iasomie

paseri ar veni cu drag

ca să-mi cânte la chindie

și eu stând așa pe prag

aș ceti evanghelie

dintr-o piatră mai rotundă

aș face violoncel

pe o coardă de lumină

aș cânta ceva la el

ar veni apoi un înger

să mă-ntrebe ce mai cânt

eu i-aș spune că e haydn

el m-ar crede pe…

Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Mai 12, 2012 la 11:41am — 3 Comentarii

frig

marea a îngheţat la ţărmul tău
corabia şi a rupt câteva coaste
stau în larg şi aştept primăvara
în vremea aceasta tu
vei fi mireasa altui poet
coapsele tale vor încălzi
alte mâini degerate
buzele tale de sânge
vor săruta alte buze de sănge
părul tău cu miros de alge
perna altor tâmple
amintirea altui paradis

Adăugat de mircea lacatus la Decembrie 22, 2009 la 2:00am — Nu sunt comentarii

toamna aici

pe septembrie opt a plecat şi ultimul lăstun

a bătut cu ciocul în fereastră

du-te i-am spus

vânturile să te ocrotească

eu stau la casa mea aici şi te aştept

au început ploile de toamnă

mi-am învelit sufletul

cu o folie de plastic

mi-am pus şosetele calde de la mama

şi nicio igrasie nu mă mai ameninţă

graurii au dat iama în struguri

veveriţele anul acesta nu s-au arătat

am pus în pivniţe cartifi şi nuci şi mere

pot să treacă pe… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Septembrie 14, 2009 la 4:34pm — 1 Comentariu

muzica sferelor

și dacă universul acesta al nostru

nu este altcvea decât un tonomat la care

dumnezeu ascultă muzică atunci când se plictisește

și dacă planeta noastră nu este altceva

decît o particulă de praf

pe geana lui dumnezeu

si toata istoria omenirii se petrece între două clipiri

într o șaisprezecime banală

și apoi

apa din care te-ai născut unde e

și flăcările din care m-am născut unde sunt

și împreunarea noastră și apoi cenușa

poate că n-au… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Ianuarie 15, 2009 la 4:00pm — 1 Comentariu

homerica

ehei cândva priveam marea de pe stânca aceasta

nu departe de măreața cetate a smirnei

vedeam coborând războinici din corăbii

ducând la țărm pe brațele lor de bronz

femei din cele mai îndepartate ținuturi

mai târziu cariatide triste

purtându/le pe umeri visările și moartea

pentru că vedeam în adâncul norilor

chiar pâna dincolo de falnicul olimp

un zeu pitic și scârnav

mi/a închis ochii pentru totdeauna

acum de pe această stâncă tocită… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Ianuarie 8, 2009 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

nord

drumul meu spre tine

e o siberie

în fiece clipă îngheață un fluviu

în fiecare clipă

mă sfâșie un tigru

dincolo

mă aștepți tu

îmi așezi pe umeri o haină moale

mă înfășori într-o stofă necunoscută

drumul meu spre tine e o stâncă

palmele mele recunosc

fiecare zâmbet al morții

tu mă aștepți mereu cu focuri aprinse

acoperiți de nori

doi cai înhămați

lovesc cu copita în piatră

întotdeauna plecăm înt-o țară

fără… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Ianuarie 5, 2009 la 8:00am — 1 Comentariu

străin

ehei
din arcuirea gândurilor tale
se tot înfig în coviltirul meu săgeți de aur
și cum le car cu mine ca pe un nimb
numai caii mei nebuni aleargă într-una
ridicând norii galbeni
ascunzându-mă
depărtându-mă
pribegindu-mă

dincolo de munți
dincolo de zăpezi
dincolo de cer

Adăugat de mircea lacatus la Decembrie 30, 2008 la 5:08pm — Nu sunt comentarii

hrisov

mi-am zidit cetate
lângă un măslin
lângă un izvor
lângă un nor
la poartă doi zimbri
pe metereze un șoim
de prieten un roib
logofeți de taină
am pus de o parte
doi porumbei
și un șarpe
peste flori și vise
ca și totdeauna
stă de pază luna
peste grâne și izvoarele
stă de pază soarele
am trimis solii
paseri viorii
am trimis în zare
paseri cântătoare
de te-or întâlni
să/ți spună să vi

Adăugat de mircea lacatus la Decembrie 24, 2008 la 3:30am — Nu sunt comentarii

noapte

ne trânteam în troiene
ne șuierau pe la urechi nori albi
când ne rostogoleam unul peste altul
sub hainele simple
trupurile noastre fierbinți

și zăpadă și lună striveam sub bocanci

cântecul tău printre copaci ca un blestem
scutura peste mine o pulbere de argint
destrămându/mă
topindu/mă
depărtându/mă

Adăugat de mircea lacatus la Decembrie 22, 2008 la 4:30am — Nu sunt comentarii

scrisori din buzunarele morților I

iubita mea

să nu fii îngrijorată

mi-e bine aici e cald avem de toate

mâncarea nu e multă dar e gustoasă

ofițerii sunt atenți cu noi

nu ne bat nu ne înjură

uneori la muncă ne mai împiedicăm

si cădem și nimeni nu ne lovește cu bocancii

în spate în coaste în gură e bine aici

numai de nu ai fi atât e departe și de aș știi că ești bine

mă tot gândesc la întalnirea noastră

ce o să zici când vei vedea că am ajuns aproape un… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Decembrie 14, 2008 la 4:00am — Nu sunt comentarii

dincolo de nisipuri

pe vremea aceea toate culorile erau mai exaltate

îți făceam portrete pe dale de piatră

strivind petale de flori și ierburi și gâze

întotdeauana semănai cu un idol păgân

prea adesea cineva încerca să te cucereascaă

plecam în munți și ridicam altare

și jertfeam acolo porumbei sălbatici

și inima mi-o țineam o vreme în foc

la întoarcere numai pe tine te găseam spălându-mi cămașa

cu sabia loveam în arbori și-mi încărcam brațele cu magnolii

și din… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Decembrie 8, 2008 la 10:00am — Nu sunt comentarii

decembrie de altă dată

afară ningea și frații mei făceau un om de zăpadă

îmi aduc aminte eram bolnav de sfântul nicolae

și tata mi-a adus o jucărie un automobil din tablă

o ambulanță albă cu ferestrele desenate

o țineam strâns la piept sub camașa aspră

și când tușeam colțurile ei îmi intrau în carne

(comuniștii nu făceau nimic din dragoste)

tabla aceea neșlefuită mă rănea

tot strângând-o la piept iubind-o

uneori când venea de la lucru

și privirile tatei erau… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Decembrie 7, 2008 la 1:00am — 3 Comentarii

desant

la miezul nopții am să sar dintr-un avion de hârtie
luna mi-am prins-o la piept ca pe o parașută de rezervă
voi ateriza fără zgomot in orășelul tău de cretă
cu străzi înguste și copaci fără rădăcini
in bisrica fără orgă ne va logodi un preot de pluș
apoi cu o caleașcă împărătească trasă de doiprezece căluți de plastic
vom părăsi cetatea prin poarta oilor
sub geamul vopsit în albastru ceruleum niciun pește
numai mâna ta albă albă pe genunchiul meu tremurând

Adăugat de mircea lacatus la Noiembrie 19, 2008 la 5:00am — 2 Comentarii

poem (tot de toamna)

astazi am alergat cu fiul meu alexandru
prin troianul de frunze
asa cum alergam eu cu tata in capilaria mea
apoi s-a uitat la cer si a vazut un nor rosu
mi-a spus uite tatal tau se uita la noi
cum era tatal tau ti-e dor de el
tatal meu cand eram eu ca tine
era cam asa ca mine acum
si cand a fost mic mic de tot
semana cu tine
imi zice
fiule lasa prostiile
hai acasa
ca mi s-a facut foame
in jurul nostru se spulberau frunze

Adăugat de mircea lacatus la Noiembrie 8, 2008 la 1:30am — Nu sunt comentarii

inca un poem de toamna

când eram copil obișnuiam să pictez toamnele

peisajele mele de toamnă aveau căutare

uneori primeam pentru un tablou o notă de trecere

bunăuară la fizică

nu învățam formule

însă știam să observ natura cu toate legile ei

mai tarziu mă lenevisem

mă mulțumeam să fotografiez toamna

din unghiuri numai de mine știute

acum nici măcar poze nu mai fac

prostit de atâta frumusețe

alerg prin mormanele de frunze

adulmec parfumurile… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Noiembrie 7, 2008 la 10:30pm — 1 Comentariu

toamnă

și iată mi-a mai trecut o toamnă prin inimă
ca un rapid de noapte printr-o gară adormită
chipul tău icoană tristă de faium

mi-a mai trecut o toamnă prin inimă
și mi-a umplut cămările cu vise
în fiecare noapte te aud prin somn
cum vi încet și mă îngropi în frunze
până la piept mă îngropi până la gură

în urma ta un vânt
cu miresme uitate

Adăugat de mircea lacatus la Noiembrie 5, 2008 la 12:30am — 2 Comentarii

thanatos

am urcat muntele
si m-am aruncat în aurul topit
al unui râu
şi mi-am curăţat trupul până la oase
şi când am ieşit afară
niciun semn nu mai aveam
nicio cicatrice străveche
numai hainele mi le pierdusem
în stratul gros de frunze

Adăugat de mircea lacatus la Octombrie 28, 2008 la 11:30am — Nu sunt comentarii

tablou în care la un moment dat apare şi dumnezeu

ce frumoşi aceşti mesteceni
pe marginea drumului meu
trupurile lor albe de îngeri răstigniţi
şi petalele mici căzând peste mine
ca o caldă şi parfumată ploaie de aur

un drum legănat şi fără de capăt
într-o zi senină de toamnă
în urma noastră
un compozitor anomin şi-un cor de copii

câţiva paşi mai în faţă
eu şi dumnezeu cărând pe umeri
o ciorchină mare de struguri

Adăugat de mircea lacatus la Octombrie 27, 2008 la 2:13pm — 3 Comentarii

toamna

iar a venit toamna la noi
ca o bunică de departe
şi ne-a adus mere pere şi gutui
nuci şi frunze colorate

dacă pui frunzele moarte
între filele cărţilor
ele nu putrezesc
aşa şi voi dacă vă aşterneţi într-o carte
nu veţi muri niciodată
ne spune bunica
şuierând un vanticel prin ogradă
o lumină caldă şi clară ne învăluie

îmi place să cred că aerul din paradis
e un dulce parfum de gutui

Adăugat de mircea lacatus la Octombrie 25, 2008 la 3:58am — Nu sunt comentarii

nisipuri mișcătoare

aș putea să-mi ridic o colibă albă pe o dună de nisip

în fiecare zi ca o corabie casa mea ar hoinări prin pustiu

uneori s-ar duce departe și tu n-ai mai ști drumul spre mine

alteori s-ar opri chiar sub ferestrele tale înalte

și tu aplecată peste pervaz mi-ai oferi un ceai

un ceai dulce dintr-o floare necunoscută

m-aș preface că nu-ți văd sânii îmbujorați

rugându-mă să mai raman vreme de de-o stea căzătoare

și eu ți-aș dărui un ciob de lut pe el cu o… Continuare

Adăugat de mircea lacatus la Octombrie 23, 2008 la 1:00am — Nu sunt comentarii