Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Septembrie 2015 (28)

Te caut!

azi iau aleile la rând...că-s gol şi ud,

nu-mi pasă dacă mă voi pierde-n inutil,

ori dacă voi fi judecat c-aş fi senil

sau dacă trupul îmi va arde iarăşi crunt...

azi...pur şi simplu sunt copil!...

azi doar te voi plânge-n pumni tot căutând,

mă voi ruga strigând în gând,

ori voi ţipa...

azi iarăşi te voi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 29, 2015 la 10:30am — 2 Comentarii

Rotunjind visul...

ia-mi visele şi trezeşte-mă-n poală,

ţine-mă-ntrunul cu obrajii aprinşi,

alunece toamna pe talia-ţi goală...

vis epidermic sub ninsoare de irişi;

rotunjirea din vis dăruieşte-mi-o tu,

în ceasul dintâi când ochii mi-s grei,

răstoarnă-mi în palme al toamnei atuu,

tumult de savori...ca din fructele ei;

miresmele toate să-ţi gust cu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 25, 2015 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

Parfum din alte timpuri...

n-am lirică-n poveşti căci sufletu-i prea plin,

mi-e dor de unde eşti, adâncul meu suspin!

aş scrie o scrisoare ca-n vremuri de parfum,

chitare sub balcoane, jobenuri şi...costum;

ochi trişti privind agale caleaşca-ncetindind,

perdeaua scurt tresare de-o mână fluturând,

jobenul se ridică, mâna-şi sărută o mănuşa,

obrajii roz, perdeaua pică, plânge o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 21, 2015 la 11:30am — Nu sunt comentarii

Vino,

te rog însoţeşte-mă în clipa aceasta,

păşeşte-mi alături să primim mângâiere!

alină un gând greu, închide-i fereastra

să deschidem o uşă, în suflete fiere...

să vindecăm răni ce vor să ne doară,

din trăiri neştiute c-ar putea fi dureroase,

plutesc păpădiile, dar planta-i amară...

ţi-aş ţine obrajii spre plutiri mai frumoase!

te-aş vindeca de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 20, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Uniţi-vă-n gânduri, o clipă...

Clipa aceasta-i frumoasă până la lacrimi,

Parcă Dumnezeu s-a oprit să-şi admire creaţia...

Bucuraţi-vă sufletele cu sentimentul nemărginirii,

Dacă simţiţi, o secundă, păstraţi-vă respiraţia,

Să-i mulţumim că ne-a dăruit măreţia iubirii!

Uniţi-vă gândul!

 

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 20, 2015 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Nu mă-ntreba nimic în toamna asta!

priveşte iubito cum se scutură prunii

şi adu-ţi aminte cât erau de-înfloriţi,

extazul asemeni, când îţi admir nurii

un fruct necules, în toamne fierbinţi!

lasă-ţi irişii aur, să mângâie toamna,

un dar pentru tot ce ating, ce alintă...

tăcerea din ei pare că strigă, iată-mă,

îs doamna! muzica ta atât de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 19, 2015 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Ţine-mi sărutul în palme!

se-aud de departe scâncete de vioară,

felinare se aprind, frunzele cad alintate,

din privirile tale-mi curg poeme de seară,

să-mi mângâi tăceri din dorinţi vinovate!

cresc zboruri în mine cu aripi mai lungi,

ochii tăi îmi trimit o strălucire de stele...

mă chinuie-un dor, de-ai veni să alungi

neastâmpărul veşnic din căutările mele!

îţi cer doar…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 18, 2015 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Ninge-mă cu aurul matinal!

ninge-mă toamnă cu aurul din penel

ia-mă în braţe şi spune-mi o poveste,

m-aş dărui nămeţirii dintr-o ninsoare altfel...

caut leacuri cereşti pentru chinuri terestre.

imnul acesta mă îndeamnă pe-alei,

m-aş aşterne s-adun plutiri jucăuşe,

să mă-mbăt cu ninsoarea unor frunze de tei,

că am sufletu-n freamăt de doruri ghiduşe;

tulbură-mă toamnă să…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 16, 2015 la 11:00am — Nu sunt comentarii

De ce mă doare!...

mângâie-mi obrajii şi sărută-mi o lacrimă,

pune-mi sufletul voal alb peste gânduri,

ascultă-mi ţipătul din dece-ul cu patimă...

oare de ce doare că te am printre rânduri!

de ce tânjesc, bâjbâi şi plâng după tine,

morgană cu gust şi contur ionatan?...

cât eşti de-adânc înrădăcinată în mine,

de-mi tulburi şi trupul şi sufletul simultan!

mă doare…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 15, 2015 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Vei rotunji

te cauţi prin tine, dar uneori...e degeaba,

te-ai adunat în mine de-odată cu iarba,

de-acum nu vei mai fi doar nectarul de fluturi,

ci şi sămânţa perpetuării ce-n suflet te scuturi!

vei înflori-n sufletul meu prin noi rădăcini,

dintr-un crin înflorit o pădure de crini,

vei creşte rotund, căci ţi-e rotunjită menirea,

de-acum vei cunoaşte ce nu-ţi arătase…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 14, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Iartă-mă!

ascultă-mi chemarea într-un plâns de cocori,

ghemuieşte-ţi inima când te strig din rărunchi,

iartă-mă de mai plâng şi te vreau chiar în zori,

nu-mi muri, nu muri visule, te rog în genunchi! 

iartă-mă că te voi iubi pururi...destinic şi alb,

aşa mi-a fost scris să-mi găsesc nemurirea,

într-un turn ce ocroteşte un suflet prea cald,

căruia un dor prea lumesc i-ar roşi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 13, 2015 la 3:30pm — 2 Comentarii

O binecuvântare!

altarele acestea de culori şi de rugă,

în sufletul tău minunat să ajungă,

să fie un schimb de aur şi de lumină,

între o toamnă şi-o binecuvântare divină!

fie ca timpul acesta ce pare să mângâie

un suspin repetat ce-n mine se tânguie...

să-ţi lumineze ochii de-o lacrimă uzi,

să-mi vezi pătimirea şi-o rugă s-auzi!

c-o binecuvântare s-alungi o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 13, 2015 la 11:00am — 1 Comentariu

Cum să-ţi cuprind măreţia?

mai bine mă făceam o pădure,

paşii prin mine să-i uiţi,

să-ţi cuprind freamătul cu gustul de mure,

iar tu pe frunze să mă săruţi!

ţi-aş fi îmbrăţişat popasul agale,

tulburată până-n adâncuri,

eu ţi-aş fi mângâiat tâmplele-n poale,

tu mi-ai fi înverzit sufletu-n crânguri!

ţi-aş fi dăruit un loc de izvoare,

unde mereu să te opreşti…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 12, 2015 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Aş vrea...

cum să-ţi revăd ochii cât mi-eşti de dragă,

într-o toamnă târzie!

cum să-ţi gust gura când mi-eşti însetarea

de dincolo de poezie!

cum să-ţi ştiu trupul, cum să-ţi prind gândul,

să-ţi ating sufletul toamna poetic!...

cum să aflu răspunsul, care-i sorgintea

primăverii din mine, când toamna din jur...

este ca un vis…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 12, 2015 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Surâsul tău, savori de toamnă...

zâmbeşte sufletu-mi surâsului tău hrană,

l-aş prinde-n colţul stâng al gurii mele,

de-aş şti a-l veşnici l-aş presăra pe-o rană,

din el aş face ziua soare şi noapţii i-aş da stele!

mi-s ochii lungi dorinţi de gura ta savoare,

oricât mi-ar spune zeii că-i zborul prea înalt,

am sufletu-n suspin de-această grea visare,

mi-e dorul mult prea greu şi gându-i prea…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 11, 2015 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

Unde să-ţi scriu?

aş srie pe-o stâncă,

ori pe-un ram de măslin,

sau în bolta adâncă,

într-un colţ de senin!

aş scrie despre-o minune,

dar...nu ştiu să încep...

sunt stări fără nume,

ori eu...aşa le percep...

parcă s-a oprit timpul,

şi clipa-i mai lungă...

s-a schimbat anotimpul,

dar vremea-i…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 9, 2015 la 10:00am — Nu sunt comentarii

M-apasă un dor matinal!

un dor indecent mă strânge de gât,

te-aş săruta pe obraji, pe suflet pe gând,

te-aş ţine de umeri să-ţi simt tresărirea,

ţi-aş fi răsăritul ce-ţi gustă trezirea...

îmi inundă în piept tot zbuciumul nopţii,

braţele-mi ard cât le-am înălţat bolţii,

mă voi ruga ne-ncetat la Feciora Maria,

să-mi ajute cumva să-ţi aflu chimia.

mi-e dor să te ştiu cum…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 9, 2015 la 5:00am — Nu sunt comentarii

O vară s-a dus...

de-ai să mă uiţi rătăcind prin toamna târzie,

să-ţi aminteşti că ţi-am fost cântecul verii,

că eu am plâns deseori, mâzgălind pe hârtie

vise şi doruri, surâs şi uimire şi taina tăcerii!...

de ţi-e chinul prea greu, că toate te-apasă,

de ţi-s ochii prea trişti de zbuciumul lumii,

vino-n sufletul meu şi spune-ţi...s-acasă!...

îţi vei simţi suspinul pierind în zâmbetul…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 8, 2015 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Iubeşte-mă toamna!

cade o frunză de dorul pământului,

mi-e dor de o muză ca leac al cuvântului,

privesc peste codri cu un strop de tristeţe,

cum de mă doare o aşa frumuseţe!

atâtea culori de-mi lacrimă ochii...

de n-ar pierde pădurea mulţimea de rochii,

de nu s-ar scurge în foşnet seva înverzirii,

de mi-ar fi arămiul anotimpul ibirii!

iubeşte-mă toamna, îmi vine…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 8, 2015 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Un zbor simultan,

de-ţi voi cunoaşte vreodată extazul...

vom pluti şi mai sus decât visele mele,

un zbor simultan când tremură iazul,

iar luna se scaldă într-o ploaia de stele!

atunci voi cunoaşte toate trăirile tale,

de-odată trecând peste linia infinitului...

voi şti asculta cum înfloreşte o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 7, 2015 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor