Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Ianuarie 2015 (36)

Undeva, cândva...

și dacă ne-am uitat iubirea-n câmp deschis

în nopțile când grâul verde fura din luna plină,

iar noi gustam până la glezne verdele aprins

dansând, cântând, visând-n liniștea deplină

și dacă undeva, cândva, poate pe o gârlă

ne-am adunat în brațe și-am simțit iubirea,

apoi în palme pietricele adunai ca la o târlă

copii, părinți, dulăi...un joc ce definea trăirea...

ori, dacă drumul viilor, în miez de noapte

ne…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 31, 2015 la 12:00pm — 1 Comentariu

Așteptarea unui vis

am să-mi duc în rugă dorul

dintr-un vis trăit aievea

într-o noapte să-mi iau zborul

ca un fluture din Țebea...

când cresc florile pe deal

pe o margine de apă,

să-mi dai brațelor real

dintr-un vis de...altă dată...

de mi-ai cununa dezmierdul

într-o umbră de sculptură...

lunecând prin tine…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 30, 2015 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Cum să-mi potolesc puterea!

cum să-mi lecuiesc de tine

al dorinței mele vuiet

când adâncurile din mine

se răscoală într-un suiet!

cum să-mi potolesc puterea

de-a te cere nebunește

unui gând de nicăierea

ce-mi apare și-mi șoptește!...

mă inundă cu dorința

până-n vârf de fibre crude...

cum să-mi vindec neputința

de-a…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 29, 2015 la 6:00pm — 1 Comentariu

Un cuvânt cu multe bâlbe

tristă soartă din bucăți,

cioburi mici sau sticle ample...

fără pânze, fără dălți...

ce nimicuri vor în arte;

curg, de prea puțin, în zoaie

de nici luciul nu le ține,

oare cât să-ndure-o foaie

apăsată de oricine!...

cât ar fi și ea de...blândă,

de dispusă, de...boțită...

parc-ar vrea ades să…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 28, 2015 la 8:00pm — Nu sunt comentarii

Chemare,

plânge-o margine de cer

peste ochii mei să ardă,

s-a oprit printr-un mister

timpul pe un colț de hartă;

sunt chemat ca înotător

să pun stavilă în ape,

dar din ochi de muritor

îmi curg ape peste ape...

nu mai văd pe unde urc,

nici nu știu unde-i izvorul

cad pe-un colț de hartă rupt...

oare...moare…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 28, 2015 la 5:00pm — 1 Comentariu

Eternul unor clipe...

mai știi iubito teiul din fereastră

ce-n aur florea lui îți miresma prezența!

îți amintești apusul din răsărirea noastră

când eu îți resimțeam până târziu absența?

mai știi cum pașii tăi adesea îi simțeam

ca foșnetul trecând, furtună uneori, cadență...

cu fiecare clipă tot mai aproape te știam,

dar deodată...ca și furtuna, ținea de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 27, 2015 la 1:30pm — 1 Comentariu

Curcubeu de ape sufletești,

tu gură senzuală ce cauți curcubeie,

să te întreci cu ele prin apele lactee,

sorbirea ai trimis în ochii-mi lăcrimați

zăgaz de suflet rupt în iriși inundați...

ape din cascade mai pline în amonte,

seva sângerând ca urma unui glonte,

în inimă prea plină de ape prea adânci

tu curcubeu-n suflet ce ape roșii strângi!

cristalele acestea din suflet…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 27, 2015 la 8:30am — 1 Comentariu

...că te iubesc!

aveam un vis ce se stingea

că tu aievea nu mă știi iubind,

m-ai reaprins lumina mea...

prin ochii tăi mă știu scriind...

prin ei mă văd iubirii rost,

un vers, o floare, o trăire sfântă 

alai de fluturi într-un adăpost

de flori, altare albe care cântă...

un puf de păpădie mi-e ființa,

mă doare de plutire dorul

că te…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 26, 2015 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Mai dă-mi o clipă!

te prind de mână într-un zbor diurn

să-mi cazi în brațe iar și iar...

de-o clipă e nevoia ta de vis nocturn

să zbori, să vindeci sufletul de dor hoinar.

mai strânge-mă divino, ia-mi gura, gâtul,

ia-mi umerii, ia-mi pieptul brobonit...

închide-mi ochii și deschide-mi gândul,

încă un zbor de-o clipă nainte de-asfințit!

fă-mi un transplant de ancore…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 25, 2015 la 4:30pm — 2 Comentarii

În alb trăiesc o zi,

m-ascund miresmelor ivite-nzori

o rază de un nor năuc se frânge

limbaj universal-n dangăt apriori

chemarea rațiunii, clopot plânge,

în minți furtuni cu fulgere-n abis

nimic din seva lutului divin întâi

pecete scrijelirea în întâiul scris

pas cu pas plinirea finiș căpătâi,

locul de-nceput întoarcerii-n util

argilă frământată,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 25, 2015 la 11:00am — 2 Comentarii

Ești femeie

dacă ai ști cum te-am visat

de-atâtea ori femeie, de-atâtea ori idee,

un car de har în sufletu-mi curat,

un înger pentru care m-am rugat 

să-i fie zborul lin, să-i fie truda 

armonie cu cerul și

iubirea pământeană...

dacă ai ști cât dor de-o aripă au strâns

obrajii mei, cât foc și câtă…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 24, 2015 la 10:00am — Nu sunt comentarii

m-ai sedus și...te-ai dus...

ți-am alunecat prin gânduri

te-am iubit, te-am strâns la piept

dar deodată printre rânduri...

ai fugit, iar eu...te-aștept...

mi-ai pus fir cu fir năframa

orbului din stihuri mute

iar acuma când nu-mi văd karma,

caut amintiri pierdute...

te-ai dus să privești de sus

toate gândurile mele,

dar tu, pe toate, toate…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 21, 2015 la 8:00pm — Nu sunt comentarii

te-oi duce-n munții mei,

mi-ar fi drag să stau cu tine

într-o odăiță strimtă,

colo-n munți în sat la mine,

când ți-e inima zdrobită...

să te ocrotesc de toate,

gândul greu să-ți limpezesc,

să te simți în libertate

să nu știi de ce-i lumesc,

într-un foc de lemne groase,

să privești fără un gând,

doar c-un foșnet de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 21, 2015 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Cobor eu să urc la tine,

într-o seară când pustiul... 

îmi lasă urme peste gânduri,

îmi adun din moarte viul

să-ți mai scriu câteva rânduri.

într-o clipă vii în gând 

stând la masă toată în alb,

în odaia ta plângând

căci ți-e turnul mult prea…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 20, 2015 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

zidire

am zidit un pod de stele

peste apele terestre,

pentru ochii muzei mele,

să m-alinte cu o veste...

când pământu-i plin de ape,

ca și sufletul de dor,

ea să vină să mi-adape,

primul vers apolodor....

când sunt iazurile pline,

ape-mi taie răsuflarea,

ea să vină-n vers la mine

...un izvor inunde…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 20, 2015 la 10:00am — 1 Comentariu

dansul unei muze goale

s-au albit de doruri ochii

tot cătând peste poeni

joc de muze fără rochii

într-un dans din apuseni, 

a-nghețat o lăcrămioară,

la o graniță de timp,

doar un cerb și-o căprioară

mai dansau prin anotimp...

s-a aprins o clipă valea,

de un foc între hotare,

cerbului i-aține calea

câni porniți la…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 19, 2015 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Iarăși tu,

tu golești de vise lumea,

să verzești de stele cerul,

ca să-ți însușești minunea

c-ai fi una cu eterul...

ca să duci în zbor lacteic

orice undă de speranță,

ai furat din îngeri veșnic,

câte-o aripă de viață...

dintre căile divine

tu ai luat pe cea mai vie,

iar din tainele creștine

una mi-ai…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 19, 2015 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Mi-ai furat iubirea...

mereu te-am dorit între răsărit și apus,

ca pe-un sărut de soare-n iernile reci

ai luminat surâsul și-n zori m-ai sedus,

lumină a iubirii, dar noaptea nu mai treci?

mi-ai aurit trezirea cu un sărut solar,

ducând peste fereastră fiorii matinali,

în așternutul cald să lași un vis hoinar,

dar cu alintul tot, când vom mai fi reali? 

ai limpezit pe…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 17, 2015 la 5:00pm — 1 Comentariu

Am să te tulbur

am să mă plâng la o furtună

de limpezimea ce o văd în tine,

să o întreb cum scapi când tună,

iar ea se laudă că e ca mine!...

am să o-ntreb cum te-a avut

de nu ți-a tulburat nicio dorință,

căci ea se tot mândrește c-a știut

să-ți fulgere orice voință...

cum de te-a putut cunoaște

doar într-o clipă copilă tremurând,

fără a ști dorința ce mă paște,

când udă, fără straie mă căutai…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 16, 2015 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Pentru tine am trecut Alpii,

mi-am căutat pe pământ alintul angelic,

furtuni în adânc într-o așezare deodată

lumina sfintei iubiri de care sunt vrednic,

trăire și luptă...condei pe urme de daltă.

am dus peste Alpi rugăciuni mulțumind,

urmele sfinte am atins din ochii fierbinți,

zborului alb mi-am pus un gând dăruind

suflet, genunchind la morminte de sfinți.

mi-am mărturisit…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Ianuarie 16, 2015 la 10:30am — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor