Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Martie 2013 (16)

Avid...de înflorire!

de m-ai iubit o clipă într-o zi,

iar noaptea ne-am avut în vis,

este chemarea unei alte poezii,

când ne vom colora în floare de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 31, 2013 la 3:00pm — 6 Comentarii

Lumina ta !

m-am întrebat mereu...ce faci cu-atâta soare!

de ce să strângi doar tu, a lunii strălucire...!?

ce înger te-a atins, în loc de uirsitoare,

ca tu să ai lumină, cât toate astrele în răsărire!

 

cum de ascunzi din luna plină, în tine dezmierdarea,

iar fiecare rază de lumină o fură ochii tăi, deodată,

de ce din tot mai multe nopți iei bolții înstelarea,

ca pentru toate…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 27, 2013 la 9:00pm — 1 Comentariu

Sărutul unei muze,

aahh...cât aș vrea să-ți știu sărutul,

în cuibul lui să-mi fac alt univers,

să-mi țin în el prezentul și trecutul,

iar într-un colț savoarea dintr-un vers,

 

să-mi scriu prin el a inimii culoare,

din clipa tumultoasă a contopirii,

un vers, o șoaptă, o silabă viitoare,

pentru un timp al inocenței amintirii,

atunci, când doar sărutul va țipa în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 26, 2013 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

Cu dragostea mă vindeci...

aș vrea să-ți fac o destăinuire...

îndrăgostit te chem la o-întâlnire...

să-mi ții obrajii pe genunchii tăi,

să-i strâng, să îi adun lângă ai mei...

 

când dorul matinal mă ispitește,

mă rog la tine, mă iartă, mă iubește!

mă vindecă-n nepotolirea mea,

cu dragoste, cu dor din nesfârșirea ta...

 

cu tot ce-i sfânt, curat și…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 26, 2013 la 11:00am — 2 Comentarii

mi-e dor să ard...

mi-e dor de-o ardere de dor

să ard mocnit, dar nălțător, 

simbolul crengii de măslin...

mi-e dor să-mi fie dor de chin  

 

adânc, curat și nevremelnic,

mai viu, mai alb, mai autentic,

în fiecare gând o reînflorire,

aș vrea să mor de...nemurire...

 

iubirea muzei printr-o stea

să mă renască din lumina sa,

iubind să ard de strălucire,

trăind să mor...de nemurire...

 

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 22, 2013 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Vino!

vino iubita mea, când soarele apune,

dă-mi rugul gurii tale-văpaie de căpșune,

a mâinii catifea, alunecând frenetic...

tandrețea adunată în sufletu-ți poetic!

 

dă-mi ochilor sărut, șoptire să-i deschid,

în licăriri nocturne lucirea să le-aprind,

îmbrățișări de umeri, a palmei rotunjime,

dezlănțuiri de ape fierbinți-n adâncime...

 

atingerea…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 18, 2013 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Sărutul tău târziu...

mai dă-mi iubito viață din rozul-cafeniu

păstrat spre-mbrățișare în clipa revederii,

trimite-mi gândul lin printr-un sărut târziu,

alunecând discret chiar la căderea serii...

 

ascundemă-n grădină printre mlădițe noi,

când răsăritul lunii chemare-i la iubire,

presară printre muguri fiori de umeri goi,

plutire între brațe din sân dă-mi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 18, 2013 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Petală de april...

îți dau o rază din lumina mea,

nu-ți cer decât petale de lalea,

din roșul ce îl porți ca o mirare,

de nu mai știi...ești fluture, ești floare...

 

dar simt că ești!

 

 

 

 

 

 

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 15, 2013 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

De tine mi-e dor..de sufletul tău...

mi-e dor de sufletul tău!

dacă-i mai știi locul, du-mă la el!

de l-ai pierdut...ia-mă de mână, să-l căutăm!

în lupta lor zilnică,

în lupta cotidiană dintre atâtea paradoxuri,

între bucuria și chinul

unui nou răsărit...

două suflete se caută veșnic...

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 13, 2013 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Seara cu tine...

ești chiar aici și-n brațe mă cuprinzi...cât infinitul,

îmi prinzi privirea lunecând să-ți mângâi  răsăritul,

tu astru pământean ce vii ca dintr-o lavă selenară,

te-aștept din ce în ce mai iubitor cu fiecare seară,

 

căldură să-mi aduci din arșița ce peste lumi adie,

dorința de lumină mai blândă, mai albă și mai vie,

petale de mătase din viul tău…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 12, 2013 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

Iubește-mă încă o vară!

îmi plac diminețile liniștite, cu ploaie de primăvară,

când vorbele tale se-aud printre lacrimi de fericire,

mai stai, îmi spui cu tandrețe, cu brațele căutând,

mai stai doar o clipă...oh...mai iubește-mă-o vară!

 

aș vrea să-ți aud sufletul cum țipă, aud un scâncet,

ca un cântec de leagăn murmurat de buze fierbinți,

simt gustul lui, umed, cald, lin...e gustul de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 12, 2013 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Suamy...

mi-ai lăsat alintul în perne și încă un dor,

m-am trezit mai târziu decât chinul iubirii

amețit de vraja în care numai tu o lași în decor,

căutâdu-te cu ochii închiși de teama că mor,

de încântare, de măreție, de...sacrificiul zidirii...

cum ana în dusul spre veșnicie cu dorul deodată,

cu vântul, cu trupul biciuit, cu sufletul arzând,

când răsăritul toarnă poveștii raze…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 11, 2013 la 11:30am — 3 Comentarii

Imaginea ta, alinarea mea...

te caut mereu între imagini parcă pictate,

mângâieri îți aduc prin strălucirea de iris,

aș sta în genunchi, rugându-te-n șoapte

ca pe-o icoană făcătoare de paradis,

alinare să-mi dai, și-ncă un zbor, încă un vis...

oh, blândă lumină...

coboară-mi în scris...!

 

 

 

 

 

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 10, 2013 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Ești gândul și rândul...

ce-i dai primăverii de mă ține visând?

cum treci peste mări să-mi bântui un gând,

dar cum vii și când pleci de nu te oprești...

pentru cine lași semnele iubirii cerești!

 

către cine-ți iei zborul odată cu zorii,

unde-mi duci soarele de-l acoperă norii,

cum pot să te-ating pe suflet, firesc...

de unde te iau când mi-e dor să…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 6, 2013 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

Tu, floarea-mi de cais...

cât te-aș iubi cum ești...o floare dintre ani,

al ochilor alint, a gândului chemare,    

un vis dintotdeauna, trăit de curtezani  

când la castele-au scris povești sub felinare...  

 

tu muză dintre timpuri și spații virtuale,

peste atâtea doruri...suspin al înserării,

popasul ce îmi duce genunchii  la-nchinare,

ia-mi clipele de chin din teama…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 6, 2013 la 12:30pm — 2 Comentarii

Îți mulțumesc soare!

pentru lumina ce m-a trezit așa devreme,

alunecând peste hotare nepuse pentru el,

o mângâiere suprapusă zulufilor în perne,

trimisă în alint ca prelungirea dorului rebel,

 

acest dezmierd dintre-ngânări de anotimpuri 

ca vraja unui vis trăit aievea-n zori...

un aur matinal gustat în tihnă

cu irișii, cu palmele, cu infinitul...

cu tine…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 4, 2013 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor