Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Februarie 2014 (42)

iubind cotidian şi azi!

cinstire unei dimineţi curate, nouă!

iubirii tot asemenea şi astăzi, vouă!

în noaptea asta nimeni nu mai doarme gol,

îndrăgostiţi sunt toţi, măreţ, nu ca...simbol!

 

de n-am fi fost îndrăgostiţi în astă noapte,

de-ar fi iubirea floare la ureche-n toate...

de primăvara n-ar mai fi atât de-aproape,

iar tot ce-i…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 14, 2014 la 10:00am — Nu sunt comentarii

ce-i mila...ce e nemurirea, ce-i iubirea!...

n-am timp să gust din fericirea zilei,

că vine unul, una, unii...cu un moft!

când e să dăruiesc din nemurire, milei

sunt acuzat de faptul...c-aş fi mort

şi-mi prind o aripă-n pământ, negrind...

mă las...mă cad, în neputinţi convingătoare,

ucis de colb, cu vânt, cu risipire...

ce este de făcut în fabricarea adevărului?

ce-ar fi de spus,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 13, 2014 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

întâia mea iubire,

eu m-am născut în zori, să am iubire primul,

să iau tot aurul din albul de ninsori,

când mama îşi plângea cu-n zâmbet chinul,

eu mă plângeam ţipând la cântători!

atunci când satul meu mă aştepta,

intrarea-n el s-o fac voios, cu-n gungurit,

aveam emoţii mari...şi-am dărâmat o stea,

ţipând în dimineaţa aceea la cer, de zori roşit!

am adunat atunci cu glasul meu subţire,

mai multe fete-n jur, să mă ursească,

a…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 13, 2014 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

mă înverzeşti, să înverzeşti!

mă duc spre primăveri verzind latent,

căci dorul meu nu doarme verde iarna,

păşesc iubind departe-n conştient,

înving cu fiecare treaptă, chinul, teama!

 

aş sta pe marginea de ape şi nisip,

să vii cu mugurirea-ţi caldă-n mine,

schimbănd o clipă albă cu-n verde anotimp,

albirea de la tâmple, cu albul din verzire...

 

să fac un schimb verzind cu aşteptarea ta,

că aşteptarea mea-i mai crudă azi,

iubire, de mă…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 12, 2014 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

când te veghez, când te trezesc veghind,

din nopţi te-am aşteptat în zile, iar, 

spăeranţei un culcuş de zboruri nalte,

adânc ţi-e somnul, dar te veghez, ca dar!

tu eşti vegheată de îngeri şi-un altar,

ca tresăririle din zori nu-ţi fie iar deşarte!

am aşternut pe gingăşia-ţi prunc,

un pled sărut alunecând spre coapse,

m-am aşezat alături nesomnul să mi-l culc,

vegherea să unescă alte vise, lung... 

în zori să le-nălţăm etanşi aievea,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 12, 2014 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

de n-ai fi tu!

de n-ai fi tu, să îmi arăţi azi drumul către tine,

m-aş rătăci şi n-aş mai şti dacă există-n cer, 

ori pe pământ iubire!

 

de n-ai fi tu, eu n-aş avea de ce trăi,

pentru că-ntine-i viaţa, cu sângele meu!

Şi poate n-aş muri...dar nu m-ar mai iubi nici Dumnezeu!

de n-ai fi tu...o însetare permanentă ar fi în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 11, 2014 la 5:30am — 2 Comentarii

Iubirii desăvârşite...

acum, când noaptea dintre hotărâri,

e cu mult prea lungă,

câd picuri curg la streşini şi la gene,

privesc la o icoană a Mdonei,

în şoapte-mi spun o rugă...

aş vrea să prind o vreme de primăveri perene!

 

aş vrea să-mi duc iubirea pân* la…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 10, 2014 la 4:00am — Nu sunt comentarii

Să ne rugăm frumos!

M-am agăţat de nemurire

doar prin vreo două, trei cuvinte,

din care unu-i *mama*, altul e*iubire*

şi-apoi mai am vreo două, trei la fel de sfinte,

căci unu-i prietenie!...

Şi mai citesc, mai scriu mereu,

să aflu cum să fiu iubit de Dumnezeu!

Aş vrea să-mi ştiu hotarul dintre păcat şi măr,

ori dintre ce e bine şi ce e rău! Mai…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 9, 2014 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

http://www.youtube.com/watch?v=OhxPamfVnC8

dansăm, când streşinile curg din ochii mei,

valsăm, la tâmple să-mi respiri albirea udă,

paşi sidefii din orga îngerilor sculptaţi sub tei...

se-ntrec la împletirea lor, doi câte doi, tu nudă,

sculptură-n neveşminte dintr-o altă artă crudă!

se-aprind aleile cu trene albe,

din dalta fină, cum albe păpădii se risipiră ieri,

poete, te iubiră-n dansul lor luceferii şi stelele

în salbe, câtă iubire, câte trăiri în dansul lor,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 9, 2014 la 9:30am — Nu sunt comentarii

Citesc în ochii tăi!

văd o poetesă în noapte suspinând,

de propriu-i dor trimis printre nămeţi,

departe-i este visul, iute ca un gând,

furtună-i şi însorire iubirea de poeţi!

la geam, când luna plină o alintă,

ea plânge lin, cu lacrime duioase...

e noapte iar, nămeţii i-au luat dorul

şi l-au dus...când se va întorce oare?

cum să se mai mintă!...

cât să se…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 8, 2014 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

Iubiri îngheţate...

a încremenit iubirea-ntr-un copac cu flori,

în iarna asta nesfârşit de albă, de îngheţ!

s-a şters acum verzirea de-acele vii culori,

în seara asta...un ceas a ruginit oprit, răzleţ...

a stat...

 

e dus în cer un strigăt să se stingă mat,

din florea chiciurie de omăt şi lacrimi...

mă perd în eu, îngenuncheat de patimi,

copacul verde e gol, e rece,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 7, 2014 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

să-ţi fiu fiori...

la gâtul tău aş fi o salamandră,

să-ţi duc fiorii măiestriei sus...

peste sărut, peste privirea-ţi tandră,

căci te doresc din zori până-n apus!

 

la piept aş fi un prunc înfometat,

hrănit cu gingăşie când mâinile-s alint,

te-aş adormi la schimb cu-n murmurat,

la cântu-ţi trup de leagăn adormit...

 

ţi-aş fi petala de sub talpă,

să…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 7, 2014 la 6:30am — 5 Comentarii

Un Om!

bunicul meu când a murit,

s-au cutremurat şi munţii,

pădurea înverzită un timp s-a ofilit,

iar cerbii şi-au cruntat trofeul  frunţii!

bunicul meu a fost un rege,

iar satul meu era regat,

în codrii lui, el se-ngrijea de lege,

plantând pădurile ce astăzi nelegiuiţii le-au…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 7, 2014 la 6:00am — 1 Comentariu

Te ştiu, dar mai vreau să ne ştim...

Draga mea,

aş vrea să ştiu, la tine-n suflet cât mai e de alb,

de gri, de mov, de fumuriu...

ori cât mai e de verde, de roşu purpuriu?

cât e de plin, de gol, de nesfârşit,

dar mai ales cât e de...mit, ori cât e de-adevărat că ai iubit?!

ori, draga mea, ce este-n sufletul tău azi!

când toate par legate de trecut, de ieri, de veac, de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 6, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Vin spre tine!

am fost plecat cu dorul călător,

prin văi şi munţi în alb ca mine.

simţeam dorinţa unui mare zbor,

iar paşii sunt înceţi, să vin la tine!

mi-am luat zvâcnirea dintr-un arc regesc,

nălţarea dintr-un pisc himalaian,

pornind peste nămeţi să te găsesc,

să te cuprind în zborul meu cotidian!

am străbătut pământul şi încă o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 6, 2014 la 3:30am — 2 Comentarii

topit de drag visării...

un vis mai alb ca miezul zilei,

mă ţine-n irişi parfumat,

să mă aştern în calea troienirii...

să duc topirea-n tot ce e uscat!

 

stau cu privirile în orizont,

să prind orice tendinţă de îngheţ,

cu mâinile întinse-n eupont,

prefac din raze fulgii-n vieţi!

 

am ars cu aur flăcărat

o încercare de împietrire-n stea,

cu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 4, 2014 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

din neam de muze, clădit din frunze...

prin lume circulă un zvon

că veronica-i muza mea...

aş spune lumii...ba pardon,

stră altă strănepoată, s-ar putea!

din neam în neam clădit sub tei,

în nopţile cu lună plină,

se nasc trei muze, câte trei,

dar una-i migdalină!

sunt neam de veşnicii în vers,

c-aşa au fost demult ursite,

să ducă astre-n…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 4, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

dacă nopţile mi-s pline de tine...

şi dacă te-aş avea acum,

când crucea nopţii-i albă,

să te miros, să-mi dai parfum,

să-ţi spun cât mi-eşti de dragă!

 

şi dacă te-aş purta în braţe,

spre zorii dimineţii,

în ochi văpăi, pe buze crini,

pe umeri…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 4, 2014 la 8:00am — Nu sunt comentarii

ia-mă de mână, să urcăm...

mi-e greu iubito să te ştiu,

că-nsingurarea te-ar cuprinde,

chiar şi o clipă de pustiu

m-ar apăsa până m-aş stinge!

un gând, zburând cumva rebel,

despre nevoia mea de libertate,

să nu te stoarcă...de rimel,

nu-l lua în seamă peste noapte,

îndepărtaeză tot ce-i trist,

trimite-mi zâmbetul să ţi-l degust,

treci peste…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 3, 2014 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

se întrec astrele în luminare...

s-a dus şi luna-n cer să doarmă,

cu aur alb să-ncarce iară zorii;

cu fulgii astrelor în zori se-ntoarnă,

bogată-i ea, bogaţi sunt muritorii.

mai are soarele un zor de ars,

cu-a lui lumină să aprindă ziua,

înalt de cer, înalt de vis rămas,

când trece el e freamăt toată ziua!

lumină-i peste ceruri şi pământ,

venită din…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Februarie 3, 2014 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor