Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Iulie 2014 (81)

din vise netrăite...

în noaptea asta zbor, mai dau o raită printre fluturi,

învăț din zborul lor culoarea-n toiul nopții,

cu roua dimineții îmi sting o însetare să nu se-adune vulturi,

îmi iau curaj să mor, o vreme...ca toți morții...

peste culoarea mea nu vreau nici flori, nici lacrimi,

din patima visării las moștenire vieții, un vis neîmplinit...

un zbor prea nalt, oprit de tot mai multe biciuiri…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 26, 2014 la 2:00am — 4 Comentarii

Iubirii dezgolire bust,

i-aș lua iubirii dorul și vorbele șoptite

din toată încântarea i-aș lua numai o clipă,

i-aș face o statuie cu forme dezgolite...

s-o știe trecătorii cu bustul ei de...vipă...

i-aș pune peste față abisul dintr-un golf,

în piept i-aș face-un crater cu sticlă-acoperit,

să vadă trecătorii cum trupul ei amorf,

se-adună deodată când simte vre-un…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 25, 2014 la 8:30pm — 1 Comentariu

Către izvorul inocenței,

cu teine-aș face-o drumeție către ape,

în munții întâiului izvor de flori ales,

te-aș duce sus, unde și luna vine să se-adape,

pe malul primului izvor și...primului cules!

te-aș învăța din nou de prima înflorire,

așterneri de miresme din inocența florii de izvor,

te-aș…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 25, 2014 la 5:00am — Nu sunt comentarii

Eu sunt iubirea ta...

sunt partea din alintul tău cea mai curată,

ce mai ferită de păcat, de ispitiri, de patimi;

eu sunt acolo, undeva mai sus, de multă vreme,

iar tu vei ști mereu că ești astfel vegheată!

că are cine-ți șterge sufletul de lacrimi!

sunt sufletul și jumătatea ta, etanșe,

când te mai risipești, când te încarci cu van,

când chinui trupul, ori când sufletul ți-e…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 25, 2014 la 3:00am — 1 Comentariu

De-aș fi...

dacă aș fi poetul zilei, la curtea ta împărătească,

ți-aș scrie numele în ziduri, apoi aș pune regii să-l citească!

dar să îngenuncheze...căci tu ești o icoană,

iar ei...doar cei ce pot citi!...

în șoaptă, ori în cor ceresc, slujire și prigoană,

să ceară la poet o îndurare, că nu pricep atâta…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 24, 2014 la 11:00pm — Nu sunt comentarii

Distanța-i un...fleac!

între viață și moarte ești doar tu, suflet hain!

poți face clipa furtună, ori popasul verde-senin,

poți aduce dezastrul în tot ce-am trăit, ce trăim,

poți face din toate ce-au fost, lumină-n destin!

stai cu tine acum, drămuiește, să tai adâncit,

cântărește între viață și moarte, între iubire și ură...

câtă distanță-i acum, câtă frustrare azi ai simțit,

chiar dacă…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 24, 2014 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Vers pentru speranțe mari!

îți dau culoarea sufletului meu galactic,

să-ți colorezi speranțele mai sus de cer,

îți pun un șevalet în mediul meu acvatic,

penelul într-o ancoră peste văzduh reper,

din înălțimi, până-n adânc de ape line, 

picturile să se aprindă ca un curcubeu,

să te prezinți pe la vernisaje celestine,

sub semnătura altui pictor...semizeu!...

să nu mai știe…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 24, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

O amintire pentru ieri...

mi-am pus o cupă de nectar peste un gând,

să nu-i mai simt nici bântuirea, nici amarul,

am stors din fericirea mea esențele pe rând

și am băut în tihnă cupa, esența și nectarul!

îmi netezesc astfel un gând ce mă abrutiza,

nesomnul asculta  prea des mințirea lui...

era doar o amintire, care mă dezarmoniza,

ori poate că-i meteahnă, ce dă rost…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 24, 2014 la 8:00am — Nu sunt comentarii

Ursita, neursită...

de ieri te-ntreci cu astrele în predicții,

îmi spui cât sunt de fericit, cât sunt de trist,

îmi calculezi chiar bâlbele din dicții,

ori dacă voi avea cuvinte să devin artist.

ești atât de informată despre mine,

de parcă m-ai ursit când m-am născut...

le înțelegi deja pe toate, de la sine,

doar că îți scapă…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 24, 2014 la 7:30am — Nu sunt comentarii

Un dor strunit!

m-am cățărat pe lună în toiul nopții,

să o aprind în partea dinspre soare,

părea că pâlpâia, în măreția bolții,

că n-are strălucire, nici culoare!...

i-am pus în sfeșnicele golite, aurire,

peste altar i-am presărat scântei,

am fost tenta să-i fur din nemurire,

c-avea atât de multă, se revărsa peste…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 24, 2014 la 4:30am — Nu sunt comentarii

Potolește-mi tu iubirea, cu netimp!

n-am fost cuminte, ți-am înoptat dorințele în hanul meu,

le-am așternut un pat într-o odaie mai discretă,

am așezat sub felinar, trei ramuri albe de măslin verzind,

să dea aromele odihnitoare nesomnului deja prea greu,

le-am pus un dor de veghe la trezire, să le răsfăț iubind !

am încercat să dorm și eu în patul fără vise de alături,

dar mă trezeam mereu cu o însetare peste suflet…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 24, 2014 la 3:30am — Nu sunt comentarii

Hai să poețim!

vino iubito în noapte la mine,

să-ți dedic un recital maiestos de cuvinte!

hai să poețim pe cerga din iatacul fierbinte,

să te bucuri de o noapte fără de somn,

să descarci alături dorința din tine!

să-ți simt sufletul un tril de vioară,

când fluturii jucăuși ies la dans!...vino iubito,

este vacanța de vară,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Cântarul...nu-i la mine...nu cred că-i electronic!

n-am blogul meu, n-am monitoare îndeajuns,

nu pot să mă tastez peste ecrane,

nu pot să îmi măsor trăirile prin puls...

dar mai ales nu e la mine vreun cântar

atât de electronic, să-mi scot

să-mi cântăresc,

apoi să-mi vând

ce am, când am...

cât am...

valoare!

atât aș spune...ca IT, că știu de mine de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Din cerul tău, pământ

mă ții prea jos!...iar la pământ sunt fire de nisip

ce-mi iau nemeritat din strălucire!

mă prăbușești când toate-s un crescendo-n mine, ca un

surâs de pescăruș deasupra mării!

ce vânt îți ia din zbor puterea, ori...ce gol a neputință!...

confunzi avântul cu planarea, suspinul cu durerea, mă duci

târâș de mână, că tu nu știi ce-nseamnă zbor, cu elocință!

te…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

Amor în zbor!

când voi pluti în aer, acolo între nori,

te voi privi de jos în sus,  contra naturii!...

voi sta-n genunchi ca să-ți admir splendoarea,

să-ți savurez mișcările stiuarde, prin pașii plutitori

să-ți trec scântei, din ochii mei...în coarde!

te voi chema din ochi în ochi, la prima zguduire,

când, aplecată întâiului răsfăț, îmi vei șopti...

atinge-mă adânc în zbor,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

De-acum o frunză mai amară...

îți cer din toate, o singură credință!

ia din nestatornicia ta o alunecare,

privește-o și vorbește-i! mă duci în

neputință! vreu să mai pot, să cred...

să mai visez! m-auzi alunecare? îmi

răspunzi!?

vezi de te asculți, dar ascultă-te dacă

te-auzi!

nu-ți lua pedepse ce le crezi mântuitoare,

nu te ascunde după dăruirea ta! ar…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Hai! Zboară să...zbor!

îmi înalți visele cu atâta viteză, zbor șoim să renasc,

între lactee și grădinile suspendate nu-i decât o faleză,

dintr-o trăsărire de aripi...o pasăre zbor, din susur mă nasc!

te caut în terasele zidite iubirii, în lumina din calea cerească,

ești pretutindeni, aripile ni se-ntrepătrund într-o trăire firească,

un zbor unit, dedicat nemuririi...două inimi gata să crească!

să…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 8:30am — Nu sunt comentarii

Ești aleasa!

ajută-mă tu, să fiu mai puternic, cu o treaptă,

ești îndeajuns de iubitoare, de darnică și deșteaptă,

și mă întreb, când mă rog Lui pentru asta, nu prin

tine m-ajută?!

ba da, ba da!...

Dumnezeu lucrează prin oameni, prin sufletul lor,

iar tu...ești sufletul meu!

Așadar...El nu mă uită!

iată! a deschis!... intră, înalță și...iartă!

lumină vei…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 8:00am — Nu sunt comentarii

Duios îmi duc jalea...

am un munte în mine de când m-am născut,

îmi duc printre doine și zbucium codrii din suflet,

îmi iau peste umerii verdele crud, il presar la răscruci

dintre dorințe și cuget;

prin venele mele curg chemări de munteni așezați,

dacă pare mărire...poate-i esență curgând din brazii înalți, ce-mi

dau mândrie și freamăt, ori de la fagii vernil mereu primăvara...

o să…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 7:00am — Nu sunt comentarii

Îți pregătesc universul!

pentru zborul tău, atât de înalt și festiv,

îți pregătesc universul, pun semnul meu foc rogvaiv,

un hotar rătăcirii, controlez fiecare avânt, zidesc!

iau la rând trepte și piscurii, poiene și stânci, netezesc,

controlez așezarea în sine, izvoare, cascade și văi

cât sunt de adânci, reclădesc...

refac, după caz, temelia fiecarui…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Iulie 23, 2014 la 6:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor