Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Februarie 2014 (42)

dimineaţa mă doare un dor!

dimineţilor tale aş pune alintul,

când trezirea ţi-e grea de ieriul povară,

m-aş aşterne frunziş să mă mângâie vântul,

din primii paşi verzi plutirea-ţi vioară;

 

ţi-aş lua de sub gene un străluciu de perle,

când buzele-ţi picură a gust de cafea,

la piept să mă scurg rotunjime de pere,

atingeri suave petalelor…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 28, 2014 la 8:00am — Nu sunt comentarii

tu faci, răpeşti şi furi şi dăruieşti lumină!

te înalţi o zi cu vise, o clipă le dobori,

dacă de-a pururi seara luminile-s aprinse,

tu le răpeşti lumina ca să le-o dai la zori,

iar când e soare-n nori, mai stingi din cele stinse...

dacă adese-n noapte stăteai în jurul meu,

în zori mă luai din şoapte să ţip în trupul tău,

mă înălţai la ceruri, mă îngereai în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 28, 2014 la 6:00am — Nu sunt comentarii

mi-ai luat la tine totul!

ai luat din cerul meu o parte,

cea mai senină ziua, cea mai înstelată noaptea,

priveam de-un timp în el atâta de departe...

mă aşezam să-i cer...măcar încă un cer, o stea,

infinitatea...

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 28, 2014 la 5:40am — Nu sunt comentarii

mi-ai luat la tine totul!

ai luat din cerul meu o parte,

cea mai senină ziua, cea mai înstelată noaptea,

priveam de-un timp în el atâta de departe...

mă aşezam să-i cer...măcar încă un cer, o stea,

infinitatea...

mi-a dat ieri cerul atâtea semne clare,

despre puterea mea de-l păstra senin,

sub geana zilei tale, neocrotit…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 28, 2014 la 5:30am — Nu sunt comentarii

efectul iernii tale!

m-ai desflorit de flori, m-ai desfrunzit de frunze,

mi-ai înecat fiorii în plânsul unei muze,

ai pus un spin uscat tulpinii înverzite,

mi-ai smuls din rădăcini miresme de cuvinte;

nu meritş nici iubirea ta, nici chinul...

dar vreau să ştii că înflorirea mea ţi-a fost...mai

albă, mai înaltă ca seninul!

iar de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 27, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

amintiri de ieri...

bătea un dor la poarta unei amintiri,

în braţe cu-n cadavru îngheţat,

rugină-i era nedeschiderea unei iubiri,

întunecare-i pe aleile pustii

căci prea devreme s-a înnoptat...

se-aude sus în turn doar ceasul vid,

dintre atâtea porţi şi-atâtea amintiri,

inertul dintre braţe rămase neîngropat,

motiv de lupte…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 27, 2014 la 8:30am — Nu sunt comentarii

cum să te conving că...ne iubim?!

am încercat să-mi duc inima,

un zbor mai departe de tine!

dar n-am reuşit să-mi desprind aripa,

pe care ai presărat-o în mine!

am colindat un timp pe pământ

oceane şi mări de tăceri şi cuvinte!

dar totdeauna am rămas restant cu-n cuvânt,

iubirii, ca definiţie, ca om, ca suflet…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 26, 2014 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

Ia-mă de mână să trecem viaţa!

tu eşti prilejul meu de preaiubire,

iertarea şi păcatul deodată!

în tine-i taina mea de nemurire,

pe care trebuie să o aflu toată, dintr-o dată!

 

ajută-mă doamne să fiu destins,

de mână să ne ţinem într-un pas distins,

în doi...mai lin, mai apăsat mai neumblat,

un om cu-n paradis trecând prin viaţă,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 26, 2014 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

iubire-n zori!

în zori iubirii tale-i spun

că-i aur pentru mine!

că s-a născut din propriul dor,

când zorii-ţi dau suspine,

că auru-i e trup şi suflet şi gândire;

iubeşte ce iubesc şi eu,

iubeşte-te pe tine!

din setea mea de curcubeu,

tu fă izvoare-n fire!

dăi firii nefirescul…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 26, 2014 la 4:59pm — Nu sunt comentarii

opreşte-mi risipirea!

aş vrea să-mi dai din nemurirea ta 

încă o viaţă!

un împrumut pentru aceasta de-acum

nerisipită!

când vom atinge zorii, într-o dimineaţă

mărţişor, să te găsesc aprinsă, neiubită!

să te cuprin doar eu în braţe, cu destinul,

iubind popasul tău spre răsărire,

să te verzesc în mov cu trandafirul,

iubibilă cum te-ai predestinat din…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 23, 2014 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Tu poţi să-mi fii altar şi rugă!

Iubita mea aş vrea să-mi ierţi,

pământul care într-o zi m-apasă!

cuvântul prea deodată curs,

o vorbă prea departe de Iisus,

un gest necugetat, ori o grimasă!

Iubita mea,

te rog să-mi ierţi, trăirea în avidul tău

de armonie!

păcatul ce mi l-ai iertat mereu,

cu scuza mea că te iubesc şi-n poezie!

mă iartă tu, mereu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 23, 2014 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Azi,

mai spune-mi tu iubito şi astăzi : te ador!

cum ieri mi-ai spus-o din adâncul tău,

eşti darul meu de măreţie în amor!

în această zi mare, când...mai mare sunt şi eu!

dă-mi şoapte de alint din buzele tale,

când toate-s un dar din câte îmi dai,

azi, stai lângă mine şi rupe-mi petale,

căci încă una se colorează în alb,iar azi...

timpul nostru are forme de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 20, 2014 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Învaţă-mă să-mi iert!...

iubita mea învaţă-mă să iert,

să-mi iert gerşelile...şi greşiţilor noştri,

ajută-mi sufletul să iasă din inert,

fă-mi tu din el un templu, spre a ierta toţi păcătoşii!

nu de vreo ispitire-mi mai păstrez eu teamă,

căci tu ai luminat deja orice umbrire,

aminul meu stă într-un…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 19, 2014 la 4:30am — 2 Comentarii

Iubirea n-are standarde, şi totuşi...

tu mă înveţi iubi în mii de alte feluri,

decât cele ştiute până-acum!

îmi dai culoarea rogvaivă din peneluri,

apoi entalpic, mă storci de fiecare picătură,

într-o eprubetă de parfum!

 …

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 18, 2014 la 5:30am — Nu sunt comentarii

te gust din adormire-n vis!

iubirea mea te gust când văd cum dormi,

destinsă...

e pentru că de-o vreme-ncoace,

de-un înger eşti atinsă!

ai zborul lui în univers, în vise,

pe trupul tău şed îngeri îndeajuns,

atingerile lor sfinte te poartă-n taine necuprinse...

sunt îngeri din alaiul lui Iisus!

când la trezire vei fi tu, culegător de vise,

în dulcea ta…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 17, 2014 la 9:30am — Nu sunt comentarii

prilej de tihnă,

tu eşti prilejul meu de tihnă regăsită,

peste atâta timp de cruntă neodihnă,

de suflet chin, ca o felină hămesită,

ce-şi căuta o hrană stins, atins de lihnă!

 

ştiam desăvârşirea ta din cărţile întâi,

când buchile mi se lipeau de irişi,

te-am căutat în legăn copilă…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 17, 2014 la 8:30am — Nu sunt comentarii

iubeşte-mă în zori cu armonii astrale!

iubeşte-mă în zori cu armonii astrale,

îndrăgosteşte-mă de tine-n fiecare clipă,

adună-mi ocrotirea la pieptul vieţii tale,

din timpul meu separă tu ce e risipă!

iubeşte-mă cu-ndrăgostirea ta duioasă,

dă-mi tu curaj acolo unde-i teamă,

fă-mi viaţa de acum şi de apoi frumoasă,

ajută-mi gândul cu-n cuvânt de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 17, 2014 la 8:00am — Nu sunt comentarii

Ai ochii mei, tu dă-le strălucirea!

iubita mea, ai ochii mei căprui,

dă-mi strălucire-n ei şi arca din sprâncenae,

dă-mi din albastrul veci al cerului,

un strop de verde într-un lac de gene!

dă-mi timpul tău rămas şi încă-un a notimp,

ia-mi visul meu statornicie-n ziduri,

din clipe fără seamăn cum ţi-s…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 17, 2014 la 6:30am — 1 Comentariu

Mi-e dor de tei, mi-e dor de noi, mi-e dor de ei!

aş vrea s-atingem noi, ce îngeri i-au atins,

aş vrea să plâng ce-au plâns şi ei,

aş vrea visarea lor în fiecare vis...

mi-e dor de ei, de noi...sub ramure de tei!

cum ei păşeau...pe urme suprapuse-alăturând,

trăind pe gânduri de-o lungime-n univers,

ca ei aş vrea să-mi scrii în fiecare gând,

să reclădim…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 17, 2014 la 6:00am — Nu sunt comentarii

cum luna-n noi lumină!

afară e lună şi-s stelele, iubito,

în ochii mei străluceşte o taină,

când azi gura ta iubirea a desăvârşit-o,

am simţit că tu-mi eşti predestinată ca

suflet, ca hrană!

 

în patul tău din puf de păpădii astrale,

am stins şi luna să-ţi fiu doar eu de veghe!

am stins şi-o stea din carul mare, ce te

privea prea mândră! vezi doamne că-i

mai…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 16, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor