Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Septembrie 2014 (98)

Mi-e dor să-ți știu dorințele,

de-aș ști parfumul și gustul gurii tale,

când răsăritul te alintă cum ești nud,

de m-ai chema cu-ntîiul răsărit de soare

să fiu explozia-n fiecare licăr cald și ud 

să-ți iau din trup dorințele cu iz sălbatic,

din suflet să-ți alung umbririle prea reci,

să fiu alintul tău în răsăritul enigmatic

din dimineți în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 30, 2014 la 8:00am — Nu sunt comentarii

Te voi iubi mereu,

m-ai cucerit demult cu tot ce ai astral,

așa sunt eu, te simt ca pe-o minune

am depășit alături hotarul din banal

când tu te-ai arătat a fi din altă lume!

de teamă să nu mor m-am dus eter

în tot ce nu exista în el așa iubire

m-am împărțit în fiecare colț de cer

am dat din ce mi-ai dat, ca înflorire!

am dus povestea mea peste…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 29, 2014 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Cuvântului plutire,

mi-am așezat cuvântul în zborul unei frunze

și am lăsat-o să-și caute un loc de întâlnire,

s-a așternut la geam, sub ochii unei muze,

rugând-o să deschidă să-i dea o re-nverzire...

ce muză să nu știe cât tremură cuvântul

pornit în căutarea verzirii dintr-o toamnă,

prin câte frământări nu-l tot aleargă vântul

s-l stoarcă de puteri o vreme să-l…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 29, 2014 la 1:30am — 2 Comentarii

o clipă de tihnă

trezește-te iubito și dă-mi o gură de cafea,

ia-mi mâna și citește-mi drumul vieții,

fă din dorințe matinale prima sete-a mea

că tu îmi ești și răsărit și tihna dimineții

această clipă vei găsio de-atâtea ori

tot revenind, ca armonia între două astre,

tu mă-nsetezi cu tine și...de multe ori

mă potolești cu roua din uimirile abastre.

acolo, între…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 28, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Alungă-mă!

alungă-mă din sufletul ne-ncrezător

din îndoielile ce-ți bântuie gândirea,

din trupul obosit acum, cândva risipitor,

din tot ce nu ți-am fost nici eu iubirea!

alungă-mă din viața ta de preamărire,

din lunecările spre crudul egoism,

din ce ți-am dăruit mereu ca nemurire,

din modul de-a mă-nviora cu altruism!

alungă-mă din amintirile ce le…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 28, 2014 la 4:30am — 1 Comentariu

Zâmbetul tău,

mi-e cald de la un zâmbet plutind repetat,

apropape de sufletul meu mereu încălzit,

mi-e fierbinte fruntea, de un gând lunecat

o mulțime de doruri ce matinal m-au trezit.

am sufletul un balans între vis și golul real,

nu vreau să-mi deschid ochii-n vid abraziv,

plutesc prin zâmbetul tău într-un foc ideal,

din șemineul căbănuței, decorată în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 27, 2014 la 8:30am — Nu sunt comentarii

Mulțumesc de iubire, de trezire...

când aurul dimineții mă cuprinde idilic, 

un vis mai atârnă de leagănul minții,

triluri se așează-n fereastră ca aurul liric,

un strop de lumină cu aur îmi gâdilă dinții...

mă visez pe o prispă scârțâind de belșug,

mirosul de gutui cu puf aurit mă imbie,

un iz de dulcețuri ce fierb mă-nvăluie lung,

bunica îmbrăcată în fotă, bundiță și ie...

nu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 25, 2014 la 7:00am — 1 Comentariu

ultim zbor...

când tulburi zorii cu înălțare ta acoperindu-i,

lăsând în urmă miresmele trezirii din visare,

atingi în zborul tău atâți fiori lumești vuindu-i

lăsând în urma ta alaiul răsăritului de soare!

zumzetul din toate zborurile aprinse matinal

cu aripioare abia ivite să învețe arta înălțimii,

îți sunt alai, îți colorează zboru-nspre astral

cât un balsam spre vindecarea rănilor…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 24, 2014 la 5:30am — 1 Comentariu

plouă...

cad lacrimi din cer sub ele dansez,

mi-e cald, mi-e ud și mi-e sete așa,

plutind am ochii spre nalt savurez

iubirea să-mi curgă în lacrima mea,

mi-e dor și mi-e sete, cer picurând,

în mine-i un murmur de muzică azi,

mă legăn plutesc în ploaie valsând

parcă-s o salcie între iazuri și…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 22, 2014 la 5:00pm — 2 Comentarii

Superba,

în fața frumuseții tale mă-nclin, ca reverență,

un înger heruvim trimis de Cel ce Ne-a creat,

s-avem modelul din iubirea Lui într-o esență

mai dăruită decât orice ființă la care am visat!

rostul existenței mele că ești contemporană,

ia forme din sfioase căutări printre cuvinte,

aduce un balsam să-mi vindece vreo rană...

uitată undeva în adâncirile crestate-n…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 21, 2014 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

Plutire-n căutare de verzire...

s-au dus și zorii în bolți lumină,

peste livezi s-așterne pacea,

o frunză veștedă suspină

că nu-și găsește rost, vivacea,

ar vrea să zburde până moare,

că liberă-i să hoinărească,

îndrăgostită-i doar de soare,

căci el o face să înverzească...

îi place și de vânt că-i dă…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 21, 2014 la 11:00am — 2 Comentarii

Mi-ai fost nesomn!

mi-ai dus iubirea-n noaptea asta 

mai sus de stelele ce ne priveau,

ai dispărut escaladând fereastra

când zorii nesomnu-l înfrângeau,

ai așternut sub capul meu un vis,

obrajilor le-ai dăruit alint angelic,

nesomn ai așternut în ce e scris,

în ochi mi-ai pus din tine sfeșnic,

de adormeam mă sărutai în iriși,

lumină mă umpleai prin…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 21, 2014 la 9:30am — 2 Comentarii

Ești vers și univers!

tu ești zidirea mea de vers și doruri,

ești nemurirea din decoruri și viața

din esențele trăirii și darul nemuririi!

cum să te cânt, să știu a-ți spune

că ție-ți scriu a mea minune? cum

să te văd, să îți șoptesc iubita mea

mi-ești univers!...

în el te caut, tu m-auzi, căci tot în

șoaptă îmi răspunzi, iubitul meu...

iubitul meu, te…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 21, 2014 la 4:00am — Nu sunt comentarii

Lasă-mă și...nu mă lasă!...

te-aș alunga din pieptul meu acum,

căci mă cutremuri cu tic-tacul,

te-aș duce dragostei costum

s-o strângi, să nu-și mai simtă capul.

să știe ea cum mă sugrumi pe mine

când tot te laudă c-ai fi lejeră,

iar eu îi spun că schimbi destine

pecetluind dorințele într-o himeră...

ori, poate eu nu știu să fiu deajuns

de bun, de strașnic,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 20, 2014 la 6:30pm — 1 Comentariu

Cum?

dar cum de luminezi tot cerul

și-l faci albastru aurit!

tu, cea mai frumoasă dintre zee

cum poți să-mi fii femeie și zenit?

cum de-mi așezi gândirea clar,

iar sufletul mi-l ispitești

să te doresc nesațului hotar

și peste el să mă poftești!

cum de-mi alungi atâtea vise

trăind aievea-n visul meu

și-mi scrii povești…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 20, 2014 la 6:00pm — 1 Comentariu

Tu-mi dai lumina unei dimineți,

mi-s ochii zâmbet, trezirea luminoasă,

am gingășia lumii aici, deasupra mea,

în așternut penel de noapte tumultoasă,

în suflet o scânteie din flăcărarea ta;

e sufletul argint vioi lumină alergând,

pătrunde peste tot să mângâie trezirea

te poți tu așeza în drumul lui râzând

ca soarele când ne surâde cu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 20, 2014 la 6:00am — 1 Comentariu

Sărutul matinal,

te-aș săruta devreme când zorii-s auriți,

când infinitul doarme-n cea din urmă clipă,

zulufii să-ți dezmierd cu buzele-mi fierbinți,

dorințe să-ți pornesc în sufletu-ți de vipă;

să-ți fac un murmur somnul în clipa aurie

din trup să-ți fac lumină pereților prea goi,

să-mi țipi șoptit iubito dorințe să mă-mbie

adâncuri să-ți cutreier, alint de buze…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 20, 2014 la 5:00am — Nu sunt comentarii

O clipă de iubire!

mi-ar fi deajuns o clipă iubirii să mă duc,

să uit neîmplinirea din jalea mea de cuc,

atât de căutat când glasul mi-e măiastru,

dar tot atât de singur, înfrigurat sihastru

mai zbor cu vântul toamnei, ca o frunză,

dar zborul e plutire, iar zarea e confuză,

nu știu unde mi-e cuibul, glasul, starea,

nici primăveri, ori alte anotimpuri, marea

nici…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 19, 2014 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Vis de toamnă,

din vara ce-a trecut cu-atâta dărnicie,

mi-am mai păstrat un vis să am acum

când toamna își nalță frunzele oricum

dar nu ca visele, s-ajungă în veșnicie.

în visul meu de toamnă pun culoare

pentru pastel în ceruri precum și-aici,

din zborul de albine și harnice furnici

adun al toamnei rod, din vis o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 19, 2014 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Vraja unei dimineți,

au poposit trei berze pe-o margine de lac,

o salcie se-apleacă să-și vadă înverzirea,

trei rândunele zburdă-n leagănul din parc

clipa de odihnă, când toamna dă trezirea.

alunecă încet o frunză spre ape îmbietor,

un fluture aleargă să prindă loc în soare,

o mână și-un penel, opresc acest decor

spre hrana unui suflet...din viața viitoare;

se-aude…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 19, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor