Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Martie 2014 (31)

Boemul...la Boema!

ciudat de bun! exagerat...

de primăveri îndrăgostit şi iarna,

din munţii lui natali de pui plecat,

un cerb prea alb să nu-nverzească iarba!

când pui din munţi plecă la şes,

trofeul să-şi ridice-n artă,

un pui de cerb cu ochi de vers,

luă la pas un colţ de hartă...

vuia cu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 30, 2014 la 9:30am — 1 Comentariu

vreau o iubire aşezată...

e vremea unei clipe aşezate,

nevoia mea-i nevoia omenirii,

prea multe simţuri bulversate,

o răsturnare nefirească-n calea firii!

 

resimt tot mai acut nevoia de firesc,

acel duios ardelenesc ştiut la mama,

un mod de-a fi în care omul să-l iubesc,

în felul în care-i vindeci tu iubirii…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 26, 2014 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

apetisantei!...

mă-ntreb te duci, ori te-ai oprit deja!

nu recunosc nimic din tot realul,

e plin pesajul doar de alintarea ta,

nu văd în jurul meu decât cum vine valul!

ai parfumat cu trupul tău…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 25, 2014 la 9:30am — Nu sunt comentarii

o strună în nocturn...

în astă noapte energii angelice,

m-au conjurat zglobii cu luna,

n-a fost nimic...ca să-ntunerice,

ce-a luminat viorii noaptea struna!

 

am mai primit şi-un tril şi-o partitură,

din muzică de migdalină coaptă,

eram prea tristă, prea gol de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 24, 2014 la 6:00am — Nu sunt comentarii

aniversare boemă!

venea un Om cu infinitu-n braţe,

din pui de lei născut perpetuare,

în glasu-i blând străluce noi speranţe,

derinţele-i de luptă şi lumină,

s-aducă vindecare...

 

cadenţă are doar cu sine să se-ntreacă,

venită dint-un vis acum apoteotic,

acum e…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 24, 2014 la 5:00am — Nu sunt comentarii

întâia noapte boemă, al nimănui și-al tuturor...



îmi dăruiesc un vis în primăvara firii,

când toate-s freamăt, murmur și visare,

îmi împlinesc un gol din spațiul amintirii,

căci simt cum sufletu-mi tresaltă de ardoare!

mi-aș stinge dorul cu-n sărut de rouă,

când zorii se ivesc în aur zâmbitor oricui,

îmi ocrotesc iubirea-n palmele-amândouă,

de n-aș mai…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 21, 2014 la 8:49am — 2 Comentarii

de azi...e mâine!

am să mă-ntrec cu infinitul noaptea,

când zorii-s stinşi întru veghere nouă,

am să încalc o lege, voi birui eu moartea,

storcând din fruntea viţii broboanele de rouă;

am să mă dau pe mâna cui nu doare,

către o tihnă de miresme supradine...

voi face viaţa mult mai lungă, că nu moare,

cu infinitul mă voi mărgini,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 19, 2014 la 4:14am — Nu sunt comentarii

de-aş fi o floare,

de-aş fi o floare mică şi fină,

în drum să-ţi înfloresc, când treci,

cu paşii tăi suavi de migdalină,

să te opreşti o clipă, mă culegi...

 

te parfumează tu în zori cu mine,

culoarea din obraji să-ţi ard,

ai palmele lumină, braţe fine,

păstrează-mă la piept, trăire jad!

 

pluteşte-mi o petală în văzduh,

alintă-mi gingăşia cu-n surâs,

alintă-mă cu-n gest de duh,

fă-mi înflorire mai zglobie,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 18, 2014 la 5:00am — Nu sunt comentarii

pentru casa sufletului tău!

trăiesc acum şi chin şi doruri,

cum n-am trăit decând mă ştiu,

ţin anii-n loc să-i fac pridvoruri,

la casa unui suflet purpuriu!...

 

e locul unde-aş locui cu luna,

ori poate chiar cu anii veşnici,

o casă cu pridvor din totdeauna,

pavat cu suflet...oameni vrednici!

 

de gospodar ce sunt aş face zid,

din flori de tei ţinute-n palme,

în irişi aş planta un licăr zinaid...

aş conjura aleile cu pofte…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 17, 2014 la 5:00am — Nu sunt comentarii

de ce nu-i dragostea deajuns, când ne iubim frumos!?

mi-ai pus speranţele pe drumuri, 

să lupte cu o patimă prea grea,

îmi luam pieptiş urcuşul ruguri,

strivind în fiecare colţ de stea

un dor, o lacrimă, o preamărire...

 

am fost îndrăgostit de tine, ca azi,

dar mâine mă încercă de pe-acum!

în fiecare strigăt tu mai tare îmi arzi,

mă duci de unde nu ieşea nici fum...

să mă priveşti cu foc din…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 17, 2014 la 2:00am — Nu sunt comentarii

să ne iubim când doare dorul,

în dragoste-i un dor să moară,

ucis de vreo săgeată fără arc,

sacrificiu sprinten să nu doară,

în ochi cu floarea lui de mac!

plecară nouă dintre patimi,

din care el, dor rătăcitor,

m-a-nduioşat până lacrimi,

cerând o libertate...de popor!...

m-am dus să văd cu ochii…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 16, 2014 la 6:24pm — Nu sunt comentarii

o înverzire foc de vis

mă rog de codrii mei himerici,

să-mi înverzească-n zi de-ntâi,

un gând să-mi dea, din trei angelici,

un aşternut de muze căpătâi!...

 

să-mi dea şi-o fală de Paris,

când la ferestre mă înturn,

să-mi cânte cucul abi stins,

între biserici blocul turn!...

 

de mi-ai da tu, mă codre sfânt,

o înverzire ca de rouă,

m-aş ridica la cer cuvânt,

ca-n însetarea ta să pluă!...

 

aş luce ochii dintr-o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 16, 2014 la 5:30am — Nu sunt comentarii

Aceleiaşi!

din foc prea ruginiu de frunze,

am ars de dragul unei muze,

căci arşiţă-i era-nsetarea,

iar viaţa ei trecea ca floarea!...

 

iuţind ea paşii prea de dans,

s-a dus ferice într-un şanţ,

cu ape negre, vechi şi dure,

cu gura-i struguri foc de mure!

 

a încercat să-i dea de capăt,

să pună la dorinţe lacăt,

la gură altă înflorire,

un fel de joc a...neiubire...

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 16, 2014 la 5:30am — Nu sunt comentarii

iubirii într-o clipă rătăcind...

mi-era atât de dor de autentic,

încât m-am dus să văd de văd,

uimit mi-a fost popasul telegenic,

când mâini şi ochi ivind deodată

acelaşi gând, acelaşi dor, aceeaşi

cotropire, a dus dorinţa la prăpăd...

zbăteam un ochi să vadă singur,

ce nu-i deşertăciune-n amândoi,

îmi căutam un punct mai sigur...

dar puncte, punctele îmi declarau război...

era o clipă din acel nebun extaz,

ce-ţi poate afecta pe…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 14, 2014 la 5:00am — Nu sunt comentarii

un călător de muze...

trecea un dor spre infinit,

iubirii să-i dea zborul,

plăpând ca visul ne-nplinit,

abia-şi mai duce rolul...

în soare arşiţă ca-n el,

în cer albastrul mult mai liber,

în noapte lună fără ţel,

tihnire-n toate, el vrea lider...

se ştie în muze călător,

când…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 14, 2014 la 4:30am — Nu sunt comentarii

păstrează-ţi trupul în mine!

trupul tău e plăpând la iubit,

păstrează-l în mine şi-l ară!

sămânţează-l adânc, nezdrobit,

să înflorească mâine! e primăvară!

trupului tău nu setea-i prieşte,

nici apa de mare prea dulce,

de ploaia de primăvară-nfloreşte!

iar roua din zori îi stinge o cruce!

atât este de crud,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 12, 2014 la 4:21am — Nu sunt comentarii

păstrează-ţi trupul în mine!

trupul tău e plăpând la iubit,

păstrează-l în mine şi-l ară!

sămânţează-l adânc, nezdrobit,

să înflorească mâine! e primăvară!

trupului tău nu setea-i prieşte,

nici apa de mare prea dulce,

de ploaia de primăvară-nfloreşte!

iar roua din zori îi stinge o cruce!

atât este de crud,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 12, 2014 la 4:00am — Nu sunt comentarii

prima iubire!?

mi-am dăruit inocenţa unei iubiri,

plângând uneori degeaba şi mult,

alinturi cerşesc şi primesc urgisiri,

aşa iubesc eu azi, poate mai mult!

uneori mă trezesc...neiubit,

în mijlocul unor dorinţi prea lumeşti,

încerc să mă ştiu fără să mint,

ca şi cum, oh, ca şi cum aş deveni

un om...cu slăbiciuni omeneşti!...

înălţăm zilnic mai multe…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 12, 2014 la 1:00am — 2 Comentarii

la duhovnic...

am fost sa-mi vindec intr-un suflet,

o rana-nsangerata valuri,

nu se opreste dar...mai cuget,

de-oi fi uitat in larg, izbit de maluri...

trantit de stanci, zdrobit, ori apele s-au mai retaras,

iar eu asa, ramas...inert, uscat...

ma pierd in vid sarat...

ori poate lacrimi nu-s de-ajuns sa-mi scalde ofilirea,

ori sunt amare, ori prea dulci...sa-mi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 10, 2014 la 5:30am — 1 Comentariu

primăvară, credinţă, speranţă...

tu Doamne-al meu credinţă mi-ai adus,

când mi-ai trimis speranţa primăverii,

încep să înflorească toate, precum nălţarea lui Iisus,

prin purul dat iubirii cum înfloresc sălbatici merii;

îţi mulţumesc de viaţa mea tumult,

te rog să-mi dai şi timp şi spaţiu,

încă un simţ de care să ascult,

când vreo dilemă...îmi mai întinde braţul!...

dă-mi Doamne în iubire veşnicie albă,

statornicie întru luminarea…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Martie 9, 2014 la 6:00am — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor