Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Septembrie 2012 (11)

Izvor de lumină,

tu curcubeu al reînălțării mele,

lumină veșnică și tot mai albă,

ce-ascunzi în presimțiri rebele

de reînvii mai blândă și mai caldă!

 

cu setea ta de ape învolburate

ai dăruit și stâncilor sorbirea,

iar în fisurile adânci, întunecate

ai pus…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 27, 2012 la 12:30pm — 8 Comentarii

Un corp divin...

n-am treabă cu tine, ci cu zâmbetul tău,

n-am nevoie de tine, ci de sufletul tău...

n-am timp pentru tine, ci pentru spiritul tău

 

trupul tău este doar o lumină, doar un reper...

hmm...acest doar...este precum ar fi totul,

cum știi...totul! doar că-l doresc total, nefiresc...

și-n lumină totul e clar, avid și puternic

iar tu?...nu vei mai fi de-acum…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 24, 2012 la 5:49pm — 3 Comentarii

Copilul etern...

din dorul de-atâta iubire

un dor mi-a rămas neatins,

e dorul de a primi nemurire

în trăirea ce-o am pentru scris;

 

îmi știu predestinarea din fașă…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 24, 2012 la 6:30am — 4 Comentarii

Stau în puterea ta!

o nouă însetare mă cuprinde spontan

năvalnice gânduri la alintul ochilor tăi,

fluturii pornesc în acel zbor simultan 

îrișii îi trimiți în mine, deapururi călăi;

mâinilor tale le sunt lutul primei statui

forme îmi dai din sufletul tău tumultos,

când vorbești sculptezi, parcă mângâi

îndepărtezi din mine tot ce e păcătos;

construiești un lăcaș al…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 16, 2012 la 7:47am — 4 Comentarii

Vreau iubire peste puterile mele...

vreu să-mi duc un fior dincolo de lacrimi,

să trăiesc o zi peste pământ și văzduh

simt un tumult de vibrații, vise și patimi

o nevoie acută de-a le dărui  prin toate

simțurile, prin tot ce e sfânt într-un duh.

am în brațe ciocanul și dalta sculpturii,

în priviri străluciri din…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 13, 2012 la 5:30pm — 4 Comentarii

mi-e frig de tine, toamnă...

încălzi-voi frigul trupului tău cu căldura mea sufletească,

versul curgă în tine, pic, pic, un nou început în clepsidra

din poezia toamnelor noastre, ce stau să albească...

 

nocturne, purtate în foșnet de alei spre apus,

un fior, o dorință, un gând încă nespus

 

un pas, alături,

tăceri apăsate de

timp cărunțit...

 

dus îmi e…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 13, 2012 la 2:00pm — 1 Comentariu

Vă rog...să vă rugați!

se-aude departe un cânt de cocori

și-un scâncet de pui abia deslușit,

sunt glasurile verii în fuga de nori,

ființe plăpânde, ce ne-au părăsit...

atrase de locuri tot calde și verzi,

ne lasă un gol și-un gând…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 10, 2012 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Femeia felină...!

din trupul tău...felină de stânci

ies flăcări în văpăi peste vale,

doru-ți de luptă-n pofte adânci

face din cerb o pradă-chemare;

 

stai la pândă...fără…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 9, 2012 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Ești a mea!

mi-e dor de tine, mie dor să te am

într-un sărut prelungit până-n zori,

cum  frigul în mângâierea de ram

poate descătușa în noi mii de fiori,

așa ești a mea, cum odată visam

 

să te trezești azi cu mine…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 9, 2012 la 6:30am — 1 Comentariu

Se usucă dorul...

iubirii de toamnă îi scriu de...rugină

când toate culorile par rupte, sau frânte

dar multe... pentru mine prea multe, prea

galbene, prea veștejite, prea duse de vânt

spre niciunde, oricând...

 

toamna acestei iubiri mă arde gol

cum arșița prelungită...

nu-i foșnet, nu-i must,

nu-i miez, nu-i joc vioi

de gâze unite,

nu-i miros

de gutui...

 

un gând alb...

nimănui  

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 6, 2012 la 11:45am — Nu sunt comentarii

Meggie,

a fost cândva, a fost odată

o dulce și frumoasă fată...

era micuță, fină, pură,

iubea cu sufletul la gură.

micuța Meggie, dulcea creolină

din zi în zi era mai feminină

și oferindu-și toată puritatea

trăia o clipă cât...eternitatea;

crescând cu vise și tandrețe

se dăruia total și cu finețe,

îi era iubirii atât de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 1, 2012 la 9:30am — 5 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor