Ninel Vrânceanu's Blog (1,016)

Te-ai dus cu luna...plină...

sunt crescător de fluturi şi înălţător de vise,

uimit de tot ce-i zbor, am braţele întinse;

privesc prea singur luna, cu chipu-ncremenind,

cu tine întotdeauna, o atingeam zâmbind.

zburam fără hotare, văzduhul ne chema,

eram din două lumi, aveam aceeaşi stea

mai sus de cuibul lunii, ne luasem un refugiu,

câţi fluturi invadau, cât aur alb, cât…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iunie 14, 2016 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Azi, arzi!

Ascultă iubito cuvintele ploii,

Tăcere nostalgică scursă prin noi,

Ochii copilei în colţul odăii,

Rugându-se uzi pentru visele noi!

Au trecut ani, au trecut vise,

Ochii-s la fel, precum ploaia de azi,

Au rămas umezi de visele stinse,

Dar încă se roagă...suflete, arzi!...

Lasă-mi cenuşa risipirii în urmă,

Înalţă-mă-n vise şi-n dorinţele mele,

Ia-mi din dureri şi suspinul…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 25, 2016 la 8:41am — Nu sunt comentarii

Ţi-aş dărui...

Iubesc să-ţi fiu nemărginirea

Din gândul lin al unei dimineţi,

Să regăseşti la pieptul meu trezirea,

Ce o credeai trăită-n alte vieţi.

În clipa dintre vise şi trezire,

Când fuga de real s-ar mai lungi,

O şoaptă blândă, un gest de ocrotire,

Zulufi rebeli, tăcere, dorinţă de-a trăi...

În tihna împletită prin adâncuri,

Nefrântă aievea de vreo raţiune,

Să ştii că eşti o floare de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 22, 2016 la 8:02pm — Nu sunt comentarii

Dă-mi înălţarea!

divin contur al viselor ofrande,

ce-mi dăruieşti lumina nesfârşirii,

înlănţuieşte-n tine o vină ce mă arde,

să o prefaci apoi în ţel desăvârşirii!

de vei sorbi din chinul meu fatidic,

ai să ajuţi un suflet să renască,

cenuşelor de van le-ai da un rol idilic,

hrănind din tine o foame nelumească!

din măreţia ta de aur, de aripi şi de bolţi,

atât de veşnic înălţate-n…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 14, 2016 la 9:57am — Nu sunt comentarii

Ruga împlinirii,

aş săruta toţi macii de dorul gurii tale

şi-aş reînverzi în fiecare zi,

mi-aş face câmpul genunchilor altarea,

şi m-aş ruga să te aducă în câmpii!

atât îmi e de dor să te iveşti din grâne,

şi să-mi şopteşti sărută-mă, sărută-mă şi-atât,

apoi să te topeşti cum trupul unei zâne,

purtând spre amintire sărutul meu la gât!

să plâng uitat aşa, la…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 11, 2016 la 10:40am — 2 Comentarii

Dă-mi lumina s-o gust!

ieri te-am confundat cu luna...

corp de aur, nuri pe chip,

azi, când mi-ai zâmbit întruna,

simţurile-mi s-au ascuţit!

am închis o clipă ochii

în extazul de lumină,

să vă închipuiesc în rochii,

să ştiu care-i mai divină...

dar veşmântul nu m-ajută,

căci lumina-i prea profundă,

poate veşnicia-i nudă!

cu ce simţ s-o văd prin umbră?

doar tactilul…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 9, 2016 la 2:40pm — Nu sunt comentarii

Eşti în toate...

îmi faci dorul iar să zburde

şi mă-ntreb unde ţi-e dorul,

când ne întâlnim şi unde

să-nverzim şi-n noi decorul?

mă întrebam de-i gura ta

în parfumul primăverii,

de-s savori în setea mea,

parcă aş fi-n...arşiţa verii!

mă întrebam de-s ochii tăi,

în scânteile din zori,

căci trezirea mie-n văpăi

şi tot trupul...mi-e-n culori!

şi mă-ntreb cum eşti în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 2, 2016 la 8:19pm — Nu sunt comentarii

Iartă-mă şi...nu mă iartă!

Şi dacă toate dorurile mele

Nu ajung până la tine,

Am să le trimit în stele,

Să le numeri tu mai bine!

Pentru vreuna căzătoare

Am s-aduc un colţ de cer,

Să ţi-l aştern la picioare,

Unde pot să-ţi spun ce-ţi cer!

Iar când nopţile-s noroase

Şi nu poţi a număra,

Pun o scară de mătase

Între cer şi glezna ta...

Am să-ţi dau din ochi lumină,

Când păşeşti…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 1, 2016 la 11:37am — Nu sunt comentarii

Forme de iubire

am să depun spre măreţia mea

coloane albe prin nisipuri,

am să te chem într-un altar cândva,

să-mi veşniceşti prin anotimpuri;

am să presar pe drumurile tale,

petale albe din trandafiri regeşti,

un şir de leagăne din iarbă moale,

în care să te-aşterni suav când oboseşti;

am să-ţi ridic aşa, cu mâna mea,

trei odăiţe albe, cu ochii…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 27, 2016 la 5:18pm — Nu sunt comentarii

Descătuşare

ţi-aş da zâmbetul pe spate

să priveşti cu ochii-nchişi,

stelele ce te-nvăpaie

când carminul urcă-n irişi;

ţi-aş culege fragi din şoapte,

cu şoptirea-mi întreruptă,

de un murmur dus în noapte

de-o dorinţă prea acută...

ţi-aş cuprinde-n piept nesaţul,

când ţi-e sufletul tumult,

tu să mă-nconjori cu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 26, 2016 la 8:35pm — Nu sunt comentarii

Fenomenul naturii tale...

vii cu fluturii deodată

să-mi faci pieptul să vibreze,

ai bagheta dirijării

corului din abdomen...

iar când sunt strivit de soartă,

tu-mi faci simţurile treze,

clorofilă-mi pui în sânge...

iei din mine anotimpuri

ce păreau că se termină,

tocmai când încep a plânge

pui în suflet iar…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 26, 2016 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Matinal...

te-aş iubi când eşti cuminte

să te-aştern de-alungul firii,

te-aş iubi printre cuvinte,

inventând abecedare,

te-aş iubi pe-un colţ de soare,

ori pe un pătrar de lună,

te-aş iubi când eşti pudoare,

ori o patimă nebună...

te-aş iubi mereu, oricum,

ah, cât te-aş iubi acum!

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 26, 2016 la 9:42am — Nu sunt comentarii

Zbor de Dragobete...

frumoasă-i gura ta roşindă

ca mustul fragilor prin afini,

o rouă care-o simt venindă,

dintr-un izvor de-avide patimi;

frumos ţi-e chipul plin de zâmbet,

surâsul, o instigarea inocentă,

chemare la un zbor cu zumzet,

nălţare pentru-o clipă indecentă...

ţi-aş da surâsul tot pe spate,

să vezi cu ochii tremurând…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 25, 2016 la 9:43am — Nu sunt comentarii

Aşa cum te visez,

te-aştern în vers cum te visez,

să-ţi fiu coubert în clipe de extaz,

tablou nocturn din care să pictez,

alint de zori purtat către amiaz!

parcă mă nasc în alte timpuri,

când te privesc printre cuvinte,

un vernisaj al multor anotimpuri,

cu-atâta eros în tablouri sfinte...

coboră-n vers dintr-o tăcere!

căci mintea îmi rămâne fără…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 3, 2016 la 11:30am — Nu sunt comentarii

Iubeşte-mă alb!

furtună-mi dimineaţa-n veşmântarea albă,

fiorii dintr-un vis aievea să ţi-i gust,

ascunde-nfrigurarea în sărutarea caldă,

din rotunjirea gurii...văpaie unui bust!

alunece-ncântarea din alb descătuşată,

uimirile din palme conturu-ţi cunoscând...

arzând în doruri pure privirea lunecată,

un vis cândva himeric aievea contemplând;

topească-se în alb…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 19, 2016 la 9:30pm — 1 Comentariu

Bun venit!

de-ai şti ce dor mi-ai dăruit trezirii,

fluid descătuşat de-o şoaptă nerostită,

furtună în deşert curgând nepotolită,

atingerea din zori furată risipirii.

ai imprimat în ziduri dorinţele vibrând,

mătăsuri alungate de focuri matinale,

căldura unui vis trezit de o ardoare,

un murmur suprapus tăcerilor ţipând!

o mie de scântei din ochi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 12, 2016 la 7:30am — 1 Comentariu

Acolo unde eşti...

te port prin vremi în gândul meu nătâng,

răsfrântă ca o floare de zuchin,

la adăpost de ani sub umărul meu stâng,

rămâi cum eşti, un dulce chin!...

din floarea-mbobocită în orice anotimp,

reînfloreşti cu visele deodată,

oh, câtă lumină, dar câtă sevă peste timp,

câtă savoare, cât parfum...

mai înfloreşte-mă şi azi odată!...

îţi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 6, 2016 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Să-mi şterg o lacrimă...

lasă-mi iubirea să se rătăcească

pe drumul tot mai alb ce duce către tine,

doar un popas, pentru o lacrimă...

urcuşu-i tot mai lin, da-ncepe să-nsereze,

iar ochii...

ochii încep să-mbătrânească, umezi...

doar palmele găsesc să…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 6, 2016 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Visează aievea!

mi-e dor de tine vis aievea,

să te privesc dorindu-te aşa,

ca la-nceput...să scriu aceleia,

ce m-a aprins cu gingăşia sa!

copilăria unei clipe de magie

trăită de un suflet inocent,

şi-a luat din ochii tăi o poezie,

să-mi lacrime în ochii de poet...

ai dat un rost singurătăţii mele,

răstign uitat-n propriile…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 2, 2016 la 10:30am — 1 Comentariu

Izvorul unei flori...

fiori de toamnă-şi iau tributul,

furând din amintire o ardoare,

o floare de izvor îşi dă trecutul,

la schimb c-o stea nemuritoare!

iubite sunt, dorite sunt...

căci amândouă-n veci primesc

şi dăruiesc lumină...

izvorul însă plânge liniştit... 

s-ar ridica-nsetat de la pământ,

că-i e prea dor de floarea…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 20, 2015 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor